Va fi o realitate faptul ca Romania post-criza va suferi o transformare evidenta (in bine), transformare venita nu ca urmare a vreunui impuls reformator din partea clasei politice (tot mai departe de realitatea unei Romanii de neinteles pentru ei), ci ca efect al crizei statului, ce va fi amplificatã maximal de actuala situatie economica ce pare sa dureze.
Munca si munci
Trecem peste exemplele de cinism (Adrian Videanu povesteste senin despre faptul, banal pentru domnia sa, de neinteles pentru romani, ca cine munceste are chiar si case de neam prost cu mii de metri patrati), de prostie (Elena Udrea cinsteste multa lume cu sampanie scumpa pentru faptul ca motiunea nu a putut trece) sau de batjocora (Radu Berceanu stie bine cum ii poti pacali usor pe cei ce te asculta aplicand minciuna prin omisiune).
Sa vorbim despre ce inseamna munca la romani? Adica cine munceste poate culege rasplata? Oare? Despre ce tip de munca vorbim? Cumva despre munca taranilor zi-lumina? Stim bine ca aceasta munca sclavagista nu produce decat o simpla supravietuire, pentru ca munca cea mai chinuitoare a taranului nu este aceea de a avea recolte bune, dimpotriva, „munca“ inseamna sa reusesti sa creezi acele mecanisme (acea increngatura de relatii bazate pe sistemul mitei traditionale) in stare sa penetreze mafia pietelor marilor orase dominate de acei intermediari raspanditi pretutindeni (complicitatea autoritatilor este de la sine inteleasa). Sau sa ne oprim la tipul acela de munca ce produce profit (esenta capitalismului)?
Ani la rand am fost informati ca retelele de supermarket-uri bucurestene au fost foarte profitabile, beneficiile lor intrecand de multe ori chiar pe ale acelora din spatiul Europei vestice. S-a regasit asta cumva si in salariile angajatilor din respectivele supermarket-uri? Nici vorbã, modestii angajati au primit mereu 150 de euro plus, uneori, bonuri de masa. Munca are o valoare relativa, depinde de care parte te situezi, iar aici putem sa luãm foarte bine exemplul de real succes marca Adriean Videanu, om de afaceri foarte bine pozitionat in relatiile cu statul (cand faci afaceri cu statul valoarea oricarei munci creste exponential cu gradul de orbire al institutiilor acelui stat) si pe deasupra si foarte altruist (ca politician si-a neglijat business-ul doar din dorinta oarba de a produce binele public). Nu, lasam munca deoparte, in seama celor care stiu sa stoarca profituri maximale cu minim de efort, nu despre ea imi propun sa scriu acum.
Sansa crizei economice
De ce actuala criza va transforma Romania in pofida opozitiei politicienilor? Aici sunt intru totul de acord cu cei care sustin ca si puterea si opozitia sunt pe de-antregul depasite de evenimentele ce se succed cu repeziciune. Si PDL-ul si PSD-ul, la fel si PNL-ul (celelalte partide nefiind altceva decat anexe ale acestora trei) sunt incapabile sa gandeasca un plan coerent de reforma (reforma se reduce la o limbutie transpartinica). Merita amintit doar in treacat discursul lui Victor Ponta citit la dezbaterea motiunii pentru a ne lamuri de nivelul actualei opozitii. Ramane acea flecarealã amintita mai sus. Prea putin pentru un partid ce tot isi cauta de 20 de ani identitatea de stanga (se pare cã inca o va mai cauta).
Romania va iesi schimbata pentru simplul motiv ca presiunea cetatenilor saraciti de valul crizei va impune transformari radicale. Practic, in felul acesta nu se mai poate continua. Taierile brutale de salarii vor fi ineficiente atata vreme cat nu vor fi urmate de masuri capabile sa elimine abuzurile unei administratii corupte. Este evident faptul ca demersul cetatenilor acestei tari nu va fi unul pentru reforma, pentru un nou contract social, nu, ei vor gandi in termenii simpli ai unei evidente flagrante: lor le lipsesc mai multi bani din planul cheltuielilor lunare, altora (tot bugetari) le prisosesc mai multe mii de euro (aici ne explica alambicat teoreticienii muncii si nu numai cum sta treaba cu rasplata unora si cu batjocura altora).
Acest mecanism simplu are consecinte imediate: radicalizeaza societatea (exemplele vor fi nenumarate, iar un Marcel Hoara scuipat si injurat ca la usa cortului poate depune marturie despre asta). Nu asa s-a intamplat in istorie? Nu are rost acum sa amintim de Revolutia franceza, de salbaticia bolsevica sau de venirea comunistilor la putere in România de dupa 1947 – sa ne punem intrebarea de ce dupa 1947 numarul membrilor Partidului Comunist Roman a crescut de la 1 000 la 710 000, o crestere nemaiintalnitã in spatiul Europei orientale?; pentru lamuriri suplimentare a se vedea si Daniel Barbu, Republica absenta. Politica si societate in Romania postcomunista. Nu sunt vremuri revolutionare, stabilitatea si echilibrul economic de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial ofera garantia unei evolutii fara rupturi brutale.
Peste timp
Numai cã in Romania lucrurile stau putin diferit. Se vorbeste despre grecizarea tarii noastre. In conditiile unei uniformizari a preturilor pe intreg cuprinsul Uniunii Europene, sa vorbesti propriilor cetateni despre grecizare, atata vreme cat in Grecia salariul mediu, minim, maxim intrece de multe ori salariul mediu din Romania este de un ridicol fara seaman. Il intereseaza pe bugetarul obisnuit gradul de indatorare al tãrii si de alte asemenea chestiuni economice? Nici vorba, pentru acest tip de cetatean este important faptul ca el nu isi mai poate asigura minima supravietuire, pentru ca trebuie sa ne punem de acord cu faptul ca nu putem discuta despre o oarecare calitate a vietii in conditiile in care intretinerea va costa cu mult peste patru milioane pe lunã (asa spun cifrele pentru iarna urmatoare), iar o mare parte a salariilor din sectorul bugetar sunt sub sapte milioane (aici putem sa amintim despre tehnica romanului de a supravietui in conditii extreme, tehnica exersata in sute de ani de penitente economice).
Ei bine, toate aceste discrepante flagrante nu au cum sa nu produca tensiuni sociale. Nu mai este vorba aici despre interminabile discutii in jurul lenei providentiale a romanului, despre faptul ca acestia nu fac nimic in birourile administratiei unde sunt angajati, despre meditatiile profesorilor si spagile medicilor, nu va fi vorba despre o latura mult mai profunda (pe care deocamdata ne permitem sa o luam doar in zeflemea). Toate aceste revolte infundate sau exteriorizate nu au cum sã nu isi faca efectul si la nivelul clasei politice (totul va trebui regandit).
Vom vedea daca timpul ne va da sau nu dreptate. Televiziunile vor continua sa prezinte excesele actualei administratii (ce buna ar fi acum o presa de tipul celei din vremea comunismului, prezentandu-se doar stiri pozitive cu marete impliniri; nu ca nu ar exista si Scantei in presa de azi, dar orisicat sunt si jurnalisti prea veninosi cu actuala putere, e clar ca lumina zilei ca acestia nu pot fi decat vanduti unor interese politice), iar cetatenii vor acumula frustrari. Inevitabil, nemultumirile vor fi estompate doar atunci cand un nou proiect de societate va fi fundamentat. Este e realitate faptul cã in vremuri de criza modernizarea statului a prins contur. Iata de ce poate exista si o alta fata a monedei in actuala stare de fapt (cetatenii aici vor juca rolul esential, desi inca multi sunt inconstienti de acest fapt).
AURELIAN GIUGAL
sursa: revistacultura.ro
Adauga comentariu