“Doamne ocroteşte-i pe români!”

Minţile diabolice au pus la punct planuri parşive de distrugere a unor naţiuni. După ce li se iau bogăţiile, după ce li se goneşte forţa de muncă, unul dintre punctele viclene este să li se terfelească valorile. Să li se dărâme eroii, să li se împingă în derizoriu voievozii, ca să nu mai aibă borne kilometrice în drumul destinului acea naţie. În momentul în care zilnic din orice este culpabiliazată, este batjocorită o naţie, ea îşi pierde încrederea în sine şi crede că există o singură direcţie- prăbuşirea. Nişte saltimbanci cu pretenţii de creiere rafinate au o bucurie în a umili din orice naţiunea română. Se bat doi derbedei într-un bar de mahala şi imediat nişte filozofi la kilogram trec de la scuipaţii şi pumnii unor găşti de golani la a generaliza că suntem o genă în descompunere, că suntem un popor de second hand şi tot felul de aberaţii.

Când un aiurit, bineînţeles şi cu obrazul gros aruncă biletul de tramvai lângă coşul de gunoi, pe trotuar, apare un cor de cobitori care încep să mestece vorbe, cum că nu e proprie românilor civilizaţia, cum că suntem cu sute de ani în spatele popoarelor pasămite civilizate. Cum suntem dispuşi în orice clipă să avem în faţa ochilor modelul american, ar trebui să îi imităm şi în privinţa faptului că nu este murdărită naţiunea americană din orice accident banal în civilizaţia oraşelor sau comunelor. Se întâmplă des ca în America câte un ambuscat mintal să pună mâna pe un pistol automat, să se ducă în şcoala unde a învăţat şi unde îl lăsase corijent o profesoară şI, pur şi simplu, să tragă rafale de gloaneţe, omorând 10-15 elevi şi 5-6 profesori nimeriţi la întâmplare.

Firesc că televiziunile şi presa prezintă această tragedie, dar ca pe un accident izbucnit din diversitatea omenirii şi nenumătratele faţete ale vieţii cotidiene. Însă, nimeni nu trece la generalizări otrăvite, concluzionând că este în dezintegrare morala americană, că se descompune societatea americană şi alte generalizări stupide. La noi, când un dezaxat mintal îşi omoară concubina şi îi dă în cap cu lopata şi mamei acesteia, imediat “filozofii” de pripas concluzionează că poporul român a ales calea violenţei, că ne îndepărtăm de normele unei societăţi civilizate.

Generalizări tembele ale unor sclifosiţi, dar şi ale unor aşazişi intelectuali năimţi cu bani şi avantaje să toarne amărăciune, neîncredere şi pesimism în sufletle amărâţilor de români. O întâmplare tragică, ca şi teribilismul unor adolescenţi, dar şi datorită supravegherii de mântuială au dus la moartea fetiţei silitoare şi membră a lotului olimpic de elevi. Cumplită nenorocire, dar făcând parte din neprevăzutul vieţii, din capcanele vieţii. Era firesc ca mass-media să prezinte această întâmplare nenorocită în care şi-a pierdut viaţa o copilă. O copilă dotată din punct de vedere mintal. Ea fiind la munte cu alţi olimpici elevi. Dar parcă prea a trecut neobservată performanţa şi din acest an a elevilor străluciţi daţi de România.

Prea puţin s-a arătat că şi în anul care a trecut România a cules prin elevii olimpici 18 medalii strălucitoare la olimpiadele mondiale. În trecere afli ştirea spusă pe un ton scăzut că şi în anul trecut suntem primii în Europa cu olimpicii de matematică şi primii în lumea mare cu olimpicii la geografie. Apropo, că suntem un popor de mâna a doua, cum ne otrăvesc sufletele filozofii de doi bani. Ar trebui, din când în când, să amintim de studenţii şi profesorii lor de la Iaşi care cucereau marele premiu NASA pentru proiectul lor de staţie orbitală şi care făceau o declaraţie uluitoare. “Ne cerem scuze că n-am luat şi anul trecut acest mare premiu, deşi am mai primit de la NASA marele premiu şi acum doi ani. Anul trecut, marele premiu de la Agenţia Aerospaţială a SUA l-au obţinut nişte băieţi din Constanţa”. În momente de criză, preşedintele SUA îşi încuraja poporul cu voce apăsată “we can!” Adică noi putem, iar la noi nişte cobitori, nişte cioclii toarnă plumb în aripile poporului român cu o voluptate distrugătoare. Cred că, din când în când, ar trebui să vedem reluările cu filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu pentru a ni se trezi mândria de român, demnitatea genei româneşti pe care le avem din bleşug.

Şi apropo, a fost îngropat ultimul descendent al marelui savant al lumii, profesorul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei în tratarea diabetului. I s-a răpit premiul Nobel. Multe zeci de milioane de diabetici din lumea largă au fost salvaţi de la moarte de românul genial Nicolae Paulescu prin epocala descoperire a insulinei.

Autor: Florin Condurateanu
sursA: jurnalul.ro