“Omul este un dialog intim“, a scris Pascal. Acest fapt presupune dezvoltarea artei de a vorbi permanent cu noi înșine. Din această conversație poate ieși fie binele, fie răul. Absența unei analize introspective poate produce grave disfuncții emoționale ale căror efecte le resimțim la nivel comportamental.
Realitatea tristă constă în faptul că societatea mileniului trei este prea grăbită pentru a mai rezerva timp pentru dialog de calitate. Iar România nu face excepție. Devenind chiar un model negativ în această privință. In consecință, am ajuns să vorbim, dar nu să comunicăm, să ne prefacem că totul este în regulă, în condițiile în care ne macină golul sufletesc. Neexperimentând timpul conversației cu noi înșine, ne “dezvoltăm” neîmpliniți, frustrați și incapabili de a ne recunoaște și exprima sentimentele. Eșecul dialogului interior crează monștri cu față umană!!! Este suficient să urmărești un talk-show ca să înțelegi drama lipsei de comunicare.
Platoul de dialog s-a transformat în ring, iar dezbaterea în exersarea forței de luptă. România s-a convertit într-un imens câmp de bătălie, în care nimeni nu mai comunică. O țară în care guvernul posedă doar răspunsuri, niciodată întrebări este condamnată la extincție! Demonstrând că s-a specializat ân a argumenta ceea ce este de neargumentat și explicând ceea ce este inexplicabil.Mimând un dialog al surzilor... Pînă și moartea oamenilor este justificată prin efectele „benefice” ale unei reforme originale. Dement de originale! Închiderea spitalelor sau a școlilor este prezentată ca unica soluție fără a mai exista răbdarea sau timpul necesar pentru identificarea de alternative. Se dispune, nu se comunică!
Rezultatul acestui scenariu trist în fața căruia suntem și actori și spectatori constă în faptul că s-a construit un comportament social rigid, închistat, automatizat. Capitularea rațiunii este unul dintre efectele imediate, cu consecințe pe termen lung, care ne macină existența. Mulțumiți cu surogate și mediocritate culturală devenim tot mai puțin interesați de morală, de viața socială și dezvoltarea spiritului de solidaritate. Iar mediul politic ne face invitații serioase în această direcție…
Trăim în colectivitate doar pentru a avea repere de comparație și nu pentru exercitarea altruismului sau a atitudinii pro-active. Eșecul limbajului interior în cele din urmă înveninează viața societății! Multumiți că a mai trecut o zi, ramânem aceiași, impasibili față de realitățile care ne înconjoară…Sau, cel mult, “bârfim științific” pe cei care îndrăznesc să deschidă ochii… Nimeni nu are voie să gândească! Vorbiți cât mai mult, cu o singura condiție: “comunicați cât mai puțin…”!
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
dreptul la opinie este liber. romanul alege sa se planga. m.am saturat de aceasta imagine.