Diverse faţete ale corupţiei

Corupţie se numeşte, în accepţiunea uzuală, atunci când cineva face un lucru incorect, pentru a obţine avantaje materiale. Cum se numeşte, însă, fapta incorectă, atunci când ea se comite pentru obţinerea unei funcţii mai înalte sau, măcar, pentru păstrarea funcţiei pe care o ai? Cum se numeşte ilegalitatea comisă pentru că eşti şantajat? Cum se numeşte lucrul incorect făptuit din laşitate, din supunere oarbă?

Niciun om nu se naşte corupt. Niciun om nu se naşte incoruptibil. Ceea ce are, însă, omul la naştere este propria voinţă. Totul depinde de ceea ce ştie sau poate să facă cu ea. Cheia este să poţi fi stăpânul propriei voinţe, nealterată de ispite sau de teamă.

În clasa politică de astăzi avem o cazuistică diversă. În ultima vreme separarea oamenilor politici în buni sau răi se face prin intermediul Codului penal. Cei care cad sub incidenţa Codului penal, în diverse faze porcedurale, sunt cei răi. Cei neurmăriţi (încă) sunt cei buni.

Nu ştiam, în clipa în care am iniţiat acest blog, cât de actual va fi motto-ul său : « Legea pedepseşte crima, nu păcatul ». Există crima de a fi corupt, pe care o pedepseşte legea penală. Există păcatul de a fi corupt, pe care îl pedepseşte legea morală. Frica nu este o crimă, este un păcat. Nimeni nu este cercetat pentru că îi este frică. Ba dimpotrivă, laşitatea, cred unii, te ajută să scapi.Precum zice românul: frica păzeşte bostănăria. Dar efectele fricii, ca atitudine a clasei politice, pot fi, uneori, chiar mai dramatice pentru destinul unui popor.

Supunerea oarbă înseamnă neînţelegerea realităţii. Eu cred că cel care înţelege realitatea, mai ales în România de azi, nu i se poate supune necondiţionat. Ar fi extrem de trist pentru destinul poporului roman să credem că ne-am mântuit înlocuind crima cu păcatul. Şi anume corupţia din lăcomie prin corupţia din teamă.

Autor: Varujan Vosganian

Sursa: Vosganian.ro