Urmarind impresionanta manifestatie din Chisinau, unde poate o suta de mii de oameni manifestau pentru integrare europeana, multi din ei chiar pentru unirea cu tara, este normal sa te intrebi care poate fi calea capabila sa satisfaca nazuintele acestei populatii insufletite de un ideal.
Vorbesc de populatie, pentru ca intre omul de rand, insufletit de idealuri si liderul care il antreneaza urmarindu-si, pe langa idealuri, si interesele proprii, nu se pune neaparat semnul egal. O tara taiata in doua…
Simpla trimitere la istoria Moldovei lui Alexandru cel Bun si a lui Stefan cel Mare, impartita in 1812 intre rusi si turci ca si interventia brutala a Uniunii Sovietie nu fac decat sa provoace emotii, fara sa poata da solutii pentru calea de urmat.
Cu gandul la solutii, multimea din Chisinau vorbeste cu mai multa insisenta despre integrare europeana si cu mai putina despre unire. Poate ca si dincoace de Prut, ar trebui sa vorbim la unison cu cei de dincolo. Sa ma explic.
Romania are experienta reusita a unei mari uniri, realizata in 1918 si organizata in continuare. Unirea a stat pe umerii unor oameni de vaza ai Vechiului Regat, in frunte cu regele Ferdinand, cu marea luptatoare pentru unire care a fost regina Maria, si cu un numar impresionant de pesonalitati de prim rang, din care e suficient sa-l amintesc pe Ion I.C.Bratianu.
Personalitati stralucite, provenite din provinciile alipite, sunt si ele inscrise in istorie cu litere de aur. Il amintesc pe Iuliu Maniu, iar din partea Basarabiei pe Ion Inculet, Pan Halippa, German Pantea si multi altii.
Numele lor le recunoastem uneori in nomenclatura strazilor si bulevardelor atat din Bucuresti, cat si din Chisinau. Ma intreb retoric: este de inchipuit sa se plimbe urmasii nostri vreodata pe bulevardul Ponta, sa traverseze piata Crin Antonescu, sa ia tramvaiul din statia Dragnea, sau sa coboare spre metrou la statia Basescu?
Idealul si ciolanul
Sa fim seriosi, noi ne-am impotmolit incercand sa regionalizam o tara deja administrata, deja in functiune si care n-are alt cusur administrativ decat acela ca nu sunt multumiti niste baroni de propriul lor teritoriu. Ei se vor si mai mari.
Unde am ajunge cu totii, daca ar incapea pe mana lor un nou teritoriu, o alipire, pe care Ponta i-ar da-o sigur lui Dagnea sa-i faca organizarea terioriala, Crin i-ar da-o lui Iohannis, iar dreptatea dintre ei ar imparti-o o comisie, despre care te intrebi cine-s cei de acolo?
Emotional, ideea de unire te insufleteste, dar nu suntem pregatiti nici noi cei de dincoace de Prut, nici cei de dincolo, pentru asa ceva. Marii barbati de stat care au organizat Romania Mare din 1918 indeosebi teritorial si administrativ nu se compara cu micii nostri luptatori pentru ciolane si fotolii din 2013.
Merita amintit un amanunt: la sfarsitul anilor ’40, cand Iuliu Maniu fusese condamnat de comunisti si s-a dispus si confiscarea intregii averi, s-a constatat ca marele om de stat n-avea avere imobiliara. Nici terenuri, nici case, nici altceva. Locuia la un prieten dn Bucuresti iar comunistii nu i-au putut confisca decat niste lucruri.
Solutia este integrarea europeana
Dar Republica Moldova este complicata si sub aspect demografic. Dintr-o populatie de 3,5 milioane locuitori, numai 1,9% s-au declarat romani, iar 69,6% moldoveni. Asa au gandit ei, asa au simtit sau asa au fost idemnati la recensamant.
Restul populatiei de circa 30% o reprezinta minoritarii. Dintre ei, 11,2% sunt ucraineni, 9,4% rusi, 3,8% gagauzi, 2% bulgari. Intelepciunea cu care era condusa tara dupa 1918 a facut ca nici ucrainenii, nici rusii, bulgarii sau gaguzii sa nu fi ridicat pobleme etnice. Ii satisfaceau conditiile sociale din Romania.
Astazi, Gagauzii din Republica Moldova au deja un teritoriu recunoscut de stat, un fel de Tinut Gagauz, iar o parte din rusi si ucraineni si-au dclarat nu numai autonomia, ci chiar un fel de independenta dincolo de Nistru. Ar fi oare in stare oamenii nostri politici de astazi sa gestioneze asemenea complicatii?
Vorbind pragmatic nu par sa fie, desi vorbind emotional se aud multe glasuri in favoarea unirii. Suntem in etapa cand avem extraordinara sansa ca apropierea celor doua state romanesti sa se realizeze nu prin unire, ci prin integrare europeana.
Daca se vor face pasi inainte in aceasta directie la reuniunea ce va avea loc peste cateva zile la Vilnius, ar fi un important progres pentru Republica Moldova pe termen scurt si mediu.
Ca sa nu-i dezamagim nici pe unionisti, poate merita retinuta si problema lor, dar numai pe termen lung.
Autor: Victor Pițigoi
Sursa: Ziare.com
Suntem condamnați să aruncăm în aer acest sistem politic actual- CUPOLA ! Vremurile sunt aproape !