Presa occidentală încearcă să explice tenacitatea de care dă dovadă Rusia în problema Crimeii. Potrivit multor experţi, cauza este fenomenul unităţii istorice şi culturale a ruşilor şi crimeenilor.
Rusia a luptat pentru Crimeea încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, dorind să asigure securitatea regiunilor sudice şi să obţină acces la Marea Neagră. În anul 1783, prin manifestul său, împărăteasa Ekaterina a II-a a anexat peninsula la Imperiul Rus. De atunci şi până în prezent, Crimeea rămâne o parte a aşa-numitei lumi ruse. Iată opinia Nataliei Bolotina, candidat în ştiinţe istorice, autoarea cărţii „Aderarea Crimeii cu ochii martorilor oculari”.
„Crimeea este percepută ca o parte a istoriei Rusiei. Acest lucru este legat de existenţa de peste 200 de ani în componenţa Imperiului Rus, iar apoi în Uniunea Sovietică. Chiar şi istoria Crimeii este strâns legată de poporul rus. După anexarea Crimeii la Imperiul Rus în anul 1783, ea a început să fie populată de locuitori din Rusia Centrală, care asimilau teritorii noi. Aici veneau oameni din tot Imperiul Rus. Din primele zile ale existenţei sale, oraşul Sevastopol a devenit centrul Flotei ruse a Mării Negre. Asimilarea acestor teritorii a fost efectuată prin toate mijloacele”.
„Tocmai aici s-a născut mitul că Moscova este a treia Romă. Timp de peste 200 de ani până aici se răspândea autoritatea Imperiului Rus. În acest sens de atunci nu s-a schimbat absolut nimic”, constată publicaţia germană Die Welt. De aceea, Rusia pur şi simplu nu poate renunţa la Crimeea. Iată opinia lui Viktor Nadein-Raievski, cercetător ştiinţific la Academia Rusă de Ştiinţe.
„Pentru Rusia, Crimeea a fost întotdeauna un teritoriu foarte important. Atunci când istoria Rusiei abia începea, ea fost ameninţată din acea parte. Hanul din Crimeea, un vasal al Imperiului Otoman, a atacat de multe ori Rusia. Ei au ajuns până la Moscova şi au ars-o. Da, au avut loc şi asemenea lucruri. Au avut loc diferite evenimente. Pentru Rusia, lupta pentru securitatea la frontierele din sud este principială. Şi atunci când această luptă a avut succes (sfârşitul secolului al XVIII-lea), Crimeea a devenit întruchiparea consolidării imperiului”.
Fără îndoială factorul crimeean este important pentru identitatea naţională. Tocmai de aceea transferul peninsulei către Ucraina în anul 1954 nu a fost aplaudat de populaţia rusă din Uniunea Sovietică.
Peste aproximativ 50 de ani, pe 20 ianuarie 1991, în Crimeea a avut loc un referendum privind restabilirea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Crimeea ca un subiect separat al Uniunii Sovietice, la care au participat peste 80% din alegători. În favoarea restabilirii republicii autonome au votat 93% din alegători. Autorităţile noi nu au acordat nici o atenţie voinţei poporului crimeean. Astăzi, crimeenii doresc să fie restabilită dreptatea istorică şi să se ofere ideii independenţei o a doua şansă. Acesta este dreptul lor. Iată opinia lui Vladimir Bruter, expert la Institutul Internaţional de Studii Politice şi Umanitare.
„Am considerat întotdeauna că Crimeea aparţine oamenilor care locuiesc acolo. Aceşti oameni au dreptul de a determina singuri viitorul lor. Evident, majoritatea crimeenilor nu văd viitorul lor fără Rusia. Însă relaţiile cu Rusia pot fi diferite. Nu este obligatoriu ca Crimeea să intre în componenţa ei. Această problemă trebuie să fie decisă de locuitorii peninsulei. În jurul referendumului nu trebuie să existe nici un fel de speculaţii. În final, nimeni nu îi împiedică, de exemplu, pe scoţieni şi catalani să desfăşoare un referendum privind viitorul lor”.
De altfel, unitatea mentală dintre Rusia şi Crimeea nu înseamnă necesitatea unirii în cadrul unui singur stat. În lumea de astăzi, deseori graniţele geografice nu coincid cu zonele unde locuiesc diferite grupuri etnice. Însă nu putem nega faptul că Rusia şi Crimeea sunt părţi ale unui întreg, măcar spiritual. Politicienii moderni trebuie să ţină cont de acest lucru.
Autor: Serghei Duzo
Sursa: Vocea Rusiei
Adauga comentariu