Politică

Cum ar trebui legiferat falimentul personal

Dificultăţile financiare întâmpinate de persoanele fizice ar putea fi depăşite cu ajutorul procedurilor de insolvenţă, specialiştii în domeniu susţinând că etapele de parcurs ar putea fi asemănătoare celor aplicate deja în cazul firmelor, excepţie făcând durata falimentului, care poate fi cuprinsă între şase luni şi un an.

Propunerile practicienilor în insolvenţă privind insolvenţa persoanelor fizice au fost remise la cererea Curierului Naţional în contextul în care oficiali din Ministerul Justiţiei au afirmat recent că proiectul Codului Insolvenţei, care ar putea fi definitivat în septembrie, nu va conţine şi prevederi referitoare la insolvenţa persoanelor fizice, acestea urmând să fie reglementate separat şi, ulterior, introduse în Codul Insolvenţei.

Potrivit av. Godîncă-Herlea, managing partner al Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR), procedura comercială de insolvenţă poate fi adaptată, în mare, persoanelor fizice, “însă trebuie ţinut cont de specificul activităţilor derulate de persoana fizică”. În opinia CITR, deschiderea procedurii juridice ar trebui făcută la cererea debitorului sau a creditorului (cu menţiunea: condiţiile înregistrării cererii creditorului trebuie să fie diferite), ulterior fiind necesară numirea unui administrator/lichidator judiciar, ca în cazul insolvenţei firmelor.

În perioada insolvenţei, trebuie suspendate acţiunile individuale de recuperare a creanţelor faţă de persoana fizică şi oprită acumularea de penalizări – pentru toate creanţele, inclusiv cele garantate, urmând să se redacteze un raport de cauze şi împrejurări care au dus la declanşarea procedurii, înregistrarea creditorilor în tabelul de creanţe, reîntregirea patrimoniului etc.

De asemenea, în perioada de observaţie şi reorganizare, persoana fizică păstrează dreptul de a-şi administra averea în orice situaţie. “Amânarea legală a anumitor contracte (de închiriere a locuinţei individuale, de furnizare utilităţi, de studii şcolare, de asigurare de sănătate/pensie privată). Continuarea cu acordul părţilor a contractelor de credit, împrumut, leasing, închirieri pe termen lung. Întocmirea unui plan de reorganizare doar de către persoana fizică. Procedura de vot şi de confirmare a planului ar trebui să fie similară celei descrise în Legea 85/2006. Limitarea temporară a capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice, iar în caz de faliment toate actele (cu excepţia celor care privesc bunurile supuse lichidării, care sunt de competenţa lichidatorului şi a actelor juridice strict personale şi cele referitoare la drepturi personale nepatrimoniale) vor trebui contrasemnate sau avizate de administrator/lichidator judiciar, ca reprezentant legal. Drepturile asupra litigiilor ce implică patrimoniul persoanei fizice ar trebui exercitate prin administrator/lichidator judiciar, cu excepţia celor cu caracter personal, prevăzute expres de lege. Aceştia sunt alţi paşi care trebuie urmaţi în cadrul procedurii de insolvenţă a persoanelor fizice”, a mai spus av. Godîncă-Herlea.

Cheltuielile excepţionale, efectuate cu acordul administratorului judiciar

În ceea ce priveşte cheltuielile familiale curente care nu afectează într-o măsură mai mare de 30% lichidităţile destinate distribuirii către creditori, acestea ar trebui să se efectueze de către debitor sub supravegherea administratorului/lichidatorului judiciar. “Cheltuielile excepţionale ar trebui să se efectueze cu acordul prealabil al administratorului/lichidatorului judiciar, dar deschiderea procedurii nu ar trebui să însemne încetarea activităţii profesionale a persoanei fizice”, a mai spus reprezentantul CITR.

În ceea ce priveşte falimentul persoanei fizice, acesta ar trebui să se desfăşoare pe o perioadă limitată (6 luni/1 an) de la hotărârea definitivă de deschidere a procedurii. Efectele sale: lichidarea bunurilor persoanei fizice (mai puţin cele care nu pot fi supuse executării silite, conform Codului de procedură civilă), ordine de plată a datoriilor către creditori şi închiderea procedurii trebuind să fie similară cu cea prevăzută de Legea 85/2006.

“Ar trebui asigurată posibilitatea soţului/soţiei persoanei insolvente de a cere separarea bunurilor comune, lucru prevăzut în lege. De asemenea, dreptul de a locui în casă ar trebui să nu poată fi afectat”, a încheiat av. Godîncă-Herlea.

Proiectul de lege adoptat în 2010 de Senat a fost uitat

Contactat de Curierul Naţional, av. Marius Coltuc, reprezentant al Casei de Avocatură Coltuc, a declarat că, în 2010, Senatul a aprobat un proiect de lege privind insolvenţa persoanelor fizice, dar în prezent nu se mai ştie nimic despre acesta. “Potrivit unui proiect de lege aprobat de Senat în 2010 şi despre care, în prezent, nu se mai ştie nimic, debitorul poate solicita intrarea în insolvenţă, urmată de reorganizarea juridică. Propunerile de atunci arătau că, în cazul în care debitorul acoperă cel puţin 75% din datorie, este închisă anticipat procedura de insolvenţă şi sunt şterse consecinţele juridice ale insolvenţei. Această prevedere a fost una dintre cele mai controversate măsuri din perspectiva mediului bancar, care susţine că ar fi stimulată, astfel, tendinţa clienţilor de a se sustrage plăţii în întregime a datoriei. Falimentul personal se deschide dacă planul de reorganizare eşuează sau la solicitarea directă a debitorului, având ca efect lichidarea bunurilor acestuia”, a afirmat pentru Curierul Naţional av. Coltuc.

Florin Moţiu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, afirma în urmă cu o lună că proiectul Codului Insolvenţei ar putea fi publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei luna viitoare, urmând ca în septembrie actul să fie definitivat, în urma propunerilor primite din partea instituţiilor implicate, şi să fie prezentat Guvernului, spre aprobare, şi ulterior Parlamentului.

Oficialul susţinea că în Codul Insolvenţei nu vor fi cuprinse şi prevederi referitoare la insolvenţa persoanelor fizice, acestea urmând să fie reglementate separat şi, ulterior, introduse în Codul Insolvenţei.

autor: Afrodita Cicovschi

sursa: curierulnational.ro