Politică

Burghezia compradoră și burghezia „națională”

Trăind într-o societate capitalistă, se cuvine să știm principalul  despre  cea mai bogată clasă  socială  – burghezia. Burghezia, ne explică DEX-ul,  este „Clasa socială, care, în orânduirea capitalistă, stăpânește mijloacele de producție, exploatează  munca salariată și deține puterea de stat”. Burghezia apare diferențiată, după proprietatea deținută de ea: marea burghezie și mica burghezie. Mica burghezie include: „micii producători de mărfuri, micii proprietari ai mijloacelor de producție (negustori, meseriași, țărani cu proprietate mijlocie care nu exploatează forța de muncă străină), ocupând o poziție mijlocie între burghezie și proletariat” (DEX).

bun

Când statele capitaliste  au atins etapa numită imperialism, s-a constatat că statele occidentale stăpâne ale coloniilor din Asia, Africa, America Latină au depășit în dezvoltare economică statele sărace, astfel, a apărut diviziunea lumii: 1. țările metropolitane („nucleul capitalist”), 2. țările capitaliste periferice, sărace, dominate și exploatate de către „nucleu”. Apropo, la prima (din secolul al XIX-lea) și la a doua intrare (din secolul XX) a României în sistemul mondial al capitalismului,  românii au intrat ca popor dominat de către capitalismul apusean.

Marea burghezie, în țările capitalismului metropolitan,   este „națională”, în țările periferiei capitalismului – compradoră. Ce înseamnă aceste două specii diferite de mare burghezie? Burghezia „națională” exploatează oamenii muncii din țara sa și din țările dominate, fără a lăsa loc companiilor străine s-o concureze serios în această treabă. Iar burghezia compradoră din țările dominate este obedientă necondiționat capitalului de peste hotare, atât în plan politic, cât și economic. Compradorii promovează, în țările lor, interesele și politicile capitalului străin.

Oricât de frecvent s-ar ridica masele populare pentru schimbarea parlamentului afectat de conținutul crescut de penali sau pentru doborârea guvernului, nimic nu se va schimba, dacă nu va avea loc ieșirea țării din sistemul capitalismului și ridicarea unei societăți noi, lipsită de clasa burgheziei mari.

În unele cazuri, o parte din burghezia compradoră reușește să devină „națională”. Spre exemplu, în Rusia neo-capitalistă, după  vachanalia hoților anilor 90, liderul V. Putin a coagulat marea burghezie. V. Putin a făcut sprijin  conducerii autoritariste pe burghezia „națională „ natală, eliminând nu numai de la butoanele puterii, dar și din țară, pe capii clanurilor compradore (Berezovski, Hodorcovski ș.a.). Spre nenorocul nostru, în Țările Române, există prea mulți compradori cosmopoliți, sudați cu mafiile și organizațiile secrete, cu Corporatocrația  și nu vedem un lider calitaiv, care ar oferi spațiului nostru șansa repetării „manevrei țarului Putin” – nu ca scop final, ci pentru crearea premiselor necesare ridicarii unei orânduiri sociale mai bune

Când s-a petrecut la noi trecerea din categoria parțial „națională” în categoria compradoră a liderilor mic-burghezi  „frontiști” din fruntea  Undei  naționale din Moldova de Est?  Am temei să consider că deplasarea a avut loc la sfârșitul anului 1992 – începutul anului 1993. Apropo,  anul 1993 este considerat de către sociologi început al orânduirii capitaliste în republicile ex-sovietice…

Acum înțelegem orientarea conducerii „frontiștilor” din Moldova de Est, când pe timpuri, după deplasarea lor în specia compradoră, ridicau la gardul Ambasadei Rusiei pancarda „Free Hodorkovski!” („Libertate lui Hodorkovski!”).  Sunt de o baie burgheză. Cum știm, miliardarul comprador, M.Hodorkovski și-a întins  mainile spre butoanele puterii de stat din Rusia. Pentru mișcarea aceasta, hapsânul  fu „electrocutat” politicește și întemnițat de către reprezentanții   burgheziei băștinașe „naționale” concurente. În Rusia, domină conducerea autoritaristă, sprijinită de  partida „națională”. Dacă cumva conducerea politică din Rusia va deveni liberal-„democratică”, marea burghezie dominantă va deveni compradoră. Pe semne, electoratul rus înțelege acest lucru, deoarece partidele liberale au o susținere mică. Excepție – Partidul Liberal-Democrat al lui V. Jirinovski, care își asigură o anumită simpatie electorală prin discursurile-show ultrașoviniste.

Mișcarea cultural-naționalistă din Moldova de Est, lipsită nu întâmplător  de programă economică favorabilă poporului, fapt ce a constituit principalul defect al acestei mișcări, a fost utilizată ca trambulină pentru diferite partide politice intrate în competiție de tip „șobolaniadă” (expresia prozatorului N. Rusu). Rezultat: suntem în capitalism mafiotic-colonial. Iar burghezia mare, sudată în sistemul de guvernare de tip oligarhic, e compradoră. Reamintesc sensul noțiunii „oligarhia”: oligarhia este sistemul de guvernare, în care întreaga putere politică este deținută de un mic segment al societății și  este pervertită de abuzul de putere.

După instalarea efectelor  independenței de popor a oligarhilor compradori și după conștientizarea de către popor a slabei eficiențe ale protestelor din Piața Marii Adunări Naționale, oamenii muncii au preferat calea evadării individuale din statul falimentar. Câte 106 persoane pe zi, conform statisticilor… Putem considera că principalul rezultat al obținerii suveranității R. Moldova este libertatea evadării.

De ce lumea din Federația Rusă, Republica Populară Chineză, din  Republica Bielarus nu evadează în torent, ca la noi? Una din cauze: acolo marea burghezie nu e compradoră, ci „națională”, ocrotită de puterea de stat autoritaristă.  Exploatarea oamenilor muncii e realizată acolo numai de o singură  tagmă –  cea „națională”, în timp ce la noi exploatarea e dublă, realizată de binomul exploatator al băștinașilor și străinilor.

Autor: Vitalie Pastuh

Sursa: Ziarul Natiunea