Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate (ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva? Trecem in revista mai jos cateva dintre viitoarele apocalipse deja anuntate (destramarea euro, picajul burselor, falimentele suverane, etc) din perspectiva intereselor marilor licurici financiari si creionam solutii pentru …mase (de manevra, evident).
1. Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei
Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu sporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.
Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu sunt convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.
Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din noi in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.
2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva….
Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?
Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca. (Cristian Dogaru)
Nota noastra:
Analiza lucida semnata de Cristian Dogaru are un final mai putin lucid: anume, speranta ca vreo forta reformatoare si-ar putea face aparitia in contextul crizelor financiare tot mai grave. Chiar daca nu e nevoie ca toti analistii economici sa stie profeti si, mai ales, sa stie cum sa le aplice vremurilor noastre, totusi, daca ne pastram pana la capat luciditatea si refuzam sa ne hranim iluziile si sperantele de mai bine, nu putem sa nu vedem ca o astfel de forta reformatoare nu are de unde sa se nasca. Iar daca se va naste, o va face ca o alta Atena (zeita istetimii viclenesti) ce ar iesi din mintea Marelui Inchizitor. Adica va fi inca o modalitate de a amagi oamenii si a le procura iluzia painii facute din pietre in schimbul libertatii.
Intr-un fel, e semnificativ si acest lucru: exista, vorba “profetului” Lazaroiu, o asteptare in randurile oamenilor, o stare anume care poate fi speculata prin tot felul de ‘povesti’ de genul Alba ca Zapada, intr-un fel de repetitie care va dezamagi oamenii in serie, dezabuzandu-i si facandu-i si mai dependenti de doza de drog al iluziei, pana la supradoza finala a unicului “salvator”.
In alta ordine de idei, declaratiile ministrului german al Muncii despre necesitatea Statelor Unite ale Europei seamana ca doua picaturi de apa cu cele ale presedintelui Traian Basescu. In mod vizibil, este vorba despre acelasi mesaj pe care micii soldatei ai agendei europene au fost pusi sa il disemineze, chipurile sub forma unor “viziuni personale”.
Criza din zona euro poate fi depăşită numai dezvoltându-se uniunea politică a continentului, prin crearea unor “State Unite ale Europei”, a declarat ministrul german al muncii, Ursula von der Leyen, potrivit EFE. “Obiectivul meu sunt Statele Unite ale Europei, urmând exemplul altor state federale precum Elveţia, Germania sau SUA”, afirmă ministrul german în declaraţii publicate astăzi de săptămânalul Der Spiegel, transmite Agerpres.
Ursula von der Leyen a susţinut, săptămâna aceasta, cerinţa Finlandei ca ţările care apelează la fondul de salvare să garanteze creditele cu rezervele lor de aur şi se numără printre politicienii care au păreri diferite faţă de cele ale cancelarului federal, Angela Merkel, asupra acestui subiect, adaugă sursa citată.
Avantajele unei uniuni politiceO uniune politică ar permite unificarea chestiunilor importante în materie de politică financiară, fiscală şi economică “profitându-se de avantajele mărimii Europei”, deoarece pentru a face faţă concurenţei globale nu este suficientă o monedă comună, consideră Ursula von der Leyen. Ministrul german avertizează, totodată, împotriva unei dezmembrări a bătrânului continent, deoarece aceasta ar face să “se formeze diferite alianţe în Europa cu subsecventele pericole pentru piaţa internă comună şi cooperarea politică”.
Ursula von der Leyen, pe care presa germană o plasează printre cei mai serioşi candidaţi pentru a-i succeda Angelei Merkel, insistă ca ţările care apelează la fondul de salvare să garanteze creditele cu rezervele lor de aur sau industrii de stat. Cunoscută drept “Supermama”, pentru cei şapte copii ai săi, trei cariere universitare şi o febrilă activitate politică, Ursula von der Leyen recunoaşte, totuşi, că poziţia sa nu se bucură de sprijinul majorităţii colegilor din cabinetul Merkel, faţă de deciziile căreia se supune din motive de “disciplină”. “Iniţiativa mea este serioasă, deşi este complicat de aplicat”, mai spune Ursula von der Leyen, care asigură că împărtăşeşte opinia Angelei Merkel potrivit căreia acordarea de credite ţărilor din zona euro aflate în criză trebuie să fie însoţită de condiţii riguroase. (evz.ro)
Statele Unite ale Europei, aşa arată viitorul sau e doar o nouă utopie?
Tot mai mulți lideri vorbesc despre crearea unui guvern unic european, ca pas în drumul către Statele Unite ale Europei. Eveniment rar, Băsescu pare în consens cu Sarkozy și Merkel.
Criza prin care trec economiile din zona euro pare să grăbească planurile liderilor europeni de a transforma actuala uniune monetară într-o adevărată confederație de state, condusă de „un guvern economic real“. Liderii celor mai puternice țări europene, Angela Merkel și Nicolas Sarkozy, și-au anunțat deja intenția de a găsi o soluție pentru coordonarea politicilor economice şi financiare ale zonei euro. Întâmpinată, din motive lesne de înţeles, cu reticență, crearea unui guvern unic european pare a fi singura soluție pentru coordonarea acțiunilor de combatere a efectelor crizei și, mai ales, de creștere a competitivității, într-o lume care se polarizează în jurul unor economii puternice, precum cele din China sau SUA. Din nefericire însă, mulți analiști consideră că această idee nu are un fundament clar, fiind mai mult „un concept de presă“.
Interesant este că, deși reprezintă un stat situat în afara zonei euro, deci neluat încă în calcul pentru acceptarea în Statele Unite ale Europei (SUE), președintele Traian Băsescu a apărut în ultimele zile cu o serie de declarații de susținere a intențiilor menționate de președintele Franței și cancelarul Germaniei. În opinia lui Băsescu, „procesul de globalizare ne arată cât de mici suntem, fiecare în parte, în confruntarea cu capitalul, cu realităţile economice, cu piaţa. Guvernele au dovedit că pot fi înfrânte de voinţa investitorilor. Deci sistemul global va mătura tot ce este lipsit de forţă, lipsit de capacitatea de a-l înfrunta, pentru că acum statele trebuie să-şi pună problema să înfrunte efectele globalizării în partea lor negativă – faptul că statele nu mai sunt cele care deţin capitalul“.
Fără doar și poate, crearea SUE este un proces îndelungat și anevoios, iar România ar putea fi, până atunci, un stat al zonei euro. Prin urmare, unul dintre membrii cu drepturi depline.Numai că grăbirea pașilor de accedere în zona euro și, ulterior, în proiectul SUE poate pune România într-o postură nevaforabilă. Includerea țării noastre într-o zonă extrem de competitivă fără a avea o productivitate comparabilă se poate dovedi mai mult decât păguboasă.
Ce ar presupune crearea SUE
Conform celor doi lideri europeni, Merkel și Sarkozy, statele din zona euro, 17 la număr deocamdată, ar trebui să își echilibreze bugetele și să țină cont de recomandările guvernului unic atunci când stabilesc noi proiecții bugetare. De asemenea, va fi nevoie de coordonarea sistemelor de taxare și a politicilor sociale. Practic, aproape nimic care să nu existe deja pe agenda zonei euro. Henrik Enderlein, profesor la Hertie School of Governance din Berlin, susține că „este nevoie doar de o schimbare a mentalităților. Guvernele trebuie să înțeleagă că nu mai pot crea bugete naționale,ci unele europene, care să ia în calcul și acțiunile celorlalte state“. Acesta pare convins că un „ministru al finanțelor european“ ar putea coordona și supraveghea implementarea unor politici fiscale complementare ale statelor euro.
Presupunând că un astfel de demers ar avea succes, pasul următor, crearea SUE, nu se arată simplu, dar poate avea efecte pozitive mai ales pentru cetățenii unui stat precum România, care se confruntă cu birocrația și corupția. Cu siguranță, mulți români pot considera că urmarea unor reguli clare, venite de la un guvern european, ar însemna o scăpare de problemele cu care se confruntă zi de zi. De altfel, aderarea României la UE a dovedit că politicienii de la București pot fi constrânși de obiective clare să „uite“ de anumite cutume. Pe de altă parte, sistemul birocratic care ar trebui să pună în aplicare deciziile noii instituții europene ar putea fi cel puțin la fel de „împănat“ și greu de controlat.
Existența SUE, conduse de un guvern unic, nu garantează însă prosperitatea și creșterea competitivității în întreaga zonă euro și nici că statele membre își vor reduce datoriile. În acest context, exemplul problemelor actuale din Statele Unite ale Americii este destul de grăitor. Totuși, fără o coordonare fiscală şi monetară, politici comune şi o armată puternică, Europa nu poate emite pretenţii într-o lume dominată de capitalurile private şi de ţări sau uniuni de state tot mai puternice. (capital.ro)
Adauga comentariu