Diferența de abordare în prezentarea mesajului public este evidentă! Dacă șeful serviciilor secrete de peste Prut trage un semnal de alarmă fără echivoc, al nostru ține batista pe țambal. Să nu sperie țara, pesemne! Ori, mai degrabă, să nu deranjeze politicienii, mai ales acum în prag de campanie electorală.
Astfel, în Moldova a fost configurată o hartă a organizațiilor care „vor să rupă țara în bucăți”, despre care șeful informațiilor vorbește public. La noi, poate pentru că nu se vrea decât o bucată ruptă din țară (oficial!), SRI nu crede de cuviință să nominalizeze public astfel de organizații. Chiar dacă ele ies singure la suprafață, mai ales acum, cu statul de autonomie pe criterii etnice pe masa Parlamentului.
La noi, SRI se zburlește indignat că i s-a dat jos casca din ureche. Și nu îl îngrijorează suficient acțiunile organizațiilor care vor să rupă țara în bucăți (doar în două, așa că nu e grav, nu?!) pentru a considera potrivit să le spună și românilor cum stau lucrurile, ci faptul că stocarea datelor informatice a fost decisă ca fiind neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Probabil, dacă i se cerea o hartă a ramificației de sârme și wirless-uri de triangulație pe modelul fostei structuri „urechea și timpanul”, SRI ar fi avut destulă informație și pentru… public. Dar cum la noi nu s-a întocmit o hartă de risc nici măcar pentru inundații și torente, pentru calamități și alte cele, de unde o hartă specială și, mai ales, publică a organizațiilor subversive?! Și mai ales, de ce să i se prezinte țării adevăratele vulnerabilități la adresa integrității statale?!
În schimb, frații noștri, prin șeful Serviciului de Informaţii şi Securitate, nu au nici o problemă în a vorbi despre harta riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii statului, incluzând peste 100 de organizaţii. ONG-uri, servicii, partide, structuri mass-media…
Și, da, îl așteptăm și noi pe șeful SRI să iasă public să ne asigure că a identificat organizațiile care vor să rupă o parte din țară! Pentru că structurile identificate de către frații noștri de peste Prut se potrivesc. Cel puțin ca forme de organizare! Tot ONG-uri, tot asociații (când nu vor să se dea drept partide), tot structuri media (în limba minorităților).
Iar șeful SRI are obligația de a spune țării, pentru că este în serviciul ei, și cât din lista omolgului de peste Prut intersectează România. Cât din aceasta se constituie într-o lance de atac la adresa României și cât se suprapune cu acțiunile și scopurile formațiunilor maghiare?
Pentru că a ține poporul în necunoaștere reprezintă adevărata vulnerabilitate la adresa integrității țării.
Iar șeful SRI gresește când vorbește despre vulnerabilizări și limitări strict din perspectiva marotei luptei anticorupție. Pentru că siguranta nationala e periclitată și de declarațiile uneori halucinante ale guvernanților, și de promovarea de către partide și „organizații” a anumitor proiecte; în primul rând, statutul de autonomie al ținutului Secuiesc, dar nu trebuie ignorate nici participările publice ale promotorilor „Moldovei Mari” (cu al căror steag Victor Ponta s-a pozat hlizându-se mândru de noul său „selfie”)…
Or, SRI trebuie să prezinte aceste lucruri măcar acum. Mai ales că nu a avut nimic de spus când Traian Băsescu identifica, în urmă cu mai mulți ani, doar presa (românească, nu cea în limba maghiară!) drept factor de vulnerabilizare și nu făcea nici o referire la structurile tip partid și organizații pe unde se dedulcea la kurtoskolacs-urile secuimii.
De altfel, astăzi, ipocrizia lui Traian Băsescu iese la iveală și din această perspectivă. Acum, când a văzut că Elena Udrea a fost luată în răspăr pentru bruscul ei „patriotism” (de precampanie), președintele își crează o justificare. Pentru că dacă fosta ministăreasă a fost țintită punctual cu întrebări vizând prezența ei pe baricadele românismului când guvernul din care făcea parte umfla cu pompa maghiarimea politică (ori când ea, personal, apostila târguri turistice sub sigla „ținutul Secuiesc”!), Traian Băsescu intuiește întrebările care îi vor fi puse. Căci, neîndoielnic, fără slujul pe care l-a făcut președintele pe lângă Viktor Orban și Marko Bela, fără vizitele constante în fieful maghiarimii politice, fără acordarea unei distincții naționale popei Tokes, nu s-ar fi ajuns la tupeul de astăzi al UDMR. Care a preluat ad-literam proiectul autonomist al radicalilor de la CNS (Consiliul Național Secuiesc) pentru a forța legalizarea lui.
Iar scuza pe are o construiește Traian Băsescu este deplorabilă. Pentru că, președintele își recunoaște o singură greșeală: că a cedat presiunilor politice când a majorat… salariile profesorilor. Dar nu faptul că a lustruit drumul maghiarimii politice spre autonomizarea țării.
Acum, Traian Băsescu se justifică într-un fel, explicându-ne că Ucraina a ajuns în pragul destrămării pentru că nu a dat suficiente drepturi minorităților.
Adică, de aia a mâncat el cu toată gura kurtoskolacs-ul maghiarimii, să nu se isterize minoritățile la noi! Or, avem o veste proastă pentru dl președinte! Maghiarimea politică tocmai din prea mult bine a ajuns la tupeul de azi.
Dar Traian Băsescu știe bine cum stau lucrurile.
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu