Analize și opinii Politică

De la revoluţia la represiunea Twitter

Freedom House a publicat al doilea studiu asupra situaţiei libertăţii internetului. 37 de ţări au fost analizate, iar concluzia este neliniştitoare: în multe state, autorităţile îşi intensifică eforturile de a controla activităţile utilizatorilor.

Mulţi analişti sunt de părere că unul dintre factorii importanţi în reuşita recentelor revoluţii din lumea arabă a fost folosirea internetului de către tinerii demonstranţi; platformele Facebook şi Twitter au fost folosite pentru organizarea demonstraţiilor, iar filmele înregistrate de participanţi-unele dintre ele documentând abuzuri ale forţelor de ordine-erau postate pe YouTube la scurt timp după înregistrare, permiţând astfel întregii lumi să fie părtaşă la evenimente care aveau loc, uneori, în afara razei camerelor de luat vederi ale televiziunilor internaţionale.

Puterea internetului ca forţă a schimbării nu a rămas însă ascunsă nici celor care trebuie să se teamă de ea-în primul rând, guvernele autoritare, dar şi cele ale unor state democratice, cum ar fi Turcia sau Coreea de Sud.

„Libertate” nu se găseşte pe net

Principala metodă de control este, conform raportului Freedom House, blocarea site-urilor şi blogurilor antiguvernamentale sau prodemocratice – sau a unor siteuri care pot conţine mesaje care nu convin autorităţilor. Astfel, în Coreea de Sud nu pot fi accesate unele siteuri nord-coreene, inclusiv contul de Twitter al vecinului din nord. În Turcia, YouTube a fost blocat timp de mai mult de doi ani (ceea ce nu i-a oprit pe turci să găsească modalităţi de a ocoli fenta cenzura, YouTube ajungând pe locul opt în clasamentul celor mai populare siteuri accesate din Turcia). În Vietnam, interdicţia accesului la Facebook a avut rezultate asemănătoare: în numai un an, numărul utilizatorilor vietnamezi s-a dublat.

Pe de altă parte, autorităţile nu sunt peste tot la fel de nepăsătoare ca în statele menţionate; în China şi Iran, accesarea unor siteuri interzise este aproape imposibilă, iar sistemul chinez de blocare este aproape perfect: motoarele de căutare chinezeşti, de exemplu, nu au nici un rezultat când cuvântul introdus se află pe „lista neagră”; aceasta conţine, printre altele, „de-mo-cra-ţie”, „libertate”, „Tibet”. Nici mă-car programele de chat nu scapă cenzurii, în software- ul acestora fiind, de asemenea, incluse filtre care opresc apariţia anumitor cuvinte pe ecran.

Hackeri de stat, în China şi Iran

China se află pe primul loc şi în clasamentul atacurilor cibernetice împotriva site-urilor care conţin critici la adresa regimului – cum ar fi cele ale organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului; de asemenea, mai mulţi jurnalişti străini specializaţi pe politică externă au fost victimele atacurilor unor hackeri din China, interesaţi în primul rând de schimburile de mail-uri cu disidenţi chinezi. Metode asemănătoare au fost folosite şi de către Iran (unde în cadrul Gărzilor Revoluţionare operează, de altfel, Armata Cibernetică Iraniană) sau Belarus.

Infrastructura centralizată este de asemenea percepută drept un avantaj în lupta pentru supremaţia cibernetică; în state precum Venezuela sau Egipt, unde nodurile principale de conexiuni se află în posesia unor companii de stat, acest monopol asupra internetului este folosit uneori fără rezerve; astfel, în timpul revoltei populare din Egipt, autorităţile au blocat pentru câteva zile accesul la internet în întreaga ţară, fără să ţină cont de pagubele economice provocate de această măsură. Acţiuni similare au fost întreprinse şi în 2007 în Burma, în timpul protestelor conduse de preoţi budişti, sau în China, unde regiunea Xingjiang a fost deconectată de la internet pentru 10 luni, în timpul unor violenţe interetnice în 2009 şi 2010.

„Postacii”, la modă şi în Rusia

Adeseori însă metodele folosite sunt simple şi eficace şi nu implică altceva decât folosirea unui telefon; atât Facebook, cât şi YouTube au eliminat, la cererea autorităţilor din China, Egipt, Maroc sau Tunisia, postări care conţineau critici la adresa guvernelor sau sistemelor politice ale acestor state.
Totodată, mai multe state, printre care Rusia, China şi Thailanda, au angajat întregi armate de „comentatori” a căror funcţie este să acceseze forumurile de comentarii sau site-urile organizaţiilor de presă străine şi să apere politica guvernamentală.

Având în vedere faptul că nu-mărul utilizatorilor internetului creşte vertiginos, mai ales în statele slab dezvoltate, este de aşteptat ca lupta dintre autorităţi şi utilizatori să crească în intensitate în anumite zone ale lumii; însă revoluţiile izbutite din Egipt şi Tunisia pot menţine viu optimismul celor care cred că cenzura, pe termen lung, nu poate decât să piardă.

ALEX TOCILESCU

sursa: romanialibera.ro

Abonează-te la newsletter