Politică

De ce permite Dumnezeu răul?

Iată gfhjo întrebare care frământă pe mulţi: de ce permite Dumnezeu răul? Pus în faţa ei, însuşi Papa Francisc n-a răspuns. Nu pentru că n-a ştiut, ci pentru că n-a vrut sau n-a fost cazul. A fost o tăcere pedagogică sau o întrebare retorică. Răspunsul ar fi oare greu de înţeles şi de acceptat în lumea de azi? Asta e adevărata întrebare.

Preambul. Dumnezeu nu vrea răul

Problema nu e deci răspunsul în sine, ci contextul în care vine. Avem o lume cu mari dezechilibre între libertăţi şi responsabilităţi, între bogaţi şi săraci, între conducători şi conduşi etc. Toate aceste dezechilibre ne pot încurca în pătrunderea răspunsului. Cum? Pentru că ele provoacă răul. Nu Dumnezeu.

Modul de a raţiona al omului contemporan este unul părtinitor, subiectiv, uneori egoist, departe de Dumnezeu. Asta generează răul şi înţelegerea cu dificultate a răspunsului. De aceea, un preambul necesar ar fi să înţelegem corect această situaţie şi să transfigurăm modul de a gândi: “Că sfaturile Mele nu sunt ca sfaturile voastre, nici căile Mele precum căile voastre” (Isaia 55,8).  Altfel spus, cu cât mintea noastră intră mai mult în mintea lui Dumnezeu, cu atât vom înţelege mai bine de ce permite Dumnezeu răul.

De ce permite Dumnezeu răul?

Răspunsul este simplu şi divin. Putem să-l formulăm chiar în două versiuni.

1. Dumnezeu nu se poate contrazice pe Sine. Din moment ce a dat omului liberul arbitru, nu i-l poate anula. Dacă omul decide să săvârşească răul, Dumnezeu nu-i poate anula decizia. Dumnezeu permite răul, pentru că omul îl doreşte.

E drept că, din iubire pentru om, a făcut tot posibilul pentru a-l face să înţeleagă că alegerea răului nu e benefică. Ne-a dat raţiune, legi, judecători, prooroci, pilde, avertizări, penitenţă. N-a fost suficient.

Când El însuşi a venit la noi, n-a scăpat nici măcar El de rău, cu toată-i Atotputernicia. Ura umană L-a Răstignit fără vină. Iar Crucea a devenit o formă de educaţie prin suferinţă. A acceptat această răutate şi pentru ca răsplata să fie dreaptă, nu în necunoştinţă de cauză. Căci cei răi, rău vor ajunge. Îndelunga-Răbdare a lui Dumnezeu are totuşi limite. Mai devreme sau mai târziu va fi o Dreaptă Judecată.

Până atunci însă Dumnezeu ne cheamă să fim asemenea Lui. Un om înţelept, sfânt, ar face la fel faţă de semenul său cel rău. L-ar iubi chiar şi când l-ar judeca şi l-ar pune la penitenţă, pentru a-l îndrepta. Iar când va vedea că acesta vrea să se autodistrugă, ar face orice să-l împiedice. Dar n-ar avea cum să-i impună.

A doua variantă de răspuns îmbracă o formă civică.

2. Dumnezeu este democraţie absolută. El iubeşte şi respectă liberul arbitru al fiecăruia dintre noi, în mod egal. Asta generează în societate un echilibru democratic ideal: libertatea mea se termină unde începe libertatea altuia, iar drepturile mele fundamentale sunt fix egale cu drepturile fundamentale ale celuilalt.

Dezechilibrul apare când omul rupe acest echilibru. Aşa apare “răul”, care nu este dorit de Dumnezeu, ci este dorit şi produs de către om. Şi care ar trebui să fie îndreptat tot de către om. Societatea, în ansamblul ei, are datoria sfântă de a păstra ea însăşi echilibrul democratic, prin reguli şi principii specifice.

Dacă Dumnezeu ar interveni, suprimând liberul arbitru, ar însemna să afecteze iremediabil însăşi societatea, pentru că s-ar întâmpla una din două:

a) societatea nu ar mai putea păstra echilibrul democratic din proprie iniţiativă, ci fiind obligată, ceea ce înseamnă că nu s-ar mai justifica libertatea şi scopul ei. S-ar ajunge la dictatură divină.

b) societatea nu ar mai putea practica îndreptarea răului, deci nu şi-ar mai recăpăta echilibrul. S-ar ajunge la autodistrugere.

Prin urmare, este logic-necesar ca Dumnezeu să NU intervină, tocmai pentru a da societăţii posibilitatea de a-şi recăpăta echilibrul şi armonia, desăvârşind ceea ce a primit de Sus: liberul arbitru. Vom învinge răul nu prin evitare la nesfârşit, ci prin auto-control şi stăpânire de sine.

Lucrurile se văd şi mai bine în relaţia părinte-copil. Dacă părintele ar interveni tot timpul peste copilul său, obligîndu-l şi suprimându-i libertatea, în ce măsură acel copil se mai poate bucura de rezultatele propriilor alegeri, în fond de propria sa viaţă? Căci viaţa nu-i o piesă de teatru, ci este o sumă de alegeri. Dumnezeu nu vrea deloc să fim nişte roboţi, ci oameni liberi. “Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”.(Ioan 8,32) Adevărata libertate este cea de a face binele,nu răul

Răul este un rău necesar?

Dacă înţelegem corect cele de mai sus, ajungem la proverbul înţelept „tot răul spre bine”. Căci răul poate avea o valoare pedagogică. Nu înseamnă însă că e necesar sau de dorit. Se poate trăi şi fără el. Dar, inevitabil, apare şi, din fericire, se poate îndrepta. Mai mult, înţeleptul învaţă şi din rău câte ceva. De pildă, motivele pentru care apare şi cum să nu-l mai repete.

Într-o concluzie mai filosofică, Dumnezeu permite răul, pentru că omul nu ascultă de Dumnezeu. Şi atunci, trebuie lăsat să vadă ce i se întâmplă. Ca să se înveţe minte.

Sigur, se poate filosofa mai adânc dacă victimele merită aceasta. Nu merită, dar este un efect logic al interconectării dintre noi. Faptele fiecăruia nu se răsfrâng doar asupra propriei persoane ci şi asupra celor din jur.  Aşa cum binele unora se răsfrânge şi asupra celorlalţi (şi e de dorit asta) tot aşa şi răul unora se răsfrânge asupra celorlalţi. De aceea, conştientizarea propriilor fapte este tot o formă de grijă faţă de cel de lângă noi.

De ce avem libertate?

Mai rămâne de lămurit o întrebare colaterală: dacă Dumnezeu ştie că omul poate greşi, de ce i-a mai dat libertatea? Din două motive:

1. Pentru că binele (ca şi iubirea) nu se poate impune, ci trebuie săvârşit din proprie iniţiativă. Doar când poţi fi liber să alegi, te bucuri de alegere şi de roadele ei. 2. Pentru că are încredere că putem reuşi. Dacă vrem.

Autor: Pr. Eugen Tanasescu

Sursa: Adevarul.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Omul , e cel care produce/creeaza raul…lui i s-a dat acea libertate de a alege (mai ales de a trai ) dar, nu stie cum sa o fructifice fara sa produca riscuri/pericole celorlalti.

    De aia, avem pe cei care se gandesc doar cum sa-si astampara foamea de orice ca apoi sa se mai gandeasca si la ceilalti ( cand , totul e limpede pt. ei… te ridici deasupra celorlalti ca sa ai niste privelegii). Iar, cei care nu pot sa-si masoara “puterile cu aia mai mari” , rabda.

    De aici, unii au o “libertate mai mare” iar restul, au atata cat li se permite…(de catre cine?), tot de semenii lor!

  • Incercari de raspunsuri la problema raului si a suferintei
    Cele ce urmeaza sunt preluate de pe un forum de discutii. Sunt cateva probleme
    ridicate de o persoana (¯ecare problema este intr-un paragraf intre ghilimele) urmate
    de cateva incercari de raspunsuri (nu cunosc autorul)
    “Oare de ce Dumnezeu (stiind viitorul si stiind cine si citi vor muri sau vor ¯ chinuiti) nu
    a lasat conspiratia germana impotriva lui Hitler din 1938-39 sa reuseasca?”
    Cred ca dupa moarte, daca vom reusi sa ¯m vrednici de a intra in Imparatia Cerurilor, vom
    avea “timp” o eternitate intreaga sa-L tot intrebam pe bunul Dumnezeu: de ce? Dar aceea de
    ce? Dar cealalta de ce s-a intamplat? Acest “de ce?” e cea mai periculoasa intrebare acum, in
    viata asta, pentru ca poate sa ne deturneze de la scopul vietii crestinesti: dobandirea Duhului
    Sfant. Am impresia ca “de ce?” este cea mai placuta intrebare pentru diavolul. Odata ce ti-a
    starnit pasiunea intrebarilor si a raspunsurilor, incepe sa-ti dea de lucru. Si stai si crosetezi
    ganduri.
    Imi aduc aminte de parabola lui Buddha: vine un om si-l intreaba: de ce? El ii raspunde:
    cineva care e ranit de sageata in lupta, daca va sta sa se intrebe “de ce? Cat de lunga e sageata?
    Cu ce tip de colt, ascutit sau lat? De la ce distanta a fost trasa? Cu ce putere?” nu va mai putea
    sa o scoata repede si va muri. Scoate intai sageata si apoi vei avea timp sa cercetezi! Omul
    pleaca si vine peste un an. Budhha il intreaba: “de ce?” Iar omul raspunde, ridicand din umeri:
    “cui ii pasa?”
    Sageata asta, in termeni crestini, e rana pe care ne-o face diavolul. Sa dobandim Duhul
    Sfant, si dupa aceea, “El ne va invata toate”, cum spune Hristos.
    Prietene, daca te vei sili sa te curatesti incat sa lasi pe Dumnezeu sa se salasluiasca in inima
    ta, El iti va raspunde la toate intrebarile. El e mai apropiat noua decat insasi respiratia noastra,
    si ne iubeste atat de mult, incat nu vrea sa ne vada ca ne chinuim cu intrebari, si ne va raspunde
    daca ne e de folos, spune Sfantul Siluan. Ne da raspunsul in inima. Intreaba-L.
    Pe mine m-a chinuit toata viata intrebarea De ce? De ce merg stalpii de telegraf paralel cu
    calea ferata? De ce Dumnezeu nu are inceput? De ce nu are sfarsit? De ce exista Triunghiul
    Bermudelor? De ce exista intrebarea de ce? De ce exista mai degraba ceva decat nimic? De ce
    mor copiii mici? Si am tot crosetat ganduri, de la 7 ani la 22…
    Am citit mii de carti ca sa a°u raspunsuri. Dar m-am afundat si mai mult in confuzie. Cultura
    nu da raspunsuri, ea doar consoleaza. Nici religia nu poate da raspunsuri. Olivier Clement spune
    intr-o carte ca daca oarecine pretinde ca iti poate explica taina raului si a suferintei, sa nu-l crezi,
    caci nu a trait-o. Cine a trait taina raului si a suferintei, tace.
    Numai Dumnezeu da raspunsuri. Dar le da numai aceluia care il cauta sincer. Iubeste-L.
    Implineste-i poruncile evanghelice, si El va veni sa se salasluiasca in tine. A promis-o. Si a mai
    promis ceva: Cine cauta, va a°a. Tu cauti, prietene. Numai sa cauti in locul corect. Adica, la
    Dumnezeu, nu in moara zadarnica a gandurilor.
    Opera lui Rene Girard e extroardinara in explicarea mecanismelor raului, daca o citesti
    in ordine cronologica. Girard e un antropolog-etnolog care se ocupa de violenta omenirii, si
    demonstreaza ca Hristos e singura divinitate din panteonul omenirii care nu e corupta de violenta,
    ci dimpotriva il sufera pana la jertfa martirica. Adica Dumnezeu e nonviolent prin excelenta,
    pana acolo incat se lasa cruci¯cat de umanitatea violenta. E mult de vorbit, citeste-i cartile si
    discutam…
    “Fie, sa zicem ca lumea nu stia ce razboi va ¯ si nu era pregatita, dar in iulie 1944 de ce
    oare esueaza atentatul impotriva lui Hitler, dupa aceea urmind masacrele aliate de la Dresda,
    1
    Chemnitz, Hiroshima etc? Hiroshima nu ar mai ¯ existat o data razboiul terminat in 1944. Mai
    mult, Hitler a supravietuit unui atac cu gaze toxice in primul razboi mondial din care ori mori,
    ori orbesti (Hitler intr-adevar o suferit cu ochii dar s-a vindecat miraculos). Iar Stalin moare
    de moarte naturala (o¯cial) in plina glorie.”
    Sunt multe carti care a¯rma ca Hitler era un bun medium, ca practica un anume ocultism,
    prin Societatea Ultima Thule, ca intra de multe ori in transe mediumnice, in care parea posedat
    de spirite, ca in afara acestor transe era banal, ca maestrul sau Dietrich era ocultist, etc. Lucrurile
    acestea sunt destul de vagi, dar istoria incepe sa le dea atentie. Daca intr-adevar Hitler se trezea
    noaptea ud de spaima, strigand ca un apucat: “Ei…sunt aici…Superiorii…am vazut omul nou,
    bestia…” inseamna ca e posibil ca sa ¯ intrat in legatura cu niste demoni, care bineinteles s-au
    prezentat ca ¯ind “spirite superioare”, nu demoni.
    Nu mi se pare o problema ca demonii sa vindece o boala de ochi in mod “miraculos” pentru
    amicul lor Hitler, nici ca sa-l ghideze astfel incat la atentatul din 1944 Hitler sa plaseze el insusi,
    fara sa stie ce face, servieta cu bomba dupa piciorul masiv al mesei uriase de stejar, care i-a
    salvat in fond viata. Stim cate “vindecari” si “minuni” fac dracii. Din cate stiu, aceasta scapare
    miraculoasa i-a intarit lui Hitler ideea ca este “ales”, ca spiritele superioare il ghideaza spre
    victorie. PE de alta parte Sfantul Ioan de Kronstadt a prezis inainte de moarte ca la scurt timp
    dupa 1900 in Rusia vor aparea “demoni in trup de om”. Acestia sunt comunistii, care stim ce
    au facut. Tatuca Stalin se poate sa ¯ fost manipulat de demoni, sa ¯ fost supus in°uentelor
    acestora, mai ales ca era si apostat, ca fost seminarist teologic!
    “De ce trebuie sa moara 50 de milioane intr-un razboi? 10 nu erau de ajuns? Dupa primele
    2 milioane omenirea nu s-a prins ca ceva nu este in regula?”
    Dar cand a avut omenirea asta un cuvant de zis? Oare nu a fost condusa mereu cu biciul
    si morcovul de politicieni? Acestia invata cu forta oamenii sa se ucida intre ei, apoi ii trimit la
    masacru ca pe niste tabere uriase de sah, in timp ce ei, birocratii stau frumos in birouri si dau
    ordine. Daca vreun om indrazneste sa se opuna, e taxat drept dezertor si e inchis sau impuscat.
    Citeste Paulin Lecca,”Intre viata si moarte” ca sa vezi cat a suferit pentru ca a refuzat sa ¯e
    incorporat in razboi. Citeste Tolstoi, Thoreau. Gandhi a servit ca in¯rmier in armata, dar in
    acest timp altii macelareau,”pentru ca asa au primit ordin”.
    Citeste cartile de psihanaliza ale excelentului psiholog Alice Miller, si vei vedea psihanaliza
    lui Hitler, Stalin, Ceausescu, si vei intelege foarte multe. Sunt acolo lucruri pe care nu le vei
    mai gasi nicaieri in alta parte, dar nu vreau sa intru in ele, caci ar trebui sa deschid discutii
    fara sfarsit, citeste cartile, caci esti in Canada si acolo trebuie sa ¯e, in Romania inca nu sunt
    traduse. Sunt 8 opt extraordinare despre psihanaliza raului si a suferintei. Iti vor schimba viata.
    “….Daca pot sa intreb asa ceva…. Nu Il judec pe Dumnezeu, ci intreb si eu cum a intrebat
    confratele mai jos, adica e ceva foarte neclar pentru mine. De ce in ¯ecare zi trebuie sa moara
    mii de copii, ZI DE ZI, ceas de ceas? Asa se indeplineste porunca ca sa ¯e copiii “primii lasati
    sa intre in Imparatia Domnului”? In lume exista mai multa tragedie decit fericire, toate acestea
    cu voia lui Dumnezeu care il poate termina pe Satan intr-o clipita.”
    Oscar Wilde are o pilda foarte frumoasa: oamenii merg suparati la Dumnezeu si ii spun:
    de ce Doamne, atata tragedie, mor copiii nevinovati, nu ti-e rusine, atatea razboaie, foamete,
    crime,si tot restul. De ce?
    Dumnezeu ii priveste lung si spune: daca nu va place raul, atunci nu-l mai faceti! Daca nu va
    place sa moara copiii, atunci, romanilor, nu mai avortati un milion de copii pe an! Intr-adevar,
    geniul lui Wilde a intuit bine: Dumnezeu nu face raul, ci oamenii, prin lasitatea, ignoranta,
    2
    mandria, egoismul lor. Chiar azi, cand am o fetita de 3 zile, ma gandeam ca eu voi incerca
    sa-i ofer acestei fetite un camin cald, grija, iubire si credinta cand va creste. Dar pentru miile
    de copii avortati, sau care vor creste in saracie, boli, mizerie, incultura, batai si alcoolism ce
    fac? Nimic. Stau si astept sa faca altii. Si sunt vinovat ca ma ocup in mod egoist de familia
    mea, de micul meu cerc de prieteni, si nu vreau sa ies din cercul stramt al prejudecatilor. Si
    daca eu sunt vinovat, care nu fac raul, dar atunci medicii care omoara copii in burta mamei
    lor, asistentele sociale care fura painea orfanilor la orfelinate, statul care arunca orfanii afara la
    18 ani pe strazi direct in droguri si prostitutie, noi, care tacem si intoarcem spatele? Dar cei
    care pornesc razboaie? Dar cei care le implinesc, ucigand “dusmanii” de frica sa nu ¯e ucisi
    de propriii lor superiori? Dumnezeu nu face raul, Dumnezeu il repara. El mereu implineste
    nedesavarsirile noastre.Dumnezeu din 2 rele vrea sa faca un bine.
    Am mai citit o poveste. Oamenii s-au adunat sa-L judece pe Dumnezeu. Cei din lagare de
    concentrare, cei ucisi, toruturati, batjocoriti, saraci, bolnavi…
    Si s-a auzit o voce: Dumnezeu sa ¯e parasit de toti prietenii, sa vada si El cum e sa ¯i
    tradat si singur! Alta a zis: Dumnezeu sa ¯e scuipat si batut, sa vada si El cum e sa ¯i jignit,
    si nenorocit, nu numai noi sa suferim! Alta a zis: Dumnezeu sa ¯e codamnat la moarte, si sa
    sufere inainte de foame si sete, sa vada si El cat de greu e sa ¯i om!
    Dar dupa aceea, s-a facut tacere…caci miile de oameni au inteles uimiti ca DUMNEZEU
    SUFERISE DEJA TOATE ACESTEA…prin Rastignirea lui Hristos. Ce taina, oamenii care fac
    raul, il judeca si il executa pe Dumnezeu care nu face raul!
    “Daca dintre cei 50 de milioane de nefericiti au murit ca sa se pocaiasca o “turma mica”
    atunci nu este in contradictie cu ideea ca ¯ecare viata este pretioasa? Caci nici un ¯r de par nu
    se clinteste in capul nostru fara ca Dumnezeu sa stie. Daca nu viata si moartea sint importante
    atunci de ce ni se amintesc mereu acestea in Scripturi? Daca nu viata e importanta atunci de
    ce “sa nu ucizi”?”
    Premisa ca unii mor ca sa se pocaiasca altii e gresita. Sigur ca vazand moartea altora, unii
    se caiesc, dar ¯ecare moare pe cont propriu, nu pentru ca sa ia aminte altul. Mantuitorul a
    transat problema cand a fost chestionat indirect asupra suferintei.Au venit si i-au spus ca a fost
    o rascoala si ca sangele rasculatilor a fost amestecat de soldatii romani cu sangele animalelor
    jert¯te. Indirect se ghicea intrebarea pe care nu aveau curaj sa o puna: de ce? Si Mantuitorul
    spune: “credeti ca au fost mai pacatosi ca altii? Nu, ci daca nu va veti pocai, toti veti muri la
    fel!”
    Deci, daca analizam cele spuse de El, e gresit sa cautam “de ce?”, “de ce acela si nu acela”,
    caci ne inselam. Nu erau mai pacatosi ca altii cei peste care a cazut turnul Siloamului, spune
    Hristos, ci problema este ca au murit in pacatele lor, si daca nu se straduim permanent sa ne
    indreptam, riscam si noi acelasi lucru! Scoate sageata, ne spune Hristos! Dobandeste harul
    Duhului Sfant, si mii de oameni se vor mantui in jurul tau! Daca tu iti pierzi timpul cu “de
    ce-uri?” chinuitoare, atunci nu respingi inconstient harul Duhului Sfant, si te faci pricina ca toti
    acei”mii de oameni din jurul tau” sa nu se mai mantuiasca?
    “Si alte sute de milioane au murit datorita comunismului. In cazul comunismului nu se
    poate invoca faptul ca omul a ales pacatul pentru ca nu populatia a ales precum in occident.
    Trebuiau omoriti si torturati sute de milioane ca sa se pocaiasca cine? care pacatosi? Stalin si
    o mina de politruci, comisari si securisti? Nu e cam….nu stiu cum sa zic, ca sa nu judec? Si
    daca dintre victime trebuiau sa se pocaiasca, cum ramine cu “libertatea alegerii” si neimpunerea
    dreptei-credinte cu forta sau prin pedepse?”
    3
    Tu vezi in toate urgiile de mai sus mana pedepsitoare a lui Dumnezeu. Dar daca nu e asa?
    Daca de fapt e mana pedepsitoare a diavolului? Daca un popor isi intoarce fata de la Dumnezeu,
    daca credinta lui devine falsa si super¯ciala, nu e logic ca pe acest teren sa intre diavolul? Cu
    ce rezultate se stie. E Dumnezeu vinovat ca poporul rus si-a intors fata de la El? Inca dinainte
    cu 50-100 de ani, s¯ntii rusi avertizasera ca daca nu se va merge spre o adancire a credintei, in
    Rusia nu va ¯ bine. Si stim ca rusilor le placea alcoolul si curvia. Or, nu se poate sa ¯i si cu
    pacatul, si cu ocrotirea lui Dumnezeu. Daca vede ca nu vrei, atunci Dumnezeu isi retrage harul
    Sau, si te lasa pe mana diavolului, sa te smeresti. Sa vezi pe cine slujesti de fapt, pacatuind.
    Steindhart spune un lucru interesant in privinta suferintei. El a¯rma ca omul care crede
    sincer si puternic in Dumnezeu e ocrotit de Acesta. Dumnezeu il va feri de rele, si nici macar
    nu va sti omul. Il va face sa piarda un tren, daca ar ¯ pericol sa fuga dupa el si sa cada sub
    roti. El va face sa piarda o masina, daca acea masina va face un accident. De unde se vede cata
    incredere trebuie sa avem in Dumnezeu, si cum trebuie sa-I multumim chiar daca ni se pare ca
    am avut ghinion.
    Steindhart mai spune ca pe omul care nu se roaga, Dumnezeu il cam lasa sa se loveasca cu
    capul de zid. Il lasa prada legilor ¯zico-matematice-chimice, daca omul nu crede decat in ele. Il
    lasa prada entropiei, probabilisticii, statisticii, daca omul nu vrea sa se ridice spre cer. Daca nu
    are nevoie de Dumnezeu, daca se crede tare, sa se descurce singur! Mandria lui se va smeri in
    contact cu greutatile vietii. Iar pe cel care se roaga, Dumnezeu il ridica de subsuori si il pune
    acolo unde trebuie, il indruma, il grijeste.
    Dar e gresit sa credem ca unii sufera pentru altii sa se caiasca. Mi se pare o idee insu°ata
    chiar de demoni, ca sa loveasca in ideea bunatatii divine. Ori de cate ori o idee loveste in iubirea
    lui Dumnezeu e o idee demonica.
    Atentie deci, sa nu rumegam prosteste idei inculcate de demoni, sa nu le crosetam gandurile,
    ca daca ei vad ca prind, atunci ne dau de lucru!
    Diavolul incearca din rasputeri sa se prezinte pe sine ca ¯ind bun (vezi romantismul gen
    Byron, masoneria, satanismul), iar pe Dumnezeu sa-l invinuiasca de toate relele pe care el le
    face (vezi comunismul, iluminismul gen Voltaire)
    Sa nu ne lasam amagiti chiar asa de usor.Sa studiem putin gandurile, sa vedem ce efecte lasa
    in su°ete, si dupa roade le vom cunoaste. Gandurile care vin de la draci tulbura, irita, mandresc,
    razvratesc, insingureaza, etc.
    “De ce Dumnezeu lasa pe Satan sa aleaga tocmai Rusia, cea mai mare tara ortodoxa si
    cea mai intinsa din lume pentru a ¯ comunizata, ulterior impreuna cu inca alte tari ortodoxe:
    Bulgaria, Romania, Iugoslavia plus China – cea mai populata tara? Repet, nu oamenii au ales,
    nu populatia a pacatuit intronind comunismul, deci de ce acest experiment? Sa-i dea ocazia lui
    Stalin sa se pocaiasca dupa ce va ¯ omorit 100 de milioane de insi? Foarte de vaza acest Stalin
    trebuie ca este….”
    Din pacate, nu e vorba numai de Rusia, China, tarile estice. Uite, citeste Vladimir Bukovski,
    si vei a°a uluit ca stanga socialista a cuprins toata planeta,si ca Rusia a fost numai inceputul.
    Bukovski numeste Uniunea europeana un alt URRS, mai precis EURRS! Astazi stanga domina
    in Marea Britanie, Franta, multe state de pe glob, si chiar America e puternic stangizata prin
    miscarea care a pornit in `80 de la Stanford si a hipnotizat intelectualitatea!
    Te intrebi de ce Dumnezeu a lasat Rusia & co sa ¯e teren pentru comunism?
    Pai uite, stiu niste crediniosi dintr-o parohie de tara care merg cu totii la Biserica, se tin cei
    mai evlaviosi din zona, dar toata saptamana il injura pe Dumnezeu groaznic, beau de sting, fac
    avorturi, si mai sunt si intr-o veselie infricosatoare! Ei se cred mantuiti, dar la Biserica vorbesc,
    4
    nu asculta de preot, isi aprind unul altuia casele, desfraneaza cu animale,etc
    Degeaba se tin crestini, caci ei s-au paganizat de mult. Asa a fost si cu Rusia. Au tot mers
    in jos, pana cand Dumnezeu si-a luat mana de pe ei. Prigoana a aratat cine era de fapt crestin
    autentic si cine nu. Azi rusii se reintorc la credinta, desi in numar destul de mic… Dar acei
    putini intorsi au o evlavie pe care romanii ca popor nu o mai au.
    Imi povestea cineva ca doi calugari tineri au mers in Rusia sa se inchine la manastiri. In
    Moscova au ramas fara bani si erau tristi ca nu mai puteau sa mearga sa se inchine la Sarov.S-
    a apropiat un batranel pe strada si le-a vorbit in rusa, si ei L-AU INTELES desi nu stiau o
    boaba ruseste! I-a intrebat de ce sunt tristi, si cand i-au spus, le-a dat o suma mare in ruble,
    echivalentul a 400 de dolari, si apoi s-a dus! Prietenii nostri s-au uitat 5 minute unul la altul in
    tacere, apoi s-au dus la Sarov. Oare nu fusese chiar Sfantul Sera¯m de Sarov?
    Aici, al Sarov, cei doi purtau o icoana a Maicii Domnului, destul de mare. Cand au vazut
    icoana, oamenii de bucurie au inceput sa-i poarte pe brate ca un val urias, care efectiv i-a luat
    pe sus si i-a purtat (desi unul avea cam la 100 de kg), pana in Biserica, unde s-au trezit in fata
    icoanei Sfantului. Nu stiu de ce, dar imi vine sa plang de cate ori imi amintesc aceasta istorie.
    Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului ne povestea recent la un maslu ca a stat in
    Rusia la un acatist de OPT ORE, la care nimeni nu s-a miscat, nu s-a foit, nu a iesit din
    Biserica! Uite, prietene, cand oamenii au credinta, Dumnezeu ii ajuta, cand si-o pierd in pacate,
    Dumnezeu mai lasa sa vina si urgii, ca sa isi vina in ¯re. Oare poporul roman in ce stadiu se
    a°a?
    “Si nu vreau un raspuns fundamentalist gen “du-te si citeste Biblia” sau “Dumnezeu le stie
    pe toate si trebuie sa acceptam si gata”. Oare daca Dumnezeu ar trazni pe sodomitii sau pe
    tiranii despre care stie ca nu se va pocai (caci Dumnezeu stie viitorul, nu?), oare nu milioane de
    oameni se vor minuna si arunca la pamint in pocainta si rusine?!”
    Dumnezeu mai face asta. Filoteu Zervakos spune in “Lupta contra hulei” ca de multe ori cei
    ce injura de s¯nti sunt calcati de propriile lor animale in picioare, ori mor in chinuri groaznice.
    Dar asta nu e o regula. “Duhul su°a unde vrea”, si Dumnezeu e o persoana libera, nu e
    sclavul propriilor sale legi. El nu e o tehnologie de pedepsit pacatosi, nici o linie de trimis pe
    banda rulanta ticalosi in iad. Cine stie cum gandeste Dumnezeu care e in¯nit? Noi, cu mintile
    noastre ¯nite, nu putem cuprinde. Cum gandeste in¯ntul, prietene, cand tu insuti nu te intelegi
    pe tine cum gandesti? Spune-mi cum se formeaza gandurile? Daca noi nu intelegem pe noi
    insine, cum vom intelege milioanele de combinatii pe care mintea in¯nita divina le proceseaza
    instantaneu? Noi vedem doar parcele, bucatele din marele puzzle, dar asamblarea ¯nala o vede
    numai Dumnezeu.
    “De ce miliarde de oameni in decursul istoriei trebuie sa ¯e condamnati din cauza pacatului
    unui stramos – Adam – care nici macar nu l-a facut constient, ci fara premeditare, si cum s-a
    manifestat iertarea lui Dumnezeu cind l-a izgonit pe Adam din rai, a°at la prima abatere si aceea
    din nestiinta? Ce vina avem noi acuma? De ce Adam si Eva nu au fost iertati?”
    Imi aduc aminte de o frumoasa istorioara. Un taran sarac si cu sotia lui lucrau la un stapan
    bogat. Lucrand, ei oftau mereu “Adame de ce ai gresit?” Stapanul a inteles ca dau vina pe
    Adam, si i-a chemat in casa. LE-a zis: de azi inainte nu mai munciti, va dau haine frumoase,
    camere largi, mancare cata vreti, puteti sa va plimbati sau sa faceti ce doriti, numai o singura
    dorinta sa mi-o impliniti. Care, au zis oamenii? Sa nu va uitati in vasul acela acoperit de pe
    masa.Daca va uitati, pierdeti totul si va trimiti inapoi la munca! Au mancat oamenii, s-au
    odihnit, s-au distrat, dar dupa trei zile, femeia murea de curiozitate sa stie ce e in vas. Atata
    5
    l-a batut la cap pe sot…pana cand acesta a cedat…si s-au uitat…era un soricel care zdup! S-a
    ascuns. Cand stapanul a intrat, i-a vazut rusinati si tulburati si a inteles ce s-a intamplat…si
    le-a zis: daca voi nu ati putut sa impliniti o mica dorinta, cu riscul de a pierde fericirea pe care
    v-am daruit-o, de ce credeti ca ati ¯ fost mai buni ca Adam in rai? Asa cum Adam a cazut, si
    voi ati cazut. Asa ca inapoi la munca, si nu mai cartiti “Adame de ce ai cazut?”
    De ce au fost izgoniti din rai, si nu iertati? Simplu: spune slujba parastasului: “dar ei,
    calcand porunca ta, pentru ca rautatea sa nu ¯e fara de moarte…” Dumnezeu a vazut ca unii
    ingeri s-au inrait si nu vor nicicum sa se intoarca spre bine. Fiinte spirituale, fara trup, ei au
    avut o mare putere,si s-au inrait extraordinar, pentru ca prin natura lor sunt indestructibili, si
    deci, cu neputinta de smerit. Dar Dumnezeu i-a izgonit pe oameni din rai din iubire, stiind ca
    primind acest trup supus bolii, oboselii, limitelor, mortii, oamenii sunt susceptibili de a se smeri
    si de a reintra in slava de odinioara.
    Un demon care nu are nevoie de nimeni, ramane egoist in eternitate, dar oamenii care nu se
    pot descurca unii fara altii, au sansa de a intelege altruismul, de a deveni iubitori. Greutatile
    vietii ii smeresc, spre deosebire de demoni care nu au nevoie de mancare, de somn, de servici
    pentru ca sa supravietuiasca. Traind in greutati, omul e fragil, dar se poate smeri, si astfel sa
    depaseasca pe demoni, desi acestia sunt mai puternici ca omul!
    Aceasta explicatie o ofera par. Staniloae, mi se pare ca in “Re°exii la spiritualitatea poporului
    roman”. Precum vezi, prietene, explicatii viabile se mai gasesc, dar trebuie sa le cauti, sa le
    doresti, sa citesti mult si sa te rogi mult!
    “Nu ma astept la enunturi, ci la un raspuns argumentat. Multumesc.”
    Nu stiu cat te va multumi aceasta incercare de raspuns. E prea vasta tema. Trebuia sa il
    abordam si pe Dostoievski, si Patericul, si pe Voltaire, si pe Thoreau, si pe Gandhi, si pe multi
    altii. Poate in alte mesaje. Citeste “De ce potopul e o scena duioasa” de Savatie Bastovoi, o a°i
    pe site-ul lui. Fie ca Duhul Sfant sa se pogoare peste tine si sa te lumineze!

  • Raspunsul la intrebarea de ce Dumnezeu permite raul se regaseste in geneza.1 prin nerespectarea reguli de a nu manca marul din eden omul cunoaste binele si raul. si 2 Omul este chipul si infatiseara lui Dumnezeu .Dumnezeu a fost creator a facut pamantul si (vezi geneza) si omul este creator dar el creaza cunoscand nu numai binele dar si raul (in mod distructiv) Razboaiele cu miliarde de morti l-au facut oameni si armele si rachete si tehnologie..nuDumnezeu una din porunci este sa nu ucizi si sfarsitul tot de la omeni va veni lacomia industria poluarea topirea ghetarilor si subtierea stratului de ozon arderea pamintului de catre soare ,seceta foamete razboaie vine treptat semnele timpului cum este scris in sf Biblie