Politică

După exercițiul de la București urmează Washington: va pierde Trump alegerile după modelul Ponta în România?!

Lumea așa cum o știm noi este pe marginea prăpastiei. Criza financiară ne-a arătat limitele sistemului capitalist în forma sa actuală. Comunismul a fost un eșec, iar dacă elitele nu găsesc repede o alternativă viabilă, omenirea va avea parte de un haos asemănător cu cel de după căderea Imperiului Roman. Așa cum știm, fazele istorice sunt ciclice și orice civilizație care nu are un trend ascendent, va descrește, pentru că stagnarea nu este posibilă în istorie decât pe perioade scurte de timp.

U.S. Republican presidential candidate Trump formally announces his campaign for the 2016 Republican presidential nomination at Trump Tower in New York

În acest context istoric avem două tabere, cei care realizază problema și vor o schimbare totală de paradigmă și cei care vor păstrarea actualului status quo. Anul acesta se dă o bătălie importantă în acest război al ideilor despre viitor și despre cum ar trebui să arate lumea, cu ocazia alegerilor prezidențiale din Statele Unite.

Cei doi candidați la funcția de președinte al Statelor Unite reprezintă două tipologii total diferite. Dacă Hillary Clinton este reprezentanta status quo-ului actual, ca fostă primă doamnă și secretar de stat al Statelor Unite, contracandidatul său, Donald Trump este un tip excentric, care vine din mediul de business. Trump este personajul iconic în Statele Unite pentru genul de om care spune mereu lucrurile verde-n față și care exprimă cele mai adânci frustrări ale publicului american fără teama de a fi dojenit de apărătorii corectitudinii politice.

Duelul lor este unul vizibil inegal: dacă Trump este atacat pe toate canalele media, Clinton este susținută. Ideile lui Trump sunt atacate în fiecare zi pe când Clinton beneficiază de clemență la fiecare gafă. Și totuși, Trump strânge la mitingurile sale zeci de mii de oameni pe când Hillary Clinton are momente în care susținerea sa este mai vizibilă în presă decât pe străzi.

Alegerile prezindențiale din România au testat un nou tip de propagandă în vederea alegerilor din SUA

Să facem o scurtă recapitulare a felului în care Victor Ponta a pierdut alegerile. Acesta era premierul în funcție, susținut de cel mai mare partid din România, cu o notorietate absolută și o popularitate de peste 50%. Contracandidatul său era primarul orașului Sibiu, nou în politica mare, fără anvergură la nivel național și cu o notorietate sub 60%.

Înaintea alegerilor, nimeni nu se îndoia că Ponta va câștiga prezidențialele, însă campania de PR lansată împotriva sa a fost cea mai puternică și ”creativă” din ultimii ani. Campania anti-Ponta a început prin mesaje care sugerau că cei care votează Ponta sau PSD sunt needucați sau proști, încercând astfel să-i stigmatizeze pe cei care își arătau public susținerea pentru Victor Ponta. Această campanie a fost susținută cu mai multe sondaje, care chipurile arătau că votantul PSD are studii medii sau nu are deloc și toate astea erau diseminate în social media de influenceri sau prin linkuri sponsorizate.

Pasul doi a fost inventarea unor jocuri de cuvinte prin care să-l ridiculizeze pe candidatul PSD. Astfel, a apărut ”Puie Monta” – o pagină de Facebook care a răsărit peste noapte dar a urcat rapid la 300.000 de like-uri. Aici mesajul a plecat dinspre social media spre ecranele televiziunilor, ceea ce a redus efectul în mediul rural, dar în mediul urban a devenit un brand.

Pasul trei a fost sedimentarea în mintea tuturor că PSD=comunism și că Ponta vinde țara rușilor. Realitatea TV și Digi s-au ocupat intens de această parte prin nesfârșitele emisiuni în care Ion Iliescu vorbea despre Rusia de parcă în 2014 candida Iliescu. Ideea a prins la segementul 18-30 de ani, astfel a crescut publicul ”hard anti psd”.

Ultimul pas care a dorit mobilizarea pentru turul doi și mai ales concentrarea tuturor votanților de dreapta a fost sintagma ”oricine, dar nu Ponta”. Scandalul cu votul din Diaspora a fost doar show. Sintagma ”oricine, dar nu Ponta” ajuta mult tabăra johannistă pentru că atunci când lumea le reproșa că au un candidat fără istoric, cu probleme legale și morale majore, aceasta repeta suficient de des ”oricine, dar nu Ponta” pentru a abate atenția de la hibele lui Iohannis.

Acum, în Statele Unite se întâmplă același lucru. Cei care votează cu Trump sunt proști/siderați sau anti-democratici, Trump este răul absolut și a apărut bineînțeles și varianta yankeilor, ”Tuck Frump”.

Similitudinile cu campania prezidențială din România sunt imense, ceea ce ne duce cu gândul că poate aceeași echipă de consultanți au dat un examen în România ca doi ani mai târziu să aplice această metodă la scară mai mare.
Și în SUA, votul ”oricine dar nu Trump” pică de minune pentru că Hillary Clinton este un fel de Johannis cu un pedigree un pic mai bun. Nu este carismatică, iar cariera sa este îndoielnică. Astfel, singura ei șansă de a câștiga se bazează pe ideea de a vota ”răul cel mai mic”, în nici un caz cel mai bun președinte.

Brevetarea campaniei negative pe aceste paliere cu teste într-un stat NATO și UE arată că cei care își doresc păstrarea status quo-ului vor face orice ca ”revoluția” să vină cât mai târziu. Trump va rămâne în istorie ca un candidat ciudat, fără șanse și cu idei atipice, pentru că istoria o scriu învingătorii, iar cei care conduc destinele acestei lumi nu sunt încă pregătiți să ne lase să alegem singuri. Fie că vorbim de oligarhia financiară, de marile corporații sau de serviciile secrete, este evident că schimbarea se face greu și are mulți opozanți. Este greu de spus acum dacă Trump ar fi un bun președinte al Statelor Unite, dar este sigur că el ar schimba modul în care arată jocul la nivel global.

Autor: Alexandru David

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • In lupta pentru putere, echipa de consultanti ia pulsul oamenilor, in perceptia nevoii de schimbare a paradigmei, pe fondul sufocarii in minciuna, manipulare?! Cand spui ‘Moromete”, te gandesti automat la Marin Preda, la Victor Rebengiuc, actorul, omul, identificarea cu mitul. VVPonta, reprezinta, din pacate imaginea unui psd baronizat, fondat de eminenta cenusie, rozalie, aceeasi, probabil care a initiat megalansarea candidatului pe Arena, spectacol care a imortalizat imaginea unei societati palpaind intre opulenta, marire si tagma celor multi in mintea carora ar fi treb sa se sadeasca ideea: “la vremuri noi, tot noi, aratandu-ne “muschii” in baia de multime “sustinatoare”…aveti grija: cu cine votati!la vremea aceea luand in calcul si versiunea “Diaspora”, incurcatele cai electorale. Societatea are nevoie de niste conducatori care demonstreaza OMENIE, lanseaza formule, discursuri, programe, reforme, proiecte UMANE!!!
    Profilul UMAN al CANDIDATULUI!

Abonează-te la newsletter