Politică

Brazilia: lovitura de stat la rece

1197Pentru că am început să gustăm pelinul, să-l bem până la fund. În România era deja miezul nopții, dar în Brazilia dezbaterea senatorială privitoare la demiterea președintei Dilma Roussef era în curs, pe 11 mai 2016. În ciuda ultimelor resurse judiciare angajate și a protestelor internaționale și regionale, va trebui să consemnăm sfârșitul progresismului neodezvoltaționist în cea mai importantă economie a Sudului. Nu vorbim de un partid anticapitalist la putere, ci de unul post-neoliberal, după caracterizarea sociologului Boaventura de Sousa, o forță care recurge la naționalizări pentru a echilibra poziția internațională a țării și la politici sociale menite să conducă la armonie internă. La fel ca și Argentina sub Cristina Kirchner, sub impulsul dezvoltării Chinei, țările Americii Latine au urmat în principal un model extractivist, iar prețul materiilor prime a permis politici sociale impresionante. Însă nu au riscat schimbarea modelului economic, permițând bogaților să se îmbogățească și mai mult.

Niciodată băncile nu au câștigat atât de mult ca în primele două guvernări ale Partidului Muncitorilor (2002-2010). Primul partid de stânga ajuns la putere în Brazilia după redemocratizare lasă în urmă o țară mai puțin inegalitară, cu mai puțină mizerie și mai mult acces la sănătate și educație. Vorbim de 35-40 de milioane de persoane care au depășit pragul sărăciei… ca și cum întreaga Polonie sau Argentina și-ar fi schimbat standardele de viață materială în bine. De remarcat și implicarea Papei Francisc care le-a primit la Vatican pe actrița Letícia Sabatella și pe judecătoarea Kenarik Boujikian Felippe, două figuri ale luptei în favoarea menținerii președintei Dilma.

Nu e vorba doar de presa alternativă. O voce cum e cea a juristului Gleen Greenwald, colaborator la The Guardian, The Hindu, O Globo, Le Monde, spune că reprezentații plutocrației braziliene, incapabili să depășească Partido dos Trabalhatores (PT) pe cale electorală au recurs la o campanie mediatică și judiciară. Calea electorală ar conduce foarte probabil la o nouă victorie a conducătorului istoric al PT, Ignácio Lula da Silva.

Absența unei reforme a mijloacelor de informare a înarmat forțele reacționare neoliberale, mai întâi pe plan intern, apoi, ca ecou al presei internaționale atlantiste. Versiunea lipsită de nuanțe a mediilor de informare braziliene – revolta unui popor contra corupției – a fost imediat preluată de marile grupuri occidentale: NBC, El Pais, Le Monde. O excepție, Der Spiegel cataloghează operațiunea juridică în curs drept „un puci rece/ kalter putsch”, în opoziție cu loviturile de stat fierbinți și militare. Anticipând căderea și pronosticând schimbările majore ce vor urma, internaționalistul Andre Vltchek făcea în aprilie un apel la rezistență… armată.

Ce va urma? Suspendarea pe o perioadă de 180 de zile, timp în care va avea loc judecarea propriu-zisă a cazului, iar președenția (ceea ce în cele două Americi e sinonim cu șefia guvernului) va fi asigurată de vice-președinte, liderul partidului advers, Michel Temer, el însuși acuzat de corupție. Mișcarea Muncitorilor Rurali fără Pământ (MST) a ocupat o fermă a acestuia din Statul Sao Paulo. Se pare că nu-i niciun deranj, împricinatul declarând că proprietatea aparține unor terțe persoane. După jumătatea de an de suspendare, o comisia a Senatului va decide dacă președinta se întoarce sau nu în funcție.

Consecințele internaționale sunt imense, mai întâi prăbușirea internaționalismului latino-american, iar apoi, mai puțin seducător, dar mai influent geopolitic și financiar, BRICS își pierde prima literă, poate nu cea mai importantă, dar cea mai influentă în mediile stângii. Rămân în construcția multipolară Rusia, India, China și Africa de Sus, nu neapărat în această ordine. E întoarcerea în forță a Statelor Unite în treburile continentului, scăpate câțiva ani de sub control, consecință a succesul electoral al diverselor mișcări social-politice populare, acum în declin. Era Hillary a început mai devreme.

Vă mai amintiți de campania împotriva Dilmei Rousseff și a Partidului Muncitorilor din timpul Cupei Mondiale, având ca vârf de lance mediatică stânga europeană? Ei bine, ați reușit! Bravo!E genul de stângă perfect integrată în sistemul politico-mediatic: critici mai ales cu adversarii globalizării neoliberale, informați de CNN, formatați în atacuri sterile și gata să preia puterea ca penultimă resursă a capitalului, înaintea impunerii unor regimuri autoritare.

(informații culese și comentate de Claudiu Gaiu și Luminița Branco)

Sursa: Cealalta agenda

Foto: Cineaștii brazilieni prezenți la festival de la Cannes cu filmul “Aquarius” au protestat pe covorul roșu: “Opriți lovitura de stat!”

Abonează-te la newsletter