Extern Politică

Economia Romaniei in aer

copenhaga_economia_romanieiIndolentii si neispravitii guvernanti ai patriei vor lipsi la summit-ul de la Copenhaga, unde se va decide dreptul la poluare al statelor lumii

Bunastarea viitoare a roma­nilor este sabotata de nepa­sarea gu­ver­nantilor, indife­rent de par­tidul din care fac parte. La sfar­situl acestui an, la Copen­haga, lumea vrea sa puna bazele unui nou proto­col, post-Kyoto, prin care emisiile de gaze cu efect de sera sa fie diminuate drastic. Deciziile au o importanta ca­pi­­ta­la pentru dezvoltarea eco­no­miilor natio­nale dupa 2013. In Romania, aceste decizii se refera la dreptul de a polua in cele mai importante sectoare indus­tri­ale, precum ter­mocen­tralele, fabri­cile de ciment, combinatele pe­trochimice si cele siderurgice. Daca aceste instalatii nu se con­formeaza conditiilor de me­diu, se vor plati amenzi imen­se sau vor fi inchise. Rezultatul: sute de mii de someri, nu numai dintre cei care au lucrat in aceste fabrici, ci si dintre cei care livrau semi­fabricate pentru acestea. Pe de alta parte, cheltuielile facute cu protectia mediului ar duce la cresterea pretului pro­du­selor, care ar pierde in fata celor si­milare de pe piata inter­natio­nala, dar obti­nute in tari care nu se supun res­trictiilor de mediu. Mai mult, pozitia UE este ca toate statele membre sa contribuie finan­ciar pentru aju­torarea ta­rilor sa­race ca acestea sa se con­for­meze noilor norme de po­lu­­are. Romania nu a schitat niciun gest, desi finantele na­tio­nale sunt catastrofale, iar contri­butia noastra la “cota de aer curat” a UE este sem­nificativa. In afara unor ten­tative timide din partea Minis­terului Afa­cerilor Externe, nicio alta ofi­cialitate romana nu a intreprins nimic pentru ca tara noastra sa aiba un cuvant de spus in negocierile de stabilire a drep­turilor si obli­gatiilor state­lor in viitorul protocol.
Nimeni nu s-a aratat interesat sa le explice romanilor care vor fi liniile de dezvoltare si costurile pentru a ne alinia cerintelor im­puse prin viitorul protocol!

La Copenhaga, se pun bazele noii ordini economice mondiale, dictate de posibilitatea de a polua * UE va decide in numele Bucurestiului, care nu se sinchiseste sa-si sustina interesele

Factorii de raspundere din Romania au aratat un dezinteres total fata de viitorul tarii, deciziile care se iau, la nivel comunitar si global in ceea ce priveste schimbarile climatice, nefiind deloc interesante pentru acestia. La sfarsitul acestui an, la Copenhaga, se pun bazele noii ordini mondiale, dictate de posibilitatea de a polua, ceea ce se traduce prin posibilitatea dezvoltarii economice a fiecarui stat in parte. Daca fiecare membru al Uniunii Europene, in parte, este preocupat de a negocia conditii cat mai bune, Romania “straluceste” prin tacere. Partea proasta este ca aceasta atitudine se va reflecta in evolutia Romaniei dupa 2013; dar atunci alegerile din 2009 vor fi trecut, iar “greaua mostenirei va atarna si mai greu decat acum.
Impactul devastator al schimbarilor climatice asupra mediului, cu influenta directa asupra economiilor nationale, au determinat responsabili din toata lumea sa puna la punct un pact care sa duca, in cele din urma, la diminuarea poluarii. In decembrie, la Copenhaga, statele lumii vor sa semneze un nou protocol, prin care sa se angajeze la tinte indraznete de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.
In prezent, se aplica pre­ve­derile Protocolului de la Kyoto (n.r. – cel de la Copenhaga se vrea continuatorul acestuia), prin care Romania, dar si UE, s-au angajat sa-si reduca emisiile poluante cu 8% pana in 2012, fata de anul 1990 (n.r. – pentru tarile foste comu­niste anul de referinta este 1989). In acest fel, niciun stat parte al protocolului de la Kyoto nu mai poate sa polueze cum si cat vrea, politicile economice si de dezvoltare trebuind sa fie subordonate acestei constrangeri. La reu­niunea de la Copenhaga se va continua acest protocol, numai ca tintele de reducere a poluarii avansate de UE sunt mult mai indraznete – reducerea cu 20% pana in 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera. Acest lucru inseamna restrictii impor­tante in industriile poluatoare, care se pot conforma cerintelor, dar cu investitii de mediu notabile. Astfel de exemple ar fi termocentralele, fabricile de ciment, cele de celuloza si hartie, de ingrasaminte chimice, combinatele petrochi­mice, siderurgice, practic, cele mai importante ramuri industriale din Romania. De remarcat, daca nu se confor­meaza conditiilor de mediu, se vor plati amenzi imense sau aceste unitati de productie vor fi inchise. Si nu vor fi sute de mii de someri numai dintre cei care au lucrat in aceste fabrici, ci si dintre cei care livrau semifabricate pentru acestea! Pe de alta parte, cheltuielile facute cu protectia mediului ar duce la cresterea pretului produselor, care ar pierde in fata celor similare de pe piata internatio­nala, dar obtinute in tari care nu se supun restrictiilor de mediu.

A fi sau a nu fi
La Copenhaga, tarile vor sa ajunga la un acord prin care si tarile sarace sa se angajeze la reducerea poluarii, ceea ce presupune suportul financiar din partea tarilor bogate. Comisia Europeana considera ca statele in curs de dezvoltare ar avea nevoie de 100 miliarde euro pe an pentru adaptarea la schimbarile climatice, iar autoritatile publice din UE ar trebui sa contribuie cu sume cuprinse intre 2 si 15 miliarde euro la acest efort global.
Singura tara UE fosta comunista care a reactionat puternic la intentia UE de a pune la contributie si tarile sarace comunitare a fost Polonia. Romania nu a schitat niciun gest, desi finantele nationale sunt catastrofale, iar contributia noastra la “cota de aer curat” a UE este semni­ficativa. In afara unor tentative timide din partea Ministe­rului Afacerilor Externe, nicio alta oficialitate romana nu a intreprins nimic pentru ca tara noastra sa aiba un cuvant de spus in negocierile de stabilire a drepturilor si obli­gatiilor statelor in viitorul protocol. Ministerul Mediului a lasat totul pe seama unor functionari, care s-au dovedit a fi mai responsabili, dar fara putere de decizie, care n-au putut sa declare decat ca Romania are aceeasi pozitie cu cea a UE. Nici demersurile facute de Reprezentanta Comi­siei Europene la Bucuresti nu au avut mai mult noroc, semi­narul organizat de aceasta pentru a arata opiniei publice la ce sa se astepte nu a sen­sibilizat autoritatile, indiferent de rangul lor. Niciun politician nu s-a aratat interesat sa explice romanilor care vor fi liniile de dezvoltare si cos­turile pentru a ne alinia cerintelor impuse prin viitorul protocol. La ora actuala, romanii habar nu au care ar fi influenta noului pro­tocol in dezvoltarea economica a Romaniei ince­pand cu 2013.

Doar o amenintare
Jan Sorensen, rezident coordonator ONU si reprezentant rezident PNUD la Bucuresti a declarat ca Romania trebuie sa reduca consumul de combustibili fosili (n.r. – carbuni, gaze, petrol) din industria proprie, pentru a atinge tintele post-Kyoto. Ceea ce se traduce prin costuri exorbitante pentru industria energetica, avand in vedere ca tara noastra are zacaminte importante de carbune utilizate in termocentrale. Aceasta presupune ca pozitia UE nu este chiar cea mai confortabila pentru Romania, dar nicio oficialitate romana nu s-a implicat pentru a contracara efectele deciziei comunitare!

Luminita MOROIANU – luminita.moroianu@ziua.ro
sursa: ziua.ro

Abonează-te la newsletter