Politică

De ce Ardealul este de ”dreapta”?

pdlS-a speculat în campania pentru prezidențialele din 2014, apoi în campania împotriva religiei în școli că Biserica Ortodoxă Română este sprijinită și sprijină la rândul său PSD-ul. Am văzut campaniile de la ”Adevărul” și ”RealitateaTV” care ne-au explicat că amestecarea politicii în religie și invers este ceva nemaiîntâlnit și condamnabil, că Biserica Ortodoxă Română este răul suprem și că ”dreapta”, în cazul de față PNL, nu se pretează la așa ceva.

În toată această nebunie despre dreapta și stânga s-a mai născut o cutumă: Ardealul votează cu ”dreapta” pentru că este mai apropiat de Occident și înțelege mai bine valorile democrației și deci, nu poate vota cu ”stânga”. Această frază a fost atât de des spusă încât acum este ridicată la rangul de axiomă. Și totuși, nimeni nu s-a întrebat care este rolul jucat de neoprotestanți în această ecuație.

Știu, ”dreapta” nu s-ar preta la o înțelegere cu vreun cult religios, dar totuși, să vedem cum stau cu adevărat lucrurile în Ardeal.

PDL – partidul neoprotestanților din România

Aripa penticostală a PDL a fost mereu nucleul care a dat PDL-ului câștig de cauză în alegeri în zona Ardealului. Exponenții acestei formațiuni sunt: foștii miniștri Traian Igaș și Nelu Botiș, Gheorghe Falcă, primarul Aradului, și fostul vicepremier Seculici.

Ardealul a dat voturile, sau mai exact nu a votat, când Traian Băsescu a scăpat de suspendare în anul 2012. Am asistat atunci la o mobilizare aproape religioasă în Transilvania, totul sub atenta supraveghere a lui Gheorghe Falcă și cu tot concursul din partea Bisericii Neoprotestante.

La alegerile parlamentare din 2012, Mihai Răzvan Ungureanu a ținut un discurs la o Biserică penticostală din Arad și a demonstrat, încă odată, că imbinarea religiei cu politica este o greșeală a ”stângii” dar o decizie justă luată de ”dreapta”.

După contopirea PDL-PNL, acest sistem a continuat să performeze iar alegerile prezidențiale din 2014 au demonstrat, încă odată, ce rol important joacă, de fapt, neoprotestanții în România. Cel mai interesant lucru este totuși că la prezidențialele din 2014 am avut în prim plan tinerii frumoși și liberi, care au votat în țară dar și foarte mulți neoprotestanți plecați în afara granițelor sau plimbați cu ocazia alegerilor pentru a vizita capitalele europene importante. Din nou, ”dreapta” beneficiază de un mic ajutor din partea Bisericii penticostale.

În 2012 și 2014 am asistat la două operațiuni (referendumul și alegerea lui Iohannis) ambele reușite cu tot concursul acordat de neoprotestanți.

Ca de obicei, este folosită dubla măsură iar mass-media vede ”înțelegerile” PSD cu BOR dar, inexplicabil, le scapă această simbioză PDL-PNL-neoprotestanți. Toți vorbesc despre faptul că ardelenii votează cu ”dreapta” dar nimeni nu caută răspunsuri, toți aleg răspunsul deja mestecat de presă. Analizând această situație ne dăm seama de puterea reală pe care Biserica Penticostală o are în România. În presă este criticată Biserica Ortodoxă Română pentru că este un mastotdont, pentru că are fonduri foarte mari și este bine reprezentată, dar reprezentarea BOR nu ajunge la președenție, guvern și SIE.

Autor: Alexandru David

Abonează-te la newsletter