Constituția unei țări nu este un regulament de partid, un joc electoral sau o încropeală convenabilă unui context politic. E un adevăr indiscutabil, România n-a prea funcționat constituțional în lunga ei istorie, decât parțial, și în ultimii zeci de ani, deloc. Viața publică și individuală a românilor nu prea a cunoscut dominanta constituțională. Atmosfera de junglă legislativă, cu impact terifiant asupra mentalității generale, a făcut imposibilă articularea statală, democratică. Societatea a ajuns la cheremul degringoladei politice planificate, la bunul ei plac, vinovatul fiind, aparent, fară nume și chip.Toate gesturile normale de reacție la clasa politică, la situația generată în realitate, sunt, încă, în România taxate drept destabilizatoare. Pe un asemenea fond ideatic și cu accente represive, orice abuz își urmează cursul fără nicio opreliște semnificativă. Vocea națiunii nu mai există, preparându-se tot felul de surogate pentru distrugerea ei. România se află într-o situație alarmantă privind și această cheie a democrației, consultarea populară. De la micile, marile orașe la ultima comună, toate forțele administrației, ale politicii nu fac decât să mimeze adeziunea publică, spre o uriașă manipulare. Neinvocarea Constituției este rezultatul absenței din aceasta a forței morale și intelectuale care trebuie să o anime, să o facă viabilă.
Cum este Constituția, așa este și țara. Purtată în buzunar de toți candidații în campaniile electorale, de la orice nivel, de parcă ar fi chiar un punct de sprijin, Constituția românească a ajuns ceea ce s-a dorit : un document de uz restrâns. Unda ei este direcționată precum ale altor documente care au mimat democrația. Uimește demagogia celor care rețin tot felul de paragrafe, nesemnificative în economia realității de astăzi, de parcă ei înșiși ar fi călăuziți de un alt cod exterior corupției. Constituția actuală a României este confecția unor foști juriști care au activat în statul totalitar. Sistemul juridic pe care l-au susținut a fost unul antidemocratic, terorist.
Incărcată de elanuri speculative, stufoasă, actuala Constituție poartă amprenta celor care au redactat-o. Operă de autor lipsit de vocația măreției sociale, statuând o putere politică discreționară, o justiție iresponsabilă, o hărțuire internă epuizantă, această Constituție pare a fi copiată din manuale. Corectitudinea ei juridică pălește în fața liantului democratic fără de care toată lucrarea nu este decât o făcătură în susținerea absurdului care a pus stâpănire pe România. Pentru că nu trebuie uitat, toate problemele de astăzi sunt generate de un fond constituțional incorect.
O Constituție care mimează specficul juridico-filosofic spre a permite încălcarea democrației, lasă un teribil suspens prin care progresul este aihilat. Simplificarea, tematizarea corectă, modernă a viitoarei Constituții , pare deja un lucru greu, dacă nu cumva imposibil. Personajele politice ieșite la rampă cu marile lor proiecte par aduse direct dintr-un penitenciar, sau pregătesc legiferarea fărădelegii. Vor eterna revizuire fără se schimbe nimic, dar le este imposibil să o spună, deși se poate întâmpla și așa ceva. Aceștia știu bine că o Constituție adusă la zi, ca în marile țări europene, ar închide SRL-ul parlamentar de la București, și am avea, în sfârșit, un Parlament.
Mereu altcineva decide pentru români, nu ei înșiși. Istoria a îndepărtat România de la propria ei viziune, centrele de putere fiind sută la sută în altă parte. Comunismul care a mimat patriotismul, anihilând democrația, nici nu intră în discuție că ar fi fost un sistem popular. După 1990, Constituția a fost scrisă de cei care și-au îndreptat armele spre propria națiune, și care continuă să dețină nestingheriți puterea. Cu o asemenea Constituție reacțiile populare vor fi continuu dirijate, încât nu e de mirare că majoritatea protestelor din ultimele decenii au avut o susținere propagandistică. Evident, în asemenea condiții, schimbările nu aveau de unde să vină.
Așa cum dreptul la proprietate restaurează democrația, o Constituție precum Constituția americană, să zicem, va reda forța interioară românilor să fie acasă sau oriunde ei înșiși, într-un spectru al demnității . Tatonările pe care clasa politică actuală le încearcă, în toate situațiiile posibile, de-a se apropia de obscuritatea care să slujească societății paralele, trebuie respinse. Avem nevoie de o Constituție pentru o singură societate, a egalității șanselor, contrară oricărei discriminări. O Constituție care să așeze România la masa europeană, cu adevărat.
Dezbaterile publice cu tentă juridică, de specialitate ostentativă, sunt secundare, nu pot avea întâietate, producând, normal, indiferență publică. Simplitatea, dominanta morală și corectitudinea statului democratic, de drept, și o dezbatere publică majoră, sunt obiectivele de aplicat fără adaosuri relativizante în care plonjează actualii reformatori constituționali.
Avem nevoie de o adevărată Constituție a României, nu a unor inși care au distrus și distrug România !
Autor: Ioan Vieru
sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu