Politică

Convertibilitatea – adevarul despre ciocnirea civilizatiilor

Leul romanesc este, probabil, cea mai bine hranita moneda. BNR l-a furajat cu miliarde de dolari si Drepturi Speciale de Tragere din trezoreria FMI, asigurandu-i stabilitatea indiferent de performantele economiei, PIB si consum intern. Atacurile speculative, care au lovit tari din jur, sunt descurajate de cascada de valute pe care Isarescu o poate dezlantui oricand pentru a anula orice profit al speculatorilor. Scopul declarat pentru politica „de tintire a cursului“ este de a asigura stabilitatea unei economii care consuma mai mult decat produce. În mod practic, a fost o masura cu caracter social, salvand de la faliment milioanele de romani care castiga în lei, dar au credite în valuta. Cei care au platit factura au fost exportatorii, care nu si-au putut valorifica competitivitatea si postura de unic motor al economiei în care s-au aflat pentru cel putin un an. De asemenea, producatorii interni, care puteau beneficia de scaderea importurilor datorita unui euro scump, au pierdut sansa de a-si creste cota de piata. Singurul sector care a profitat a fost agricultura, dar nu datorita tintuirii cursului, ci pentru ca a fost un an agricol foarte bun. Una peste alta, leul a trecut cu bine criza financiara, însa are probleme, paradoxal, tocmai în momentul în care economia romaneasca a ajuns pe plus.

Ciudat, nu doar în cazul leului, ci si al altor monede convertibile din tarile mici, cele mai mari probleme apar nu din cauza slabiciunilor proprii, ci din cauza dificultatii valutelor mondiale. Astfel, astazi leul pierde în fata monedei euro… pentru ca euro are probleme. Criza datoriilor suverane si colapsul Atenei exporta, cel putin partial, debandada financiara a Mediteranei spre centrul Europei, iar contrareactii de substanta nu pot veni de la Frankfurt (sediul Bancii Centrale Europene) înainte ca tarile „bolnave“ sa adopte masuri de austeritate foarte ferme. În asteptarea acestora, Frankfurtul nu poate întari moneda europeana. Aceste tensiuni ar fi trebuit sa se manifeste, în cursul valutar, prin întarirea leului fata de euro, numai ca lucrurile stau exact invers. Speriati de criza, investitorii fug spre moneda cea mai mare, chiar daca tocmai ea este cea care a generat problemele. Pe piete mici si fara lichiditate, cum e piata financiara romaneasca, ei stiu ca exista nu doar riscul de a pierde financiar, ci si acela de a ramane blocati. Astfel, tendinta este de a face exit de la primele semne de criza, iar volumul acestor euro care parasesc tara transfera o parte din criza asupra monedei mici. În cazul nostru, leul.

În plus, se adauga un fenomen de capilaritate al monedelor mici care le face sa preia mult mai puternic atat crizele, cat si boom-urile din economia mondiala. Finantistii vorbesc despre „sentimentul pietei“, dar nu va lasati înselati de etimologie – nu veti gasi capricii aici; veti gasi însa, din plin, ceea ce Isarescu numea „spirit de turma“, respectiv o tendinta a investitiilor de a migra în grup, fiecare investitor urmarind miscarile a doi sau trei lideri. În concluzie, pe trendul actual si pe aceasta politica si geopolitica, este previzibila o stabilitate a leului, dar cu balansuri de contrafaza în jurul monedei europene.

Prin convertibilitate, statele pierd o buna parte din suveranitatea asupra monedei, pe care o leaga de alte economii. Politica publica din Polonia se reflecta, astfel, prin relee ca euroul sau dolarul, asupra monedei din Bulgaria, fara ca cele doua tari sa aiba un comert bilateral fervent. Comertul este un simplu accesoriu al pietei financiare, cum s-a vazut si în criza de supraevaluare a francului elvetian, în aceasta vara, cand a devenit neatractiv pentru ca îsi mentinuse stabilitatea, în vreme ce alte valute cedasera mult la curs si dobanzi. Elvetia a trebuit sa îsi devalorizeze moneda pentru a debloca circuitul financiar, dar puseul a lovit din plin Ungaria, tara care nu are un comert bilateral cu Elvetia, însa unde s-au acordat masiv credite etalonate în francul elvetian. China s-a trezit partener financiar cu Uniunea Europeana si va ajuta la consolidarea euro pentru a echilibra provizia masiva de dolari pe care îi poate folosi din ce în ce mai greu. Sunt doar stiri de pe agentii, varfuri de val ale marilor fluxuri financiare globale.

Inevitabil, prin convertibilitate, un guvern influenteaza nivelul de trai din statele care îi sunt parteneri financiari. Ele au bugete, ele fac investitii, ele au politica fiscala. Prin convertibilitatea libera a monedei, ele renunta la privilegiul multisecular de a baga mana în buzunarul importatorilor si exportatorilor pentru a-si acoperi deficitele. Se deschid astfel magistrale de putere politico-financiara pe care comertul de marfuri este un simplu pasager. Simultan, natiunile îsi limiteaza prerogativa de a produce inflatie si de a eroda astfel natura si structura proprietatii si a grupurilor sociale. În esenta, monedele mici/statele mici înlocuiesc riscul bugetar al unor economii entropice, în care suprarecoltarea resurselor (ca si recoltarea lor primara) pot fi influentate de aceleasi conditii de mediu, ceea ce le sporeste vulnerabilitatea. Varianta de înlocuire e un risc valutar, în cazul caruia, însa, exista mecanisme de ancora, prin utilizarea unor parghii financiare sofisticate. Ele sunt în general eficiente si, chiar si atunci cand efectele negative sunt foarte puternice, se obtine o „deriva controlata“.

Supragarantarea nu este însa o suprarecoltare de venituri si, în cazul unor turbulente majore, ancora însasi este cea care trage în criza economiile mici, altfel mai putin expuse. Lectiile crizei financiare 2009 sunt ca instabilitatea provoaca o concentrare a veniturilor spre „centrele grele“, chiar daca instabilitatea este în acele centre, nu în periferii. În limbaj bursier, pe „long“, cand exista crestere, cele care au de castigat sunt monezile mici, care pot folosi rata dobanzii pentru a deveni atractive si pentru a garanta, prin hedge si swap, stabilitatea si expunerea comerciala. La „short“, sensul pietei se schimba, iar banii straini parasesc zonele emergente în încercarea de a acoperi crizele domestice, de la ele de acasa, sau de a minimaliza expunerile financiare, concentrandu-se în valori de refugiu (metale pretioase, arta, alte valori nealterabile). Covertibilitatea este cea care face sa fie foarte bine atunci cand e bine, si exporta raul, atunci cand acesta exista punctual. Acest principiu politico-financiar se ascunde sub ceea ce finantistii numesc metaforic „sentimentul pietei“.

Huntington vorbea despre ciocnirea civilizatiilor în termeni de cultura domestica, de principii si atitudini individuale exprimate cutumiar la nivelul unor placi tectonice ale populatiei. El nu facea deosebiri între economic, comercial si financiar, asemenea diferente fiind prea putin evidente atunci cand „sentimentul pietei“ este optimist. Criza demonstreaza ca zona financiara, care descrie si reflecta bunastarea individuala si colectiva, este zona de frictiune între grupurile de oameni, indiferent cum ar fi ele definite. Totul, de la „relatia dintre om si Dumnezeu“, la obiceiuri si tipicuri, capata o expresie financiara atunci cand Iranul se opune Statelor Unite sau Germania se opune Italiei si Greciei. Autoperceptia individuala a romanului, dispus la gesturi formale, sau a mediteraneenilor, devotati pauzei de pranz, se confrunta nu în paginile revistelor de cultura, ci pe pietele financiare, cu dobanzile pe masa, cu disciplina germana, austeritatea chineza si capacitatea indienilor de a munci nemancati. (NICU ILIE)

sursa: revistacultura.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • basescu trebuie judecat pentru genocid si natatradare precum si pdeleii si unepereii din parlament judecatide urgenta si confiscate averile dobindite prin exterminarea romanilor….nici un politician care a cfost la puere cu partidul lui n-ar trebuii sa mai aiba treptul sa faca politica in Romania pe viata ,si nici rudele lor pina la gradul al treilea ….inclusiv !

  • Între Popescu, care are vilă de 14 camere cu piscină, 3 mașini super, 5 plasme, 4 I-pad-uri și 200.000 de euro în cont, dacă se închid magayinele sau nu sunt aprovizionate și eu, care mă duc în grădină să/mi iau legume și la coteț să tai o găină, avantaj eu. Tot articolul este frecție la picior de lemn. Nu poți avea siguranța 100% că îți va aduce mereu pe masă mâncarea. Pe când pe cel ce-și cultivă și crește singur mâncarea, toată această abureală finanțistă îl interesează de la puțin spre deloc. Politica și politicienii sunt nulități absolute în cayul lui.

  • Moartea actualului preşedinte (Băsescu) va declanşa apoi în România tulburări sociale fără precedent
    „În viitor va începe un înfiorător război mondial – cel de-al treilea şi ultimul – ce va fi declanşat şi întreţinut de forţele oculte satanice ce conduc la ora actuală omenirea. România va participa la acest război încă înainte de extinderea şi transformarea lui într-un război de anvergură mondială, din cauza politicii năroade a conducătorilor ei (sunt semnificative, în această direcţie, nenumăratele ştiri care deja au apărut şi continuă să apară pe ici, pe colo în presa din România şi care anticipează acest război: «România se pregăteşte de război», «Preşedintele Băsescu este loial şi aservit politicii Israelului!», «Va fi, oare, târâtă România în războiul altora fără ştirea poporului?»). Datorită declanşării celui de-Al Treilea Război Mondial, tinerii din această ţară (români) vor muri în număr mare, pe capete, în unele ţări străine în locul unor străini, războindu-se pentru o cauză ce este complet străină de interesele românilor. Preşedintele României (Băsescu) va fi ucis până la urmă într-un atentat ce va fi pus la cale de opozanţii lui dintr-unul dintre partidele de guvernământ. La scurt timp după moartea sa, fariseismul criminalilor ce se vor afla la conducerea României va declanşa tulburări sociale fără precedent ce se vor propaga asemenea unui bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte vertiginos, declanşând o imensă avalanşă pe panta nenorocirilor româneşti.”

    În viitorul apropiat, românii din această ţară vor ajunge să trăiască chiar mai rău decât pe vremea dictatorului Ceauşescu
    „Am să vă spun ce se va petrece în viitor în această ţară şi, totodată, am să vă spun ce va pătimi poporul acestei ţări. După ce actuala guvernare (preşedintele Băsescu) va câştiga din nou alegerile, cam în a doua jumătate a acelui mandat se va declanşa o altă revoluţie în România, iar acea revoluţie va fi cu totul diferită de revoluţia care a avut loc în anul 1989. Trebuie să ştiţi că, înainte să se declanşeze acea nouă revoluţie în România, guvernarea va fi extrem de brutală şi se va prezenta aproape ca o dictatură, cu toate că acea guvernare va continua să se numească, de ochii lumii, democraţie. Înainte de dezlănţuirea acelei revoluţii, românii o vor duce chiar extrem de rău. Viaţa lor va fi mai grea şi mai chinuită decât a fost pe vremea dictatorului Ceauşescu. În acele vremuri, înainte să se declanşeze acea revoluţie în România, legile vor fi din ce în ce mai multe, constrângătoare şi deosebit de aspre. Cei ce se vor afla la conducerea ţării se vor manifesta adeseori într-un mod violent, inuman şi chiar necruţător. Criza socială ce va apare atunci în România se va adânci din ce în ce mai mult, iar masele de români care i-au ales pe reprezentaţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea dictatorului Ceauşescu au adus la conducere alţi dictatori ce sunt mai cruzi, mai răi şi mai lacomi decât a fost dictatorul Ceauşescu. La un moment dat, masele de români îşi vor da seama că după revoluţia ce a avut loc în anul 1989, totul a mers de la rău la extraordinar de rău.”

    Averile obţinute prin furt şi înşelăciune ale celor care s-au îmbogăţit după anul 1989 vor fi pierdute, după cum şi merită aceşti tâlhari, şi se vor risipi
    „În timpul acestei noi revoluţii care va izbucni în viitorul apropiat în România, zeci de mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii care era aşteptată de atâţia ani. În timpul acelei revoluţii ce va izbucni în România va începe apoi o adevărată «vânătoare de vrăjitoare» împotriva vechilor comunişti, cât şi a tuturor acelora pe care voi, cei din această ţară, îi numiţi foştii securişti. În timpul acelei revoluţii, România se va scălda pur şi simplu într-o mare baie de sânge ce va fi pe alocuri asemănătoare cu ceea ce se petrece în filmele despre personajul Dracula pe care le-aţi vizionat (ecranizările romanului scriitorului Bram Stoker). Luaţi aminte că atunci, în timpul acelei noi revoluţii, vor muri atât mulţi oameni ce au fost vinovaţi, cât şi mulţi oameni nevinovaţi. Pentru o anumită perioadă de timp, atunci când acea revoluţie se va dezlănţui, autoritatea de stat din România va dispărea aproape în totalitate. Opinia publică internaţională va fi profund şocată de ceea ce se va petrece atunci în această ţară, dar datorită faptului că va fi preocupată de propriile ei probleme şi de dificultăţile pe care le va face să apară cel de-Al Treilea Război Mondial, va rămâne în expectativă şi nu va interveni în această ţară. Atât datorită lipsurilor, cât şi datorită bolilor care se vor declanşa şi a crimelor care se vor comite în timpul acestei noi revoluţii, toate acestea combinându-se şi cu cel de-Al Treilea Război Mondial, populaţia României se va reduce considerabil, aproape la jumătate. Averile obţinute prin furt şi înşelăciune ale celor care s-au îmbogăţit după anul 1989 vor fi pierdute, după cum şi merită aceşti tâlhari, şi se vor risipi. O parte din aceste averi vor ajunge până la urmă în mâinile rebelilor şi ale revoluţionarilor ce vor scăpa de sub orice autoritate statală. Din acest haos însângerat, România va ieşi până la urmă mult purificată.”

Abonează-te la newsletter