Politică

Dan Diaconu: “Terorismul cultural”

Un producător agricol s-a lăudat la un post TV de nișă că a făcut vin tradițional, zdrobit numai de virgine. Spunea el că garantează prin certificatele de virginitate că respectivele fete sunt așa cum cere tradiția. De-aici s-a dărâmat cerul. Întreaga propagandă s-a aruncat peste bietul om. Cum de-a îndrăznit așa ceva? Cum de-a avut tupeul să vorbească despre virginitate? Și tot așa, un discurs absolut irațional, pe un ton urlat, demn de familia Miroiu.



Să disecăm puțin întregul subiect. Așadar, ce-a făcut acel om? A dorit să ducă la îndeplinire o tradiție conform căreia vinul bun se face cu fete virgine. Ce-i aiurea în asta? Le-a ținut pe acele femei de la a avea acte sexuale, le-a băgat în vreo temniță obligându-le să nu care cumva să vadă bărbat? Nicidecum! Pur și simplu, a spus că are nevoie de niște virgine care să-l ajute să-și îndeplinească tradiția. Atât. Care-i motivul pentru care s-au răsucit toate aceste cadavre vii în mormântul societății corecte politic? Stau să mă gândesc, dacă vreun miliardar excentric ar fi spus că vrea să babardească o virgină și pune pe masă un milion de dolari ar mai fi urlat corecțeii noștri politici ceva? Evident nu. Sunt atâtea tinere care au făcut un act de mândrie din a-și scoate virginitatea la licitație. Împotriva ăstora de ce nu spuneți nimic, bă, miroilor penibili?

Acum vreo două zile, un preot care s-a mai nimerit să fie și decan sau prodecan la Facultatea de Teologie a spus la Trinitas că nu ar trebui avortați copiii rezultați în urma unui viol. A încercat să facă un raționament, să justifice cumva această opinie și i-a scăpat o chiflă, cum că și acești copii ar fi rod al unei acceptări. E într-adevăr discutabilă opinia. Din punctul meu de vedere a picat în capcana raționalizării unor concepte religioase. Nu e doar faptul că că riști foarte mult sau că uneori, chiar și din punct de vedere religios, e o cale greșită. E ceva mai mult: ajungi întotdeauna pe terenuri mișcătoare și o sfârșești în eroare. Asta s-a întâmplat cu acel preot.

De-aici însă a rezultat o furtună. Să te ții ce-au putut să abereze ăia de la ProTV, ziare.com, mă-sa.info și instrumente mediatice de tortură. Și dă-i și luptă și luptă și dă-i. S-a sculat toată miroiala în ei, s-a învârtoșat corectitudinea politică de parcă acel preot ar fi omorât oameni la drumul mare. Care-i problema, bă, limbricilor? Omul și-a exprimat o opinie. N-o frecați toată ziua cu libertatea de exprimare, cu societatea deschisă și alte asemenea concepte de căcat? Nu vă tăvăliți zi de zi în rahatul democratic, nu-l mestecați non stop? Ce-a făcut omul atât de grav? Și-a exprimat o opinie. Atât! Pentru asta doamna Cati, precum Ana Pauker în vremurile ei bune, a urlat de la tribuna monstrului stalinist pe care-l conduce, denumit înșelător Ministerul Educației, cum că acel preot trebuie să-și dea demisia. De ce, fă? Ai un argument? Ce-a făcut? A violat? A încălcat vreo lege? Te-ai uitat în curtea ta, în instituția aia de rahat care de mai bine de treizeci de ani distruge copiii mai rău decât sistemul comunist? Ai văzut ce șlehte de prostovani scoți pe bandă? Pentru asta nu-ți ceri singură demisia, nulitateo?

De la exemplele acestea din realitatea cotidiană o să sar la propria experiență. De câteva zile scriu articole referitoare la istoria corectă a țării. Într-adevăr, mi-am propus ceva, anume să dărâm șabloanele fals construite. Până-n 1989, comuniștii transformaseră istoria într-o colecție de șabloane în care până și pe Mihai Viteazul sau pe Ștefan cel Mare îi făcuseră precursori ai comunismului. După Revoluție, ne-am trezit cu revenirea cadavrelor istorice PNL, PNȚ și PSD care au reușit, treptat, o deformare și mai mare a istoriei. S-au apucat să-și transforme ticăloșii înaintași în eroi ai neamului. Ăia care furaseră mai abitir, care vânduseră țara precum brânza-n piață, fix pe ăia s-au trezit să ni-i prezinte ca modele. Ceea ce încerc să fac cu aceste articole este redarea unghiului corect atât prin prisma unor experiențe personale de-ale unor înaintași de-ai mei cât și prin intermediul documentelor și cărților pe care le-am consultat. În spatele fiecărui articol – ce-i drept condimentat uneori cu prea multe invective – stau mii de pagini de documente.

Ce primesc la schimb? De multe ori reacții isterice generate de șabloanele care li s-au instalat acestor oameni în cap. E vorba strict de șabloane. Șabloane care le-au format o imagine idealizată a unor personaje. În fapt, e o spălare a creierului. Și asta se vede din modul de reacție. Vreți exemple? Luați câteva copy&paste-uri:
– „eu te-am iubiiit Paraschivooo……..! si tu ce-mi spui….haaoooleeeuu !”
– „Un text jenant, bătrâne! Pe ăla cu Titulescu l-am mai înghițit, dar pentru asta, despre Maresal, te scuip între ochi! Am fost in mare fan al tău; acum îmi dau seama că nu ești decât un troglodit care e plătit să ne ia și ultima urma de speranța, să șteargă orice reper moral cu adevărat românesc! Hai siktir!”
– „Vad ca ai primit ordin de parjolire totala a personalitatilor istorice romanesti interbelice.Tonul pe care ii analizezi e mult prea infierbantat pentru obiectivitate si aduce a Andreji Ianuarevici Visinski mai mult decat Xenopjol,Iorga,Buzatu,Scurtu sau altii de meserie.”
– „Măcar tîmpenia cu ascunderea stării precare a armatei o puteați verifica ușor, că e o tîmpenie, vreau să zic. E clar că habar nu aveți istoria perioadei respective și mascați asta printr-un stil violent, o polemică cu morții într-o tonalitate de gazetă distribuită pe gratis la metrou. (…)Interpretările pe care le aveți despre asediul Odesei sau despre ce s-a întîmplat la cotul Donului sunt ridicole. Habar n-am de unde le-ați cules, e clar că au venit de-a gata, doar le-ați condimentat polemic.”

Vedeți vreun argument în toate aceste opinii? Doar reacții, aproape alergice, disperate. Este exact reacția omului care vede cum i se dărâmă lumea. Însă, în realitate, lumea care se dărâmă sunt gratiile care-l țin închis într-o cușcă. E disperat! Dărâmându-i-se zidurile și gratiile, vede cum soarele năvălește peste el și e disperat. Cei mai mulți, după eliberarea pe care le-o dă unul care vrea să-i scoată din rahat, se trezesc complotând împotriva aceluia și condamnându-l pentru ca apoi să se întoarcă la tiranii care i-au ținut în pușcării, rugându-se în genunchi de aceștia să le reconstruiască celulele.

Am rămas dezamăgit când un om pe care-l prețuiesc și care se întâmplă să mai și conducă una dintre puținele publicații care se opun nebuniei lumii de azi m-a atacat cu aceleași șabloane. Stau să mă gândesc, oare s-a gândit acel om că Antonescu a distrus o întreagă elită reală a țării? Și-a pus vreodată întrebarea de ce nu s-a mai întors Eliade în țară? S-a întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi făcut-o? Eliade era doar unul dintre vârfurile intelectuale reale ale perioadei de dinainte de comunism. Mulți alții care ar fi avut capacitatea să schimbe din rădăcini această țară au fost omorâți ticălos ba de liberali, ba de deviantul Carol al II-lea, ba de țărăniști. Peste toate aceste nenorociri a venit „demnul” de Antonescu a cărui mare realizare a fost decapitarea întregii elite intelectuale. Pe toți pe care i-a prins în țară i-a băgat la bulău. Pe unii i-a executat fără nicio hotărâre judecătorească, doar așa, la ordin și cu „volatilizarea” criminalului. Știați aceste fapte de bravură? Nu știați, desigur.

Ceea ce vreau să vă arăt e că voi, fiind tributari unui asemenea mod de gândire, nu faceți nimic altceva decât să vă țeseți speranțele în jurul unor șabloane false. De-aia nu vă iese nimic, de-aia de-atâta amar de vreme țara asta nu dă înainte. Nu poți ridica nimic pe iluzii! Dacă nu ai o fundație și o structură de rezistență, degeaba ridici o construcție. Până la urmă se va dărâma și nu vei ști de ce. Fix de-aia, pentru că te bazezi pe o fundație iluzorie.

Marele adevăr pe care trebuie să-l înțelegeți este că cei care vă sunt ridicați în slăvi începând cu secolul XIX(de fapt, de prin sec XVIII) sunt falși eroi. Adevărații eroi sunt cei pe care nu-i cunoști, care-au fost zdrobiți de acești ticăloși. Nu vă uitați că la un moment-dat un grup de aparent patrioți au fondat statul național. A fost într-adevăr bună fondarea statului nostru național, dar au făcut-o pentru un plan ticălos, iar cei care acum îl distrug nu fac altceva decât să continue ceea ce au început acei ticăloși. Învățați să distingeți faptele istorice, căutați adevărul, nu vă lăsați cuceriți de povești. Realitățile sunt altele. De la Brâncoveanu rar mai găsești personalități adevărate care să fie lăudate de istorie. Adevărații eroi au fost trecuți sub uitare în timp ce la suprafață sunt scoși programatic criminalii.

Și dacă se întâmplă, ca în cazul Mareșalului, să fie trecut forțat sub uitare, asta nu se face din cauză c-ar fi fost un erou ci deoarece anumite fapte ale sale s-ar putea să le trezească unora dorința de a scotoci mai adânc și de a afla, întâmplător, adevărul. Credeți-mă,ceea ce s-a întâmplat până la instaurarea comunismului a fost de la cap la coadă o mare mizerie. Un șir infinit de trădări care ne-au dus acolo unde știți cu toții. Dacă o se ne scăldăm în continuare în iluzii o vom sfârși tot în dezastru.

Dacă sunteți deranjați de stilul mult prea sulfuros în care-mi scriu uneori articolele, acesta e cauzat strict de disperare. Văd cum istoria secolului XX se repetă cu prea mare acuratețe în cazul nostru. Văd cum, mânați de acest terorism cultural cvasi-instalat în societate, cădem în aceleași capcane și urmăm strict același traiect. Faceți efortul și nu mai luați de-a gata! Absolut tot ce-ați luat de-a gata v-a distrus gândirea. Nu sunteți o cireadă! Scăpați de acest terorism care vă domină! Nu de alta, dar veți fi vinovați față de bietele generații care urmează. Nu v-au ajuns cincizeci de ani de teroare?

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Dacă ne referim strict la comunism, sunt 50 de ani de teroare. Iar Biserica (întâmplător sau nu) s-a aflat printre cei prigoniți. Dar dacă ne referim strict la Biserică, teroarea nu se mai întinde doar pe 50 de ani, ci pe mult mai mult, hai să zicem 2000! Deci: dacă nu suporți Comunismul, înmulțește cu 40 această antipatie și o să-l scuipi între ochi pe prodecanul la Facultatea de Teologie, Vasile Răduca, dar nu pentru că a avut o opinie, ci pentru că evenntual tăcut din gură și e pur și simplu preot. O să zici că Biserica Catolică e aia rea, cu Inchiziția, iar asta Ortodoxă a dormit în front și nu a omorât pe nimeni. Dar dacă pui în aceeași ecuație și BOR-ul și PCR-ul, că tot te lauzi că ești hobbist în ale istoriei, atunci o să observi că Biserica aia față de care faci tu pe avocatul neplătit a fost o curvă. În ultimii 50 de ani a dat cu șutul celor 1950 de ani de bunătate și milostenie prealabile. Și nici ultimii 30 de ani nu au repus-o pe șine. În timpul comunismului n-a mai dormit în front, ci a dat direct cu subsemnatul la Securitate. Ce nevoie să mai ai de Inchiziție, când ai Securitatea?!!! În concluzie: scuipă-l între ochi pe preot, dar nu pentru că a avut o opinie, mai ales dacă luăm în considerare că poate ți-a plăcut chifla respectivă, la cât ești de urât neavând șanse să faci sex c-o femeie decât dacă violezi vreuna, iar opinia lui Răduca (ducă-se) îți poate servi drept alibi la tribunal. În mod subconștient ți-a servit deja, sper c-ai avut orgasm, să-ți fie de bine! Iar dacă, în pofida stilului tău sulfuros, te jenezi să scuipi o față bisericească, atunci scuipă-i Mercedesul! Un Mercedes e mai concret decât o opinie, sper. Deci n-o să mai fie o vânătoare de vrăjitoare, așa cum insinuezi, o să fie o vânătoare de Mercedesuri și pe alea nu poți să le negi!

Abonează-te la newsletter