Andrei Pleşu nu are nevoie de nici o prezentare printre cei care şi-au păstrat obişnuinţa lecturii. Ba le este cunoscut şi celor care citesc mai puţin sau deloc, dar apelează la serviciile oferite de televiziuni, care din când în când mai pomenesc şi numele câte unui om care scrie. Chiar dacă nu toţi cei care îi cunosc numele i-au citit cărţile celebre, un lucru e cert: Andrei Pleşu este un intelectual român contemporan, deţinător vremelnic al unor funcţii publice, care a influenţat viaţa publică a României din ultimii 22 de ani mult mai mult decât s-ar crede la o vedere superficială.
Descălecător de publicaţii, autor de spumoase portrete, mânuitor al limbii române mai presus decât mulţi dintre cei ce se chinuie azi să înşire literă după literă pentru a alcătui un cuvânt ce din coadă va să sune prin diverse apeluri, Andrei Pleşu este, însă, intelectualul atipic al perioadei post-decembriste. Atipic, pentru că intelectualilor li s-a reproşat, imediat după 1990, că nu se implică şi, mai ales, nu-şi asumă rolul de mentori ai generaţiilor ieşite fără busolă din comunism. Or, Andrei Pleşu s-a implicat direct, acceptând funcţia de ministru al Culturii din 1990 până în 1991 – peste o mineriadă sângeroasă şi un început de restauraţie roşie incontestabil, pe cea de ministru de Externe între 1997 şi 1999 – în unele dintre cele mai proaste guverne post-1989, pe cea de membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii între 2000 şi 2004 şi pe cea de consilier prezidenţial timp de şase luni, din decembrie 2004 până în mai 2005. Acestea au fost micile cedări în faţa sistemului ale unui om care chiar a crezut că prezenţa sa printre politicieni din ce în ce mai corupţi şi nepăsători ar putea ajuta la ceva. N-a ajutat, dar asta este altă poveste.
Şcoală a întemeiat însă Andrei Pleşu încă din 1994, când, prin Fundaţia Noua Europă, a pus bazele Colegiului Noua Europă sau NEC (de la varianta în engleză, New Europe College), un institut de studii avansate, unic în felul său în România. În 18 ani, pe la NEC a trecut cam toată floarea intelectualităţii româneşti, studiind, aprofundând şi, mai ales, avansând. În linii mari, Colegiul Noua Europă a oferit bursierilor săi posibilitatea de a supravieţui financiar timp de un an, posibilitatea unei călătorii de studii de o lună în străinătate, baza materială necesară muncii de cercetare, călăuzirea spirituală a lui Andrei Pleşu şi un mănunchi de legături extrem de utile. Asta în linii mari, căci NEC a făcut şi face, evident, mult mai mult, fără a primi ajutor financiar major din partea statului român.
Printre bursierii Noi Europe s-au aflat, din 1994 şi până azi: Horia-Roman Patapievici (1994), Andrei Cornea (1994-1995 şi 2001-2002), Teodor Baconschi (1995-1996), Mihai Răzvan Ungureanu (1995-1996), Mircea Cărtărescu (1996-1997), Cristian Preda (1996-1997), Sorin Ioniţă (1999-2000), Cătălin Avramescu (2004-2005), George Mihail Neamţu (2005-2006 şi 2006-2007) şi Adrian Papahagi (2006-2007). Ce au aceşti oameni în comun, pe lângă studiile avansate desfăşurate la NEC? Sunt, de câţiva ani de zile, cei mai vocali intelectuali care-l susţin pe Traian Băsescu. Ba chiar, de la începutul lui 2012, cei zece anterior amintiţi sunt intelectualii care au făcut scut din trupurile lor în jurul preşedintelui ales în 2009. Mai au în comun funcţiile publice pe care le-au avut sub preşedinţia acestuia, funcţii pe care unii neştiutori le-ar putea numi sinecuri. Or asta nu este decât rea-voinţă, căci nu e vorba de sinecuri, ci de o răsplată binemeritată de către nişte oameni dispuşi să-şi slujească ţara în vremuri grele, vremuri în care puţini sunt cei care-şi găsesc un loc de muncă bine plătit şi lipsit de griji, cum au fost cele ale lui Cătălin Avramescu, Mihail Neamţu sau Cristian Preda, ca să nu dăm decât trei exemple.
Şi, prin intermediul NEC, mai există un lucru pe care aceşti luminători ai naţiei îl au în comun: sursa burselor. Nefinanţat de către statul român decât sporadic (deşi Andrei Pleşu spune că nu este finanţat deloc din fonduri publice, uitând fondurile POS-DRU şi puţinii bani de la Ministerul Educaţiei pentru bursele Odobleja), Colegiul Noua Europă, înfiinţat şi condus de către Andrei Pleşu, este ţinta predilectă a finanţărilor venite din spaţiul germanic al Europei. Printre finanţatorii de tradiţie ai NEC se află: Secretariatul de Stat pentru Educaţie şi Cercetare din Elveţia, Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării din Germania, Ministerul Federal al Educaţiei, Ştiinţei şi Culturii din Austria, Fundaţia Volkswagen din Germania, Fundaţia Culturală Landys & Gyr din Zug, Elveţia, Asociaţia pentru Promovarea Ştiinţei şi Umanismului German din Essen, Germania (o organizaţie printre ai cărei finanţatori se află mai mulţi industriaşi germani, printre care şi Daimler AG) etc. Cum toţi cei zece intelectuali-capcană din jurul lui Băsescu sunt mari germanofili, am putea spune că NEC, Andrei Pleşu şi darnicii nemţi i-au învăţat, pe lângă multe lucruri bune, şi o tâmpenie: cum că Traian Băsescu reprezintă interesele naţiunii. Pe ale celei române, în nici un caz.
sursa: catavencii.ro
Adauga comentariu