Au trecut si alegerile si din cei patru presedinti pe care-i vasuzem atarnati unul peste altul, nu mai zambeste decat unul. O, si cum zambeste, iti ingheata toate perspectivele. Stau si ma uit buimac la entuziasmul national. De unde atata entuziasm la un popor care a fost atat de jefuit in ultimii 25 de ani? Nu era normal sa exista mai multa retinere?
Sunt recunoscator naturii care a ales decorul asta jilav, care aduce a mahmureala, a sevraj si face ca Romania sa arate ca la iesirea din dusul purificator facut dupa ce abuzul s-a sfarsit. Cu un alt decor ma tem ca am fi asistat, pentru o prea lunga perioada de timp, la o neingaduita si nemaiauzita exaltare plina de fericire a victimei, dupa terminarea violului.
Intr-o tara care traieste in pragul saraciei, daca transformi toate bannerele, afisele, publicitatea de pe Facebook si din online in bani, iti dai seama ca jaful tarii este o afacere foarte serioasa, din moment ce trebuie sa investesti atat de mult inainte de a putea fura.
Ma gandesc cata ingaduinta poti avea cu naivul pacalit intr-o vacanta la mare de o invitatie la alba-neagra.
E doar o joaca, nu te coasta nimic. Uite ia de la mine 10 lei si pariaza, ca sa vezi ca este o joaca.
Bravo! Ai castigat! Pune iar. Bravo! Ai castigat. O, ai pierdut, mai pune. Ai pierdut, ai castigat, ai pierdut, ai pierdut, ai pierdut. Acum pune de la tine. Ai castigat. Ai pierdut, ai pierdut, ai pierdut.
A, nu mai ai bani? Cine mai vrea sa aleaga ? Alba-neagra, cineva?
De cate ori poti introduce o bancnota intr-un automat de sandwich-uri stricat. Vezi ca nu primesti nimic, stomacul iti chioraie de foame si mai incerci odata si mai bagi 10 lei. Apoi pleci injurand, dai cu pumnii, te revolti. Apoi dupa o vreme, treci pe acolo iar si speri ca a fost reparat si iar bagi 10 lei si iar injuri, te enervezi si te revolti si apoi iar si iar.
Ingrijorator este si entuziasmul Occidentului in fata acestei victorii. Occidentul care nu gasea nimic bun la noi, ne felicita la unison ca am ales sa ne conduca tara un neamt. Ma gandesc ca in filmele cu mafioti – mai, ceva e putred, nu cumva astia s-au inteles? Uniformitatea opiniilor imi da fiori, nu pare a fi ceva democratic, alegerile sunt judecate subiectiv, la fel si valorile. Democratia este doar invartita dupa interesele celui care pare ca detina franciza democratiei.
„Am luat tara inapoi” – se temeau ca le scapam din mana.
„Sa facem o tara ca afara” –. Ecoul asta: afara.. afara… afara si iar ma ia cu fiori.
Afara suna a bejanie, afara suna a iesire din sine, afara suna a frig, a departare, a hau.
Dupa 45 de ani de comunism, 25 de ani de tranzitie ratata si de pseudo-capitalism talharesc, poporul asta inca mai spera ca promisiunile frumoase se indeplinesc. In general, creduli sunt puturosii care asteapta o minune, care vor ca totul sa fie frumos si usor in acelasi timp.
P.S: Nu, n-am votat cu Ponta.
Adauga comentariu