A fost nevoie de inca o tragedie pentru a readuce in discutie necesitatea schimbarii sistemului stabilit prin legea data in 13-15/06/90 si in baza careia la “alegerile libere” peste 80% dintre romani votau schimbarea sistemului ceausist cu sistemul fesenist. Mai modern, dar tot dictatorial, asa ca hai sa il inlocuim. La cate oferte avem …
Alte voci, ceva mai realiste vorbesc despre reformarea sistemului. Eh, parca mai venim de acasa! Daca nu il schimbam, macar sa il coafam un pic.
Ne place sa credem ca sistemul este un atribut exclusiv al autoritatilor, “uitand” ca fiecare dintre noi este o rotita a acestuia si nu vrem sa vedem ca zilnic punem umarul la consolidarea lui. Un exemplu banal: nici nu incepe anul scolar ca o si asaltezi pe doamna invatatoare cu clasicul buchet de flori “ornat” cu un lantisor de aur: “o nimica toata, eram in trecere…”, etc. Iar cand copilul devine adolescent este temeinic educat sa aleaga o profesie unde daca nu curge, macar pica. Primii pasi spre sistem.
Sau esti la locul tau de munca. Ti se pare ca seful nu ar fi in toane bune, asa ca inventezi eterna scama si ii deplangi situatia de sef, chiar daca ceea ce gandesti este la polul opus invataturilor biblice. Nu te obliga nimeni, dar…
Plangem astazi dupa intelectualii si specialistii care ar trebui sa fie varfurile societatii, dar nu imi este clar daca vorbim de cei pregatiti in fabricile de diplome sau de cei care inchinau osanale ceausistilor. Nu conteaza, apartin si ei sistemului pe care nu contenim sa il condamnam, dar asteptam ca “cei de sus” sa faca totul in locul nostru. De ce ar renunta clasa politica de buna voie la privilegiile pe care si le acorda zi de zi? “… daca eram faceam la fel!” – e laitmotivul celor care vor schimbarea! Asa ca…
Si pentru ca am pomenit de alesii neamului, nu pot sa imi sterg din minte acea batrana care, inainte de prezidentiale, marturisea ca habar nu are cine candideaza, dar ca va vota. “Iete-asa!” si cu un gest ferm ne arata cum se pune stampila. Daca tot asa au votat si cele 11 milioane de asistati, (din 18 ramase in tara), imi este frica de ce schimbare va avea loc. O schimbare ce nu poate fi facuta peste noapte si nici fara aportul majoritatii, pentru ca marea problema este de fapt cheia sistemului, adica romanul. Cel din clica lui Voicu, “omul de afaceri” al contractelor cu dedicatie, magistratul sau politistul corupt, toti sunt romani si egali in drepturi cu acela care, in ritmul manelelor, aseaza gratarul in spatele blocului. Chiar credeti ca ei vor un alt sistem?
Din poporul roman face parte si sindicalistul care de 20 de ani tace, traind sub teroarea somajului, in timp ce liderul sau “alearga” intr-un Bentley de la un consiliu de administratie la un altul. Cum adica sa ii ceara socoteala pentru cotizatia lui?
Il uram si il respectam pe medicul roman care a tacut si tace, desi stie foarte bine ce se intampla in spitale sau clinici. Azi critica un sistem pe care il protejeaza si ma intreb a cui este vina mai mare: a lui sau a celui care este invitat sa fraudeze?
Unde erau pensionarii cand au fost chemati sa isi apere drepturile? Ii inteleg pe cei din provincie, dar cati traiesc in capitala tarii? Au tacut si incearca sa se descurce de pe o zi pe alta. Nota bene: acest “descurcat” a ingropat Romania.
Tot descurcandu-ne, ne-am incatusat intr-un lant al slabiciunilor, dar traim cu speranta ca tacerea si slugarnicia ne vor aduce foloase. Cu cat mai necuvenite, cu atat mai bine, pentru ca in realitate, imoralitatea pe care o condamnam exista doar daca nu suntem implicati. E bine ca totusi am vazut carentele sistemului actual si ca vrem sa il inlocuim cu un altul mai bun. Ramane insa o dilema: Pe romani, cu cine ii inlocuim?
Nicu Calare
sursa: ziare.com
Adauga comentariu