Black Cube – misiune îndeplinită

Laura Kovesi a știut de la început că ordonatorul operațiunii Black Cube este din zona lui Klaus Iohannis, dacă nu chiar el însuși. Niciodată nu l-a considerat pe neamț de-al ei. Prin urmare, l-a documentat cu prioritate și, la răstimpuri, i-a dat semnale că „știe”, că „are”, că „poate”.



Nu cuteza însă să-l atace frontal deoarece președintele, cât de plastilinos ar fi fost el de la natură, este totuși un personaj puternic prin specificul funcției. Așa că a ales jocul de-a zăbala, folosind dosare și amenințări voalate pe post de căpăstru.

Până la urmă nu i-a mers! La câte tinichele are și ea legate de coadă și-a zis că nu e bine să-și forțeze norocul. Și s-a trezit revocată fără a apuca, măcar, să-și aranjeze o sinecură cu imunitate.

Surse spun că i s-au propus mai multe variante asiguratoare în schimbul demisiei. A refuzat mereu, pentru că se considera intangibilă. Drogul puterii!

Abia acum Black Cube poate închide dosarul Kovesi. Și poate raporta o nouă victorie. Anunțul lui Netanyahu că nu mai vine in august în România a fost un fel de buzdugan diplomatic de avertizare. Iar decizia lui Iohannis de ieri un fel de propunere de armistițiu transmisă, cu manta, Israelului.

Se zice că și căderea lui Coldea tot de la Black Cube s-a tras. Evreii sunt răzbunători, au memorie și răbdare. În momentul în care i-ai lovit te-au trecut, automat, pe lista de aștepare. Apoi te împing pe un fel de jgheab de abator, ca acela dedicat sacrificării, și totul devine implacabil, cu o singură necunoscută: timpul până la execuție.

Iohannis i-a enervat mult în ultima vreme pe evrei. Pe lângă faptul în sine că e neamț și că s-a oficializat drept moștenitor al naziștilor din Grupul Etnic German,  a mai comis, recent, și boacăne extrem de ofensatoare la adresa acestora. Faza cu „Dragnea face niște combinații cu evreii”, apoi acuzarea Vioricăi Dăncilă de înaltă trădare în favoarea Israelului, sunt erori care, la Ierusalim, nu se prescriu.

Să revenim, însă, la părăsita Laura Kovesi. Ieri, Piața Victoriei goală! Uauu! Nu se poate! Dezastru! Trădare! Scurt-circuit la diezi!

Doar câțiva rătăciți, în față la DNA, sprijinind de gard litere de polistiren alb precum cei care depun lumânări artizanale la mormântul eroului necunoscut.

Ce miștocar mai e  și destinul ăsta când unii încearcă să treacă peste limitele pe care el le consacră oamenilor obișnuiți. Această persoană, pentru care s-a confecționat un cult al personalității de o stridență dementă, este condamnată acum să iasă din scenă cu capul plecat, în nepăsarea tuturor, fără a putea strânge in cortegiul de rămas bun altceva decât o duzină de caricaturi care până mai ieri i-au ridicat osanale și i-au îndeplinit ordinele ticăloase.

Călătorie sprâncenată, personaj jalnic, de trista amintire!

Sursa: Contele de Saint Germain