Diplomatii americani par a colecta doar informatii pe care le putem considera, ingaduitor, mondene. La stiri se prezinta, extensiv si cotidian evolutiile unor cazuri de divort; nu este vorba de separari cu efect asupra succesiunii la conducerea statului; inca suntem republica si nu este cazul, desi ereditatea se numara printre criteriile de acces la putere…
Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie transforma cazurile individuale in fenomen social si-l supune cercetarii; stiinta ramane astfel legata de realitate. Nu ne spune insa ca este vorba doar de o realitate virtuala, propusa prin televiziune drept surogat de viata; cu intentie si programat; daca ne amintim sloganul utilizat multa vreme de un cunoscut post – Noi facem realitatea – lucrurile se petrec si-n deplina transparenta; nicio conspiratie oculta nu poate fi acuzata. Multi au constiinta ca li se ofera circ, cum ziceau stramosii romani; ea este destul de vaga, totusi, pentru ca alte fatete ale realitatii, spre comparatie, nu sunt reflectate de televiziuni; drept urmare, este ca si cum nu ar exista.
Desi nu face obiectul dezbaterii de la televizor, in timpul divortului, Romania a aderat, de bunavoie si nesilita de nimeni, la Pactul pentru euro plus. Crestin democratii au cedat conducerea landului Baden Wurttemberg unei coalitii intre Verzi si Rosii, dupa alegeri si 58 de ani de guvernare continua; au mai pierdut si in alte parti, suficient ca Bundesratul (Consiliul Federal – a doua Camera a Parlamentului) sa-si modifice semnificativ compozitia. In urma alegerilor cantonale, Stanga detine majoritatea in 64 din cele 100 de departamente din Franta; abaterea atentiei de la problemele guvernului francez spre cele ale presedintelui libian nu a dat rezultate; situatia paradoxala a ramas – republicanii laici si iubitori de democratie, ca sa incline balanta unui razboi civil catre o grupare regalista si islamista, bombardeaza o tara, cu civili cu tot; atunci cand, inspaimantati, acestia vor incerca sa paraseasca Libia vor fi “salvati” din Mediterana de fregata romaneasca ajunsa la post si repatriati; este rau sa nu ai tara… Si liberalii vor sa-i salveze pe imigrantii romani din Italia, infratindu-se cu (aproape) fascistii italieni! Se intampla lucruri!
Descoperirea ratiunilor acestor decizii, situatii, rasturnari asteptate sau surprinzatoare, ar putea oferi subiect pentru dezbateri televizate mult mai palpitante si interesante decat nimicurile turnate de unii la ambasade; acestea din urma pot fi taxate doar ca ne-stiri; orice noutate le lipseste. Patronii televiziunilor nu au insa interes; mai bine zis, au alte interese. Dar nu sunt ei responsabili; pentru mine, ca cetatean avizat, agenda publica nu trebuie sa o faca mass-media; trebuie sa o faca politicienii si societatea civila organizata.
Cea mai importanta decizie pe care Romania a luat-o in ultimii ani a lipsit de pe agenda; aderarea la Pactul pentru euro nu a fost dezbatuta si votata de Parlament si nu a fost discutata de societatea civila; cateva voci singulare au ridicat intrebari; partidele au tacut total. Unii incearca inca sa se amageasca cu privire la posibile efecte pozitive. Ele nu pot sa apara pentru cetateanul roman; nici intr-un caz pentru salariat, beneficiarul serviciilor publice, micul producator roman sau locuitorul de la tara; lista poate continua.
Salariatii din “zona euro plus” pierd una dintre cele mai mari cuceriri ale miscarii sindicale mondiale – indexarea salariilor in functie de inflatie; aceasta decuplare este echivalenta cu subminarea bazei biologice intr-o tara unde majoritatea salariului merge in consum iar bunurile de consum inregistreaza cresteri constante de pret; cei care traiesc doar din salariu vor fi mai slab educati, mai flamanzi si mai bolnavi. Productivitatea lor, cu certitudine, nu va creste. Ea este dependenta de calitatea si complexitatea muncii, de gradul de calificare, de sanatate si de productivitatea celorlalti factori. Separarea productivitatii muncii este doar teoretica; un zacamant sarac va da productie mica, indiferent de efortul minerului; un flux de activitate prost organizat de manageri va duce la o pierdere de timp, indiferent de calificarea angajatului; cu o lopata se va sapa intotdeauna mai greu o groapa decat cu un excavator; in ramuri care nu sunt de varf si fara piete de desfacere, productivitatea va ramane, invariabil, mai mica.
Nici investitorii seriosi nu se vor grabi sa vina; forta de munca inalt calificata, piata puternica si legislatia stabila sunt mult mai atractive; se vor duce in tari care au viitor. Noi nu luptam pentru el. Ne-am predat bancilor si institutiilor financiare; echilibrele macroeconomice erau doar in interesul lor; ele puteau deveni si al nostru, al cetateanului, doar cu niste conditii – sa se confunde intr-un intreg datoria publica si cea privata, bancile de economii sa fie unite cu cele de afaceri iar salariile sa fie decuplate de inflatie. Toate aceste conditii – in sfarsit, zic bancherii – sunt indeplinite dupa niste decenii de efort. Din pacate, cetatenii romani, nereprezentati, nu zic nimic; se uita la televizor si nu inteleg de ce se bat londonezii cu fortele de Politie…
Gabriela Cretu
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu