Nu cred ca exista guvernant care sa nu vrea sa dea bani poporului. Este cea mai sigura metoda de conservare a capitalului electoral si de asigurare a realegerii.
Asa ca atunci cand un politician aflat la putere spune ca nu poate da, el chiar trebuie crezut. Dar nu e suficient sa spui “nu am”, trebuie sa spui si cum o sa faci sa ai pe viitor, adica trebuie sa dovedesti viziune.
Pe de alta parte, cand esti in Opozitie e usor sa dai, ca nu dai de la tine si nici nu-ti asumi raspunderea pentru ceea ce dai din gura si pix. Raspunderea e a Guvernului. E usor sa faci opozitie pur si simplu, greu e sa faci opozitie constructiva, adica sa te abtii de la oferte neviabile, oricat de populiste sunt, si sa le promovezi doar pe cele cu adevarat viabile.
Cam acestea sunt coordonatele din perspectiva carora trebuie privit bugetul, ajuns de astazi in dezbaterea plenului.
Ceea ce vor patidele din Opozitie e, teoretic, corect. Ajustarea valorii punctului de pensie in conformitate cu legea, micsorarea fiscalitatii, stimulente fiscale pentru cei care creeaza locuri de munca, stimularea constructiilor prin reducerea TVA pe tranzactiile cu imobile noi, bani mai multi pentru Agricultura.
Sunt aceste masuri aplicabile in contextul dat? Medicamentele salvatoare pentru un bolnav il ingroapa rapid pe altul, in functie de diagnostic si circumstantele concrete ale bolii. In plus, la boala de care sufera economia romaneasca au contribuit toate, dar absolut toate partidele.
Cum sa sporesti punctul de pensie cand bugetul asigurarilor sociale este deja prabusit si depinde de injectiile lunare de la bugetul de stat, ba, mai nou, chiar de la FMI? In primele 9 luni ale anului trecut deficitul bugetului public de pensii a fost de 21%. Adica 21% dintre banii platiti pensionarilor au venit de la buget.
In 2010, 31% din veniturile bugetare, adica din banii adunati de la contribuabili, angajati sau firme, se vor duce catre pensii, chiar si fara aceasta majorare a punctului de pensie.
“Sa nu vindem iluzii, este o propunere irealizabila anul acesta!”, a spus chiar presedintele comisiei de buget finante, social democratul Viorel Stefan, care s-a abtinut la votarea amendamantului privind majorarea punctului de pensie. O solutie in extremis ar fi majorarea CAS, dar ea ar sufoca rapid un mediu privat deja in mare dificultate.
Liberalii cer, dimpotriva, scaderea CAS pentru ca relaxarea fiscalitatii sa reporneasca economia. Foarte corect, dar atunci cum sa mai platesti pensiile pe care inclusiv PNL le-a majorat nesustenabil, impotriva vointei ministrului Finantelor de atunci, Sebastian Vladescu.
Totusi, in 5 ani de zile, pensia medie a fost majorata cu peste 190%. In exact aceeasi perioada, salariul mediu brut pe economie a crescut cu doar 100%.
Aceleasi cifre ale bugetului spun ca, in 2010, 30% din veniturile bugetare se vor duce pe salariile bugetarilor. Cheltuielile bugetare au ajuns asa pentru ca toate partidele, inclusiv liberalii, au umflat imens aparatul statului. La randul sau PSD a facut tot ce a putut pentru a impedica, din considerente electorale, orice restructurare a aparatului bugetar in cele 9 luni cat s-a aflat la guvernare, iar PD-L nu a avut o vointa politica de neoprit in aceasta directie.
Si nici macar acum PSD si PNL nu admit ca restructurarea sectorului bugetar este vitala. Guvernul pare hotarat sa purceada la ea, insa, in conditiile date ne putem astepta la o multime de efecte perverse. Daca dai multi oameni afara fara ca economia sa fi repornit si sa fie apta sa absoarba aceasta forta de munca ramasa vacanta, nu faci decat sa sporesti somajul cu toata presiunea pe care el o pune pe buget.
Cea mai sigura reteta de stimulare a economiei este, e drept, cea pe care o invoca liberalii: relaxarea fiscalitatii si acordarea de stimulente pentru mediul privat, insa, cu un deficit bugetar la limita, ma tem ca asa ceva in mod obiectiv nu se poate. Si la acest capitol, liberalii ar trebui sa fie extrem de silentiosi.
Dupa 4 ani de crestere economica record si fara sa fi facut cine stie ce investitii, PNL a reusit contraperformanta de a lasa in urma cu deficit mai mare decat il are Polonia in vreme de criza. Acest deficit precum si ingrasarea peste masura a statului au fost doua dintre cauzele pentru care Romania a resimtit criza cu mult mai aspru decat alte tari est europene.
Guvernarile de pana acum au adus Romania intr-un cerc vicios: cum sa repornesti economia fara relaxarea fiscalitatii, dar cum sa o relaxezi cat ai un aparat bugetar mamut si un deficit pe masura, cum sa reduci insa deficitul si sa absorbi forta de munca rezultata din restructurarea bugetarilor, fara sa fi repornit economia?
Singura iesire din acest cerc vicios este o viziune curajoasa care sa aseze economia intr-o directie certa si asumata. Ei bine, bugetul de anul acesta nu da semnele unei astfel de viziuni.
Cheltuielile sunt in continuare prea mari, stimularea mediului privat este aproape inexistenta, sumele pentru investitii sunt mici si incerte, iar restructurarea bugetarilor, daca ne uitam la ce s-a intamplat in Educatie, pare a fi conceputa mai degraba in stil contabil, decat in baza unei strategii bine gandite.
Singurul lucru pe care il face Guvernul e sa tina cu dintii de cifrele convenite cu FMI, pentru a mentine acordul. Este o politica de supravietuire pe termen scurt si nimic mai mult, cu speranta ca economia romaneasca va fi scoasa din groapa cu ajutorul exporturilor, exclusiv datorita relansarii altora.
Ioana Ene
sursa: ziare.com
Adauga comentariu