Diversiunea reexaminării Codului fiscal

Arma cea mai eficientă a preşedintelui Iohannis în bătălia pentru dezbaterea post-vot (!?!) a Codului fiscal a fost Mugur Isărescu. Preşedintele însuşi pare a nu participa la confruntările publice de argumente pro şi contra.

Ponta e convins că toată tărăşenia este lipsită de raţiune economică, fiind o manevră politică menită să forţeze demisia sa. A declarat, recent, că dacă TVA-ul va fi urcat de la 19% la 20%, nu va demisiona, dacă va fi urcat la 21%, vom vedea. La 22% va demisiona. Ex-preşedintele Băsescu a “profeţit” că TVA-ul va fi urcat la 21,5% (în fapt, va fi coborât la acest nivel).

Mugur Isăreascu şi BNR nu au atribuţii de politică fiscală. Băsescu a încercat să fie obiectiv şi a criticat amestecul BNR într-o chestiune care e de competenţa Guvernului şi a Parlamentului. Ponta a contraatacat în acest “meci”, lansând ipoteza naţionalistă a conspiraţiei: forţe externe lucrează prin Iohannis şi BNR împotriva relansării economice a României.

După opinia mea, “conspiraţia” urmăreşte altceva: scoaterea lui Victor Ponta din viaţa politică. “Conspiraţia” este răspunsul cancelariilor europene la lovitura dată de Ponta-Antonescu împotriva statului de drept, în 2012. Ponta a văzut fără uimire retragerea lui Antonescu din viaţa politică. I-a înţeles “secretul”, dar a decis să reziste până la capăt. Credea că acest capăt va fi găsit de DNA. Băsescu a făcut multe valuri, arătând că amestecul DNA în demiterea unui prim-ministru ar fi un precedent nedemocratic foarte periculos. Atunci, Iohannis a fost obligat să găsească un alt capăt de carieră pentru Ponta. L-a găsit: redezbaterea Codului fiscal. Ponta a mai avut un contraatac: dacă mă vreţi în afara vieţii politice, iată că mă prefac într-un simplu tehnocrat, poate mă lăsaţi în pace. A fost naiv.

Generalul Oprea nu va trăda Guvernul, dar l-a trădat deja pe Victor Ponta: a acceptat renegocierea Codului fiscal. Soarta lui Ponta atârnă, acum, în întregime de onorabilitatea lui Oprea, iar onorabilitatea lui Oprea a fost deja bine protejată de Mugur Isărescu. Încă nu s-a înfiinţat Consiliul macro-prudenţial şi Isărescu se poartă ca şi cum ar exista deja acest Consiliu.

Debarcarea lui Ponta nu este adevăratul scop al jocului. Ce se joacă, aici, este pedepsirea exemplară a capilor loviturii din 2012. Ca să fie un exemplu de neurmat acea îndrăzneală de aventurieri politici.

Autor: Ioan Buduca

Sursa: Cotidianul