Crâmpeie din România legăturilor bolnăvicioase

Dacă România se zbate în precaritate de mai bine de 20 de ani, răstimp în care am fost o ţară în curs de subdezvoltare, acest lucru este înainte de toate un rezultat al faptului că nu suntem o societate care să răsplătească meritele. Persoane care s-au cocoţat unde nu le era locul au acaparat activele, sursele de venit şi instituţiile. Legături nepotrivite, bolnave şi vinovate de-a dreptul au fost perpetuate de aceşti oameni întru scufundarea României. Totul în batjocura cetăţeanului de rând care, de multe ori, alege să fie la fel: mincinos, sfidător, hoţ, slugarnic, linguşitor, corupt. Cei care ar fi vrut ca ţara să arate altfel şi care au ales să nu colaboreze cu oligarhia slută au fost siliţi să ia finalmente calea pribegiei. Un exod de milioane de oameni este prima crimă a păturii oligarhice care administrează atât de prost ţara.

În acest peisaj, ne mirăm că încă mai sunt cazuri în care profesionişti îndrăznesc să îşi vadă de treabă într-un dezinteres sănătos faţă de încrengăturile bolnăvicioase care paralizează România. Două episoade au reţinut atenţia opiniei publice săptămâna trecută şi ar merita să nu fie trecute cu vederea. Imixtiunea politicului într-o expertiză medico-legală la Slatina şi scandalul iscat de arestarea şefului Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba, Traian Berbeceanu, ni se oferă ca prilej de meditaţie asupra cancerului care a cuprins instituţiile şi societatea românească.
Mortul e de vină! Mai ales dacă se afla într-o căruţă lovită de un potentat al locului. Către această direcţie par a fi convers presiunile politice exercitate asupra cadrelor medicale din Slatina în condiţiile în care vicepreşedintele Consiliului Judeţean Olt urma să fie în centrul anchetei asupra accidentului rutier în care acesta a fost implicat. O fi fost omul din căruţă plin de plăgi şi de leziuni sângerânde, dar pesemne că medicii ar fi trebuit să ajungă la concluzia că a murit… de TBC.

După ce a boicotat dintru început ancheta sustrăgându-se testului pentru consumul de alcool, autorul accidentului, laolaltă cu managerul spitalului au încercat să îl intimideze pe medicul legist care urma să efectueze expertiza medico-legală, reclamă acesta. De multe ori în stil golănesc: “Cine eşti, tu, cine te crezi, cu ce drept ai venit, ce crezi că faci? O să avem noi grijă la autopsie, tu ai grijă de tine”, spune omul că i s-ar fi zis.

De multe ori se cade la pace şi se trece peste proceduri în România, mai ales dacă implicat este “cineva de sus”. De data aceasta, medicul a ales să îşi facă meseria. A anunţat poliţia, a depus mărturie, a vorbit cu presa. Aproape că te miri că cineva mai pune profesia pe primul loc atunci când mult mai simplu i-ar fi să treacă totul cu vederea.

Mergem la celălalt caz. Un poliţist de la combaterea criminalităţii organizate este arestat pentru că ar fi favorizat nişte infractori. Grozav! Doar că după aceea afli că omul avea ditamai dosarele strânse în urma anchetelor sale şi ale colegilor săi, iar în acestea intrau afaceri necurate ale unor procurori de pe plan local. O urmărire penală care a dus la arestarea unui ofiţer SRI din Alba cică ar fi pus capac peste toate. Comisarul-şef Berbeceanu este înhăţat într-o anchetă despre care acesta spune că ar fi o “mârşăvie”. Este vinovat sau a deranjat un muşuroi al “sistemului”?

Omul cică ar fi fost premiat în 2007 “poliţistul anului”, ar fi reprezentat România la întâlnirile internaţionale privind combaterea criminalităţii organizate, a fost propus la avansare spre a fi extras din Alba, cu toţii îl cunosc ca pe un profesionist. Acestea nu par însă a valora prea mult dacă nu te integrezi în mafiile cu “epoleţi”. Din vânător, devii lesne vânat.

Într-atât de cangrenată România încât nu ai loc nici să îţi faci meseria. Profesionalismul nu valorează mare lucru pentru cei care şi-au construit cariera pe pile, relaţii şi hoţie. Dacă le stai în cale, un sistem aproape mafiot ţi se pune în cap. Asta se întâmplă de foarte multe ori în România. De cele mai multe ori nu aflăm, pentru că se cade la pace. “Îmi pun mintea cu ăştia?! Am şi eu familie! Lasă-i că până la urmă se întâmplă tot cum vor ei!” De atâtea ori şi-au zis oamenii aşa încât răul a ajuns să triumfe.

Rămâne o surpriză plăcută că, în ambele cazuri, cei aflaţi sub presiunea reprezentanţilor oligarhiei au ales să lupte. Medicul legist a găsit că nu este altă cale decât de a-şi face corect meseria, iar comisarul arestat a ales să dea către opinia publică rezultatele preliminare ale anchetelor sale. Pare nebunesc, dar aşa este bine. Altfel, răul triumfă, se generalizează şi se perpetuează.

O observaţie suplimentară. În ambele cazuri, oamenii care reclamă presiunea autorităţilor au găsit un sprijin în presă, ca cea mai scurtă cale către opinia publică şi susţinerea cetăţenilor. Ce facem, însă, când presa este ea însăşi prinsă în aceleaşi legături bolnăvicioase care distrug sistematic România!?

Autor: Adrian Panaite

Sursa: Curierul National