1. La anul va fi nasol de tot, cu 10% tăieri de cheltuieli de la buget. De fapt, nici nu ştim pentru ce ne mai batem. Aaa, ba ştim. Pentru punctele 2 şi 3.
2. Dacă nu ies preşedinte, mulţi vor plânge de foame. Decât să plângă ai noştri, mai bine să plângă ai lor.
3. Am băgat zeci de milioane în capmania electorală. Ghici cine plăteşte şi cum.
4. Orice combinaţie la guvernare este posibilă, băieţii pe care i-am anunţat până acum sunt mai mult la mişto. Dacă e nevoie, facem guvern şi cu Elena Udrea prim-ministru.
5. Nu ştim exact ce trebuie făcut în ţara asta. Poate ştie Isărescu, el ce păzeşte?
6. Nu suntem de acord cu mai mult de jumătate din punctele din program, dar aşa ne-au calibrat consultanţii.
7. Crezi că suntem doar noi trei? Nuuuu!!! Cu noi, mai sunt trei candidaţi pentru fiecare companie de stat. Trei pentru fiecare direcţie judeţeană şi pentru fiecare şcoală. Trei pentru fiecare post liber de portar.
8. Muncă multă, talent şi caracter. Astea sunt elementele pe care, dacă le ai, nu vei intra niciodată în partid. Noi, ca să ajungem candidaţi, multe cuţite în spate am înfipt.
9. Rău am ajuns, să ne rugăm de toţi ţăranii şi nespălaţii pentru un vot.
10. Girofar. Sepepe. Mape cu secrete. Căscuţă. Da, vreau să fiu Dumnezeu!!!
Update: 5 teme de dezbatere pentru turul 2
Vestea bună este că, indiferent care va fi rezultatul alegerilor, ce a fost mai rău se sfârşeşte în două săptămâni. Un an de criză economică în care nimeni la nivel politic nu a avut curajul să facă ceva sau măcar să anunţe la ce ar trebui să ne aşteptăm.
Vestea proastă este că dezbaterea prezidenţială pentru primul tur nu a atins niciuna dintre temele economice devenite presante abia în ultimele 12 luni. Doar o jumătate de excepţie – taxarea. Candidaţii au atins partea de venituri, însă fără să discute despre cheltuieli. Ce teme noi ar trebui să deschidă cei doi finalişti:
1. Reducerea bugetară de 10% din cheltuieli pentru anul următor. Se va tăia masiv, fie din salarii, fie din investiţii. Nu există variantă care să le împace pe amândouă. Candidaţii din finală ar trebui să se poziţioneze clar şi să spună de la cine vor fi luate 3,5 miliarde de euro. Orice eschivă este demagogie pură.
2. Privatizarea. La nivel de vorbe, nimeni nu mai vinde nimic. Când se ajunge la fapte, totul este de vânzare. Un politician care nu îşi asumă un calendar clar de privatizare poate fi suspectat, pe baza experienţei de până acum, că are deja o coadă discretă de clienţi la poartă.
3. Trecerea la euro. Pentru a mai putea intra în zona euro în condiţii bune în 2015, România trebuie să îşi restructureze dureros sistemul bugetar şi fiscal, să se împrumute mai puţin şi să îşi facă planurile pe câţiva ani înainte. Sună simplu, dar dacă lucrurile acestea s-ar fi întâmplat, România era acum în situaţia Poloniei. Evident, nu este.
4. Absorbţia banilor UE. Toţi candidaţii şi toate partidele au avut câte o atribuţie şi câte ceva de spus. Rezultatul este catastrofal, iar soluţii nu există nici până acum. Aici trebuie să îşi dea viitorul guvern proba competenţei, şi nu la redactarea de ordonanţe. Însă precondiţia pentru ca acest punct să se rezolve eficient este abordarea de la punctele 1, 2, 3 şi 5.
5. Împărţirea administrativă a României: cu baroni locali, un aparat birocratic care trebuie să satisfacă orgoliile de partid şi pârghii de putere politică la Trezorerie, situaţia de acum convine de minune clasei politice. Însă nevoile ţării sunt deja altele, iar neajunsurile bugetare le vor accentua. Regionalizarea, descentralizarea şi subsidiaritatea vor deveni temele politice principale în următorii ani.
sursa: 
riscograma.ro
Adauga comentariu