Cultură și Familie Politică

Ce am putea face pentru Romania?

ce_putem_faceCe ne desparte pe toti de lumea la care visam sa traim si pentru care ne agitam atat, muncim si speram sa ajungem la un moment dat al vietii noastre acolo? Ce am putea face noi pentru o Romanie la care acum doar visam de fiecare data cand luam contact cu o alta tara civilizata a lumii?

Desi primul raspuns normal care ar veni in mintea oricui este “sa speram”, nu aceasta este miza si nu de asta am avea nevoie cel mai mult. Toata lumea spera. Si cei care isi spun ca si-au pierdut speranta spera chiar daca nu isi dau seama, spera fara sa stie ca o fac, spera chiar daca speranta lor are ca termen limita sfarsitul vietii lor.

Nici macar de credinta nu este nevoie cel mai mult, desi credinta este o conditie necesara. Dar niciodata nu este suficienta. Pentru o Romanie mai buna, pentru Romania pe care toti ne-o dorim, tara fara coruptie, fara hotie, cu egalitate de sanse, mai curata, prospera si cu politicieni mai buni, este nevoie in primul rand de actiune.

Fapte si actiuni concrete din partea fiecaruia dintre noi – asta ar fi lucrul cel mai important si, cu siguranta, unicul care ar putea schimba cu adevarat soarta acestei tari si a poporului ei.

Din start, o buna parte dintre cei care vor lua contact cu aceste idei vor fi deja zambind cand vor fi ajuns cu gandul aici. Vor fi ras de naivitatea autorului acestor randuri si vor fi zambind spunandu-si ca nu e nimic mai mult decat o utopie ce este descris aici. Le raspund, tot aici, tuturor celor amuzati ca ei vor fi ultimii de care avem nevoie pentru viitorul nostru. Si tot din cauza lor, ei isi vor spune mereu ca nu e nimic de facut in tara asta …

Asadar, de ce ar avea aceasta tara nevoie cel mai mult? Cred ca nu este prea tarziu inca sa incepem noi sa ne schimbam si apoi sa urmarim daca schimbarea noastra produce efecte si in societate.

Sa incetam, de exemplu, sa ne mai gandim (si apoi sa facem totul pentru a pune in practica aceasta idee) ca doar cu relatii si spagi se poate reusi – si vizez aici orice fel de reusita, fie ea de ordin profesional sau cea care priveste orice interes privat al nostru.

Sa incetam, asadar, sa mai oferim bani politistilor pentru a scapa de amenzi, sa incetam sa sunam pe cutare sau cutare pentru a obtine un document sau un serviciu, sa incetam sa apelam la o “relatie” pentru a ne angaja nepotul sau fiica, sa incetam sa mai primim “atentii” din partea celor dispusi sa le ofere.

Atunci cand majoritatea celor care inca traiesc folosindu-se de aceste practici vor renunta la ele, atunci abia valul de normalitate va incepe sa se propage in societate si sa fie resimtit la nivel comunitate. Imaginea de astazi a societatii romanesti te poate face sa iti pierzi orice speranta ca generatiile in viata vor mai fi capabile sa faca acest pas. Haosul moral al fiecaruia dintre noi in fuga de a scapa de saracie, al politicienilor romani in fuga spre averi si functii tot mai mari, a intregii noastre societati ne face sa fim convinsi ca nimic nu ne mai poate salva.

Ne vine greu sa credem ca micile gesturi oneste din viata de zi cu zi sunt, de fapt, cele care conteaza si care fac diferenta pe termen lung. Ele pleaca desigur dintr-o cultura si dintr-un mod de a fi care nu ne caracterizeaza inca, dar care poate sa devina oricand unul asumat. Vom iesi din aceasta situatie atunci cand nu vom mai auzi peste tot ideea ca esti un “fraier” daca nu iei atunci cand ti se da “atentia cuvenita”, ca esti un naiv ca inca mai crezi ca poti sa schimbi ceva de unul singur.

Vom avea o sansa mai mare pentru o lume mai buna atunci cand vom intelege cu totii ca aceasta este strans legata de fiecare gest in parte pe care il facem cu totii zilnic. Nu trebuie sa asteptam generatiile care vin sa ne salveze, ci trebuie sa stim ca doar noi suntem cei care putem sa o facem.

Iulian Leca
sursa: ziare.com

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • E greu de schimbat un obicei atât de înradăcinat la noi.Majoritatea sunt cei ce dau,sunt mai puţini la număr cei ce primesc.Şi că primesc poate nu ar fi atât de condamnat,cât este faptul că cer.Aici trebuie schimbat.La “cerşetorii” aroganţi din funcţii.

  • In primul rand noi trebuie sa ne curatam de tot ce este greu in noi:- de ura,dusmanie si invidie, sa ne amintim si de vorba <>. Sa ne oprim sa mai facem rau cu gandul,cuvantul si fapta cum zice la Biblie. Sa fim corecti cu noi insine, sa fim si cu ceilalti, sa lucram cinstit, sa nu mai furam, si sa nu-i lasam nici pe ceilalti de langa noi sa mai faca asta. Daca suntem platiti sa ne facem treaba cu constiinta, iar daca platim un serviciu sa avem pretentia sa fie de calitate. Sa spunem nu indiferentei, indolentei, proastei calitati. Sa ne cerem noua corectitudine si celorlalti la fel. Sa avem bun simt in toate si sa stim sa cerem si celorlalti.
    As vrea sa se inteleaga ca toate astea se pot constientiza si prin ziare, mass media etc.
    As vrea emisiuni de educatie pt. noi deoarece simt ca nu mai suntem educati, as vrea sa citesc un articol despre cum trebuie sa vorbim, despre limitele noastre, as vrea ca cineva sa ne educe pe toti, as vrea o lume mai curata sufleteste dar cred ca sunt singurul care vreau asta si poate ca sunt un nebun care mai sper ca maine voi gasi oameni in jurul meu si nu bestii, badarani, grandomani si smecheri.

  • Salut

    Implicare si renuntarea la indiferenta !
    Eu deja fac !
    Proiect: oricare cetatean sa poata vota direct in parlament, fara intermedierea unui parlamentar si crearea unei oglinzi a parlamentului pe internet .
    Similar unei tranzactii bancare securizate, folosind internetul sau telefonul mobil, oricare cetatean sa poata vota si verifica votul pe teletextul TVR.

  • POLITICA, CA OS DE ROS !
    Oamenii politici din România, fiind oameni din popor şi cunoscând multe din obiceiurile populare, ajunşi fiind la un alt nivel social, te-ai aştepta din partea lor la ceva deosebit. Dimpotrivă, rămân ancoraţi în realitatea românească. Au rămas tributari concepţiei, expusă de un lider rrom la un congres ţigănesc(sic), care a spus : “Aşa nu mai merge, ori mărim ciolanul, ori micşorăm haita!” Exact pe acest concept este practicată lupta politică în România. Ce doctrine, ce programe, ce legi necesare dezvoltării, lasă frate că avem treabă. Ei şi aici e aici ! Aşa au apărut două curente de concepţie în rândul politicienilor români. Unii vor să micşoreze haita, alţii să mărească ciolanul ! Trecerea unora dintr-o tabără în alta, are ca idee de plecare “în lupta politică”(sic), una din aceste situaţii. Cei care se bat pentru ciolan şi apucă o bucăţică prea mică, sunt adepţii măririi ciolanului. Cei care au apucat deja o bucată mai mare de ciolan, ca să nu o împartă cu alţii, sunt adepţii micşorării haitei. Şi uite aşa în această vânzoleală, aşa zisă “luptă politică” au loc tranziţii ale adepţilor celor două curente, între o tabără sau alta. Poate se întreabă cineva, cum putem identifica doctrina politică în această vorbă populară, care se limitează la ciolan şi haită. Simplu de tot. Cei care vor să micşoreze haita sunt de dreapta, iar cei care vor să mărească ciolanul sunt de stânga. Dar culmea este că stăpânul ciolanului şi al haitei, adică poporul român, în loc să ia el o hotărâre, stă şi asistă amuzat la bătălie, fără să realizeze idiotul, că haita la un moment dat s-ar putea să-l mănânce şi pe el însuşi. Se pune problema ce hotărâre poate să ia stăpânul?! Simplu de tot. Are un retevei de lemn, mic într-adevăr, adică ştampila de vot (care e de lemn nu-i aşa) cu care ar putea să tragă câteva lovituri pe spatele celor din haită care nu mai ascultă de nimic. Ţi-ai găsit! În timpul ăsta, stăpânul asistă amuzat la bătălia celor din haită, ba chiar şi chibiţează cine va câştiga. Nu realizează boul, că nu prea târziu, “terminându-se ciolanul”, haita se va îndrepta spre casa şi familia lui, şi îl va face ferfeniţe.

Abonează-te la newsletter