Mă număr printre puţinii jurnalişti români care au tresărit marţi, 26 iulie 2016, la aflarea ştirii că în această zi, mai de dimineaţă, în prezenţa Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, s-a inaugurat la Tismana Muzeul Tezaurului BNR.
Ca gazetar prin Istorie (nu istoric, e prea pretenţios pentru mine), am vrut să scriu o carte despre Lovitura de stat de la 23 august 1944.
În chip inevitabil, am studiat la Bibliotecă şi în arhive tot ce- a făcut Mareşalul Antonescu în 1944, mai precis pînă la 23 august 1944.
M-a preocupat şi mă preocupă în continuare această perioadă din Istoria României şi pentru că țin să-mi imaginez ce încerca elita politico-militară şi intelectuală a României în faţa Tăvălugului rusesc în năpustire către țară.
Pe 18 martie 1944, ruşii au forţat Nistrul pătrunzînd pe teritoriul României.
Pe 26 martie 1944, trecuseră Prutul, cucerind localitățile Botoşani, Rădăuţi, Bălţi, Paşcani.
Cu nici trei ani înainte, în 22 iunie 1941, Armata Română trecuse Prutul în Basarabia.
Acum Armata Română trecuse Prutul în sens invers.
De pe 17 aprilie 1944 pînă în noaptea de 19 spre 20 august 1944, cînd s-a spart Frontul Moldovei, frontul s-a stabilizat pe un aliniament care începea de la Gura Humorului, trecea pe la nord de Iaşi, nord Corneşti pînă la Orhei şi de aici pe cursul inferior al Nistrului pînă la Marea Neagră.
Din 17 aprilie 1944 noi, românii, am avut un răgaz.
Dinspre ruşi, fireşte.
Dinspre anglo-americani, n-am avut o clipă de răgaz.
Ne-au pisat cu bombardamentele de ne-au mers fulgii!
Pentru asta, după decembrie 1989 le-am dedicat un monument!
Ce-a făcut Mareşalul în acest răgaz?
A încercat să negocieze cu Aliaţii ieşirea României din Război.
Aliaţii l-au trimis să negocieze cu ruşii.
A încercat să negocieze cu ruşii, prin Frederic Nanu, la Stockholm.
Stalin era pe cale să cedeze.
Rezistenţa frontului din Moldova îl îngrijora.
Se afla într-o cursă contracronometru cu anglo-americanii, debarcaţi în Normandia, pentru cine intră primul în Berlin.
Numai că deodată, în timp ce Mareşalul cerea ca Basarabia şi Bucovina să fie discutate după Război, Stalin s-a trezit cu oferte mult mai generoase din partea lui Iuliu Maniu, din partea Regelui şi din partea lui Gheorghe Tătărescu.
Chiar la Stockholm, Frederic Nanu era lucrat de un trimis al camarilei Regale: George I. Duca.
O altă preocupare a Mareşalului a fost punerea la adăpost a Tezaurului românesc.
A Tezaurului întruchipat de elita României.
Drept pentru care, din aurul dat de nemţi, a creat un Fond în Elveţia, care urma să fie folosit de membri ai elitei, plecaţi peste graniţă.
A venit 23 august 1944.
Fondul a fost păpat de membrii Camarilei Regale, în frunte cu Buzeşti, cei cărora Pamfil Șeicaru le spunea băieții de bine.
Un Tezaur care trebuia pus la adăpost era cel al BNR.
Mareşalul Antonescu a cerut BNR propuneri de punere la adăpost a Tezaurului.
S-au vehiculat multe scenarii.
Inclusiv cel al scufundării în Dunăre.
S-a ajuns pînă la urmă la decizia transportării şi adăpostirii la Mînăstirea Tismana.
În consecinţă, între 11-22 iulie 1944 au fost transportate la Mănăstirea Tismana şi adăpostite într-o pivniţă 4086 de casete cu 215 tone de aur.
Pe 6 septembrie 1944, Consiliul General al BNR, dîndu-şi seama că Tezaurul putea fi descoperit de ruşi, cu aprobarea Guvernului Sănătescu, l-a mutat într-o peşteră din apropierea mănăstirii.
În 1947, Tezarul a revenit la București.
Cu vreo cîţiva ani în urmă, ajungînd la Tismana, am fost dus să văd peştera.
În această peşteră, BNR a decis în 2013 să amenajeze un Muzeu.
Muzeul a fost inagurat marţi, 26 iulie 2016.
De ce am tresărit la aflarea ştirii?
Aşa cum se vede din cele scrise mai sus, mutarea în peşteră pe 6 septembrie 1944 e doar un moment din Operaţiunea Transportarea și Adăpostirea Tezaurului.
Iniţiatorul şi coordonatorul acestei Operaţiuni a fost, incontestabil, Mareşalul Antonescu.
De ceva timp, Mareşalul Antonescu e la index în România.
Din cauza asta, una dintre cele mai complicate perioade din Istoria României Septembrie 1940 – 23 august 1944 e ocolită chiar şi de istorici.
De cît să calce pe bec, istoricii preferă să nu vorbească.
La fel ca pe vremea comunismului.
Dacă voiai să n-ai bătăi de cap, ocoleai subiectele care te-ar fi putut aduce în conflict cu poziţia oficială.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a ţinut un discurs cu prilejul inaugurării.
Am căutat textul pentru a vedea dacă-l pomeneşte undeva pe Mareşal.
Ei bine, pentru domnul Guvernator, Mareşalul Antonescu nu există în Operaţiunea Tezaurul BNR!
Pentru a-i ieşi această grosolană falsificare a Istoriei naţionale, Mugur Isărescu apelează la o şmecherie ieftină.
Reduce Operaţiunea, care cuprinde în chip necesar Hotărîrea Mareşalului de a pune la adăpost Tezaurul, Transportarea Tezaurului în secret, să nu ştie nici nemţii, doar la mutarea în peşteră.
Dar chiar și această Operațiune e falsificată, deoarece e pusă exclusiv pe seama funcționarilor BNR de la vremea respectivă, cînd un rol deosebit la avut premierul Constantin Sănătescu.
Astfel, falsificată Istoria, tînărul de azi, care l-a urmărit pe Mugur Isărescu, rămîne convins că, în 1944, BNR, cu de la sine putere, fără să ştie Mareşalul Antonescu a transportat la Tismana (cu cîrca?!) 200 de tone de aur.
De ce nu suflă o vorbă Mugur Isărescu despre Mareșalul Antonescu?
Pentru că ar fi fost obligat să spună ceva bun despre o personalitate contradictorie prezentată de propaganda oficială de azi drept un Monstru.
Dacă ar fi spus în chip corect că Operațiunea a fost inițiată și coordonată de Mareșal, tînărul de azi ar fi tresărit, întrebîndu-se uimit:
Cum adică acel Criminal de Antonescu în loc să-și pună ceva parale deoparte în străinătate, pentru a duce o viață de lux în Spania sau Portugalia, cum ar fi făcut mulți dintre liderii postdecembriști, se preocupa de soarta Tezaurului BNR?
Mugur Isărescu e o personalitate de prim rang a României.
Din nenorocire, aşa cum se vede, din această falsificare a Istoriei, de teama ştiu eu Cui, Mugur Isărescu e o personalitate de prim-rang a României babuinizate.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog
D-le Cristoiu esti bestial. Nu tu erai acela care l-ar fi impuscat din nou de mii de ori pe Antonescu?
Cu regret constat ca nesimtirea este fantastica la ce-i ce-au pupat si-n comunism, dar si acum. Aici nu este vorba de o nevoie ci de o placere stranie(satanica).