Atunci când, la nivelul unei ţări, orice organizaţie poate pune în discuţie factorii constitutivi ai statului respectiv, asistăm de fapt la sfârşitul statului şi la începutul tribalizării. Regula tribală este câştigul celui care dă mai tare: din mâini, din gură, din tot ce poate. UDMR aplică această tehnică, iar rezultatul este că avem o campanie prezidenţială în care discutăm despre desfiinţarea statului român!
Oricât ne-am învârti în jurul termenilor, autonomia teritorială pe criterii etnice reprezintă începutul sfârşitului pentru statul român. Care şi fără aportul organizaţiilor separatiste maghiare trosnea din încheieturi. Dar, ca la slujba de ieşire cu greu a sufletului, UDMR şi-a asumat, probabil sub influenţa nefastă a pastorului Laszlo Tokes, rolul de a-i citi României un fel de ultim maslu, ca să se aleagă. Şi, într-adevăr, statul român se află la răscruce: fie se trezeşte din amorţire şi îşi ia seama, respinge extremismul maghiar şi opreşte nebunia separatistă care îl ameninţă nu doar din exterior, adică dinspre est, ci şi din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-şi facă mendrele pe seama unităţii noastre teritoriale.
În faţa proiectului UDMR de autonomie, cu toate aberaţiile sale juridice şi cu totala încălcare a Constituţiei, nu mai sunt multe de făcut: ori cedăm, devenind astfel singura ţară care şi-a plătit distrugătorii, ori îi obligăm pe extremişti să cedeze ei folosind forţa legii. Statul român se află la răscruce: fie se trezeşte din amorţire şi îşi ia seama, respinge extremismul maghiar şi opreşte nebunia separatistă care îl ameninţă nu doar din exterior, adică dinspre est, ci şi din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-şi facă mendrele pe seama unităţii noastre teritoriale. Dar cum partidele vechi visează în această perioadă la voturi, nu la istoria şi integritatea României, reacţiile la adresa UDMR sunt cel mult firave. Înainte de a căuta acoperiţii din serviciile noastre, Parlamentul ar face mai bine să caute acoperiţii din serviciile altora, notamente de la Budapesta sau de la Moscova, că autonomia nu vine cu siguranţă de la acoperiţii României.
Autor: Bogdan Diaconu
Sursa: Vlad Hogea
“Dar, ca la slujba de ieşire cu greu a sufletului, UDMR şi-a asumat, probabil sub influenţa nefastă a pastorului Laszlo Tokes, rolul de a-i citi României un fel de ultim maslu, ca să se aleagă.”
———————-
Neinspirat…
Slujba de maslu se face pentru sanatate, alinarea suferintei… si nu pentru “iesirea sufletului”.
Si in nic un ca UDMR nu se “ocupa” cu binele tarii, asta nu mai era nevoie sa o spun.
M-as fi asteptat sa se “vada” in text ca nu statul conteaza – el se va transforma cameleonic in cunoscut stil masonic…. ca astea-s vremurile. cica.
TARA se rupe, Domnule parlamentar, asta era necesar sa auda tot omulde la o voce publica al carei posesor tocmai se defineste intr-o directie unica, a respectului fata de TARA!
… ca asta se vrea de catre “aliatii/partenerii europeni”, sa dez-nationalizeze teritoriul si sa creeze omu “nou” european, fara tara, fara limba, fara traditii, fara credinta – un zombi tinut la calculator sa se joace si care-si plateste taxele fara sa se opuna, fara sa se opuna eutanasierii, avortului, homosexualitatii si sa sa se predea (citeste sa se inchine) atotputernicilor zei pamanteni, borfasii de la Bruxelles.