Cine conduce România?!

Motto: „Ambiția care depășește limita talentului nu poate fi decât încă o crimă” (René de Chateaubriand)

În general se știe că perioadele istorice învăluite în ceața promisiunilor ideologice și economice sunt prilejuri extraordinare pentru ascensiunea micilor sau marilor dictatori. După ratarea referendumului de demitere a lui Băsescu, omul din popor nu mai știe cu certitudine cine conduce România.

Încrezător că prin demiterea lui Băsescu va fi mai bine – însă nici măcar asta nu a avut loc -, omul simplu își vede și ultima iluzie năruită, aceea de a se întâlni cu bunăstarea mult promisă.

Dar ce constată el, sărmanul, amețit de atâtea vorbe goale? Că în spatele băieților deștepți din energie se află mulți dintre ideologii PSD, iar în spatele Rompetrolului, celebrii clienți politici ai PNL-ului.

Acum mai există puțin timp până când arbitrul acestui meci tragicomic va fluiera finalul partidei. Microbiștii, care au pariat, stau cu sufletul la gură și cu buzele umflate. S-au văzut și finale de meci tranșate în prelungiri. Am putea ironic spune că nu aduce ceasul ce aduce ultimul minut de joc. După cum putem constata, cu o tristă obiectivitate, electoratul este bun doar pentriu a munci și pentru a vota pentru Ei și bunăstarea LOR.

Grija pentru moralitate este doar o vorbă goală. După cum și grija pentru patrimoniul național, și grija pentru moștenirea generațiilor viitoare au fost ipotecate pe împrumuturi uriașe.

Adevărul e că în disputa, devenită trăncăneală politico-aberantă, privind Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist lucrurile sunt atât de amestecate încât nici măcar „specialiștii” în economie nu știu cu exactitate nici câștigul în euro, nici care este pierderea prin poluarea mediului. Stăpânul dosarelor și-a amețit într-atât marionetele politice încât nici corifeii cartelelor mafiote nu știu care poluare e mai „benefică” – cianura Gold Corporation sau gazele răsuflate de șist.

Dar să arunci cu o minciună că exploatarea gazelor de șist ar face România independentă energetic este prea mult. În privința Roșiei Montane lucrurile sunt mai clare. Acolo, banii vor intra în proporție enormă în conturile transnaționalelor, tineretul patriei noastre moștenind doar lacuri otrăvite de cianuri, în care să sperăm că vor învăța să înoate doar rechinii tranziției de tipul Șova sau Ponta.

Probabil că stăpânul dosarelor râde acum mefistofelic văzându-și slugile la munca de partid. Fiindcă ce altceva e USL-ul azi? Decât contopirea mafiilor din PSD și PNL?

Numele care sunt angrenate în procese penale grăiesc de la sine. Să numim câteva: Sorin Roșca Stănescu, Relu Fenechiu, Dan Voiculescu, ex-ministrul Pantiș, ministrul-scriitor Varujan Vosganian, care în ultima perioadă făcea lobby operei sale literare, aproape inexistente. Probabil că celebrul literat uitase de promisiunea de a retehnologiza terenurile virane ale fostelor industrii socialiste. Iar celebrului colecționar de metale i s-a răpit jucăria preferată, CFR Marfă, primind în schimb un trenuleț.

Oare propaganda plătită din bugetul de stat a putut să șteargă memoria atâtor oameni onești și să uităm osârdia cu care a fost susținut acest Gruia de Victor Ponta și Crin Antonescu? Ne stau mărturie emisiunile Antenei 3, unde în rolurile de „primadonă” se aflau în fiecare seară Crin Antonescu și Victor Ponta. Ziariștii care clamează independența postului au devenit din vehemenți anti-băsiști, pro pontiști.

Acesta este climatul în care poporul se zbate în lipsuri și mai ales în lipsă de speranță, anarhia fiind perfect simulată și stimulată de stăpânul dosarelor. Parcă nicicând nu se potrivesc mai bine cuvintele profetice ale lui Bellu Zilber, din celebra sa carte «Monarhia de drept dialectic»: „În zona statelor fost socialiste, pentru mult timp de acum încoace, stăpânul dosarelor va fi principalul decident”.

Trăim într-un veșnic meci, care se tot repetă prin repunerea mingii la centrul terenului politic de către Stăpânul Dosarelor. După ce referendumul de demitere a lui Băsescu s-a dovedit a fi un gol anulat din offsaid, Victor Ponta este invitat mereu să centreze, însă de fiecare dată se dovedește că nu are cui centra. Nu mai există atacanți. Au fost penali dovediți pentru trageri de timp inutile în dauna avutului obștesc. În tribune, poporul este tot mai furios și fluieră cu nervozitate. Meciul se află în ultimul minut de prelungiri și se reia veșnic cu mingea pusă la centru, iar un trișor dovedit fals jucător tot încearcă să centreze, iar când să finalizeze arbitrul „Ring” decide trimiterea lui la colț pentru că a luat-o în arcadă. Revine de fiecare dată pe terenul de joc al politicii, trăgând de timpul guvernării și de răbdarea noastră, care am și plătit biletul pentru a sta cuminți în tribunele umilințelor. Arena este în fierbere. Și urmează probabil ultima centrare în falsul meci cu istoria și viața unui popor.

Autor: Adrian Majuru

Sursa: Cotidianul