Andreea Arsene: Se trezește România…?

Nu sunt mulți cei care au auzit despre militanții patrioți, acești oameni cu fibră de martiri, care își depun toată energia și curajul pentru cauza dreaptă a națiunii române. Cu toate că a existat o temere justificată, aceea că frații de neam nu au perceput mesajul vibrant transmis pentru a impulsiona conștiința colectivă  și nu se vor trezi măcar în ceasul cel din urmă, ei își vor duce până la capăt misiunea de salvare a neamului. Mulți dintre militanți și-au început activitatea în spațiul virtual, pe cel mai mare site de socializare din lume, Facebook. Acolo, în lumea virtuală s-au legat parteneriate puternice între cei care aveau scopuri comune.

Unii s-au manifestat prin scris, alții au mers direct pe teren să protesteze. Unii dintre ei, slabi de caracter și influențabili, au abandonat lupta sau au cedat din cauza orgoliilor și a oportunismului celor ce aveau alte interese… interesul accederii la funcții. Cert este că cei mai puternici, credincioși, incoruptibili și curajoși s-au menținut pe linie și își continuă lupta fără să țină cont de piedicile pe care le întâmpină la tot pasul. Facebook, site-ul cu utilizatorii cei mai monitorizați a făcut, unoeri, minuni: a strâns laolaltă inimile patrioților adevărați, care vibrau pe aceași undă a înfăptuirii unității spirituale a neamului românesc.

Eroii martiri ai neamului românesc precum Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu sunt eroi care, de dincolo de mormânt, și-au desemnat urmașii să le ducă lupta mai departe și ne vor călăuzi pe drumul iluminării conștiinței, renăscând în noi mândria de a fi români și simțul valorilor naționale. Și  pentru că istoria noastră este bogată în personalități de anvergură care au înfăptuit idealurile românești visate de veacuri întregi, aceste personalități ne-au rămas ca puncte de reper importante ale luptei noastre comune. Demolatorii românismului și arhitecții nenorocirii noastre, etnicii alogeni subordonați odioasei oculte mondiale lucrează intensiv la ștergerea treptată a identității noastre naționale. Ei abrogă legi anti-naționale, ei își apără funcțiile și averile agonisite prin furtișag, ei hotărăsc cum să trăim, cât să trăim, ce mâncăm, cât să mâncăm, cum să ne creștem copiii sau cum să-i educăm, cât să muncim și cum să muncim, cum să ne informăm, direcționându-ne spre surse eronate cu scopul de a ne manipula mentalul. Oare aceasta înseamnă democrația mult trămbițată? Aceste manifestări vădesc un control excesiv, intens voalat, asupra ființei umane.

Politica impusă de mai marii lumii este dictatorială, dar nu o dictatură exercitată prin violență fizică, este o dicatură mai odioasă pentru că formele ei de manifestare sunt nuanțate de subterfugii, o dictatură a manipulării în masă… ești obligat să faci ceva fără să-ți dai seama că ești obligat, ca un dobitoc fără conștiință te conformezi regulei care pare a fi mai degrabă o sugestie, punând-o în aplicare fără să știi de ce, sau dacă îți este utilă. Societatea umană a fost supusă la tot felul de experimente sociale pentru a studia reacția și comportamentul individului. Păpușarii care întreprind astfel de experimente au ajuns la concluzia că „individul” poate fi supus mai ușor prin controlul psihicului decât prin metode de control agresive, amenințări, lovituri și constrângeri, drept urmare au dezvoltat și perfecționat metodele în pas cu avansarea tehnologiei. Este suficient să ai un televizor în casă, un calculator sau un telefon performant și, desigur, o minte slabă, influențabilă, care nu poate discerne realitatea de ficțiune și minciuna de adevăr, și treaba este ca și făcută.

Revenind la conducătorii noștri, care dau semne de neliniște din ce în ce mai mult, ca urmare a faptului că tot mai multe voci din mulțimea obidită se ridică împotriva lor, plănuindu-le sfârșitul, căci doar fiecare început are un sfârșit, au picat imperii, darămite niște hoți și criminali care au secătuit și condamnat la exterminare un popor întreg. Ne vor fi considerat ei proști, dar, vorba lui Lăpușneanu, „proști dar mulți”… iar când se va răscula prostimea nu o să mai rămână os din osul lor în picioare. Românii au răbdat aproape 27 de ani: au răbdat foame, au răbdat umilință, au răbdat jaful din propria lor mică avuție strânsă cu sudoarea frunții, le-au răbdat pe toate… dar nu se mai poate! Întodeauna asupriții s-au ridicat împotriva asupritorilor. Simt cum colcâie în inima fiecărui român asuprit o ură maladivă împotriva călăilor care ne conduc destinele într-un mod atât de prăpăstios. S-au trezit românii, se solidarizează între ei pentru a înfăptuirea schimbării mult așteptate. Românii își vor țara înapoi, își vor identitatea și bunurile materiale și tot ceea ce le-a fost confiscat le-a rămas credința ca ultim bastion al luptei, credința în Divinitate, care nu poate fi furată.

Etnicul saș din fruntea țării nu s-a dovedit a fi mai capabil decât cei trei… ESCU. Ce dragoste să aibă un străin de neam pentru un neam care îi este străin? Cum să nu pună el umărul la demolarea identității noastre naționale, propunând și fiind de acord cu legile anti-românești care consfințesc scoaterea din școli a religiei, istoriei și înlăturarea simbolurilor naționale? Ce ar putea avea în comun acest etnic german cu Avram Iancu, un simbol al luptei pentru drepturile românilor din Transilvania din acele timpuri când românii deși erau majoritari în provincie, nu se bucurau de aceleiași drepturi ca și celălalte populații etnice, parazitare, ungurii și sașii. Sasul a fost băgat în fotoliul de la Cotroceni cu binecuvântarea masoneriei, organizația sinistră sub a cărei cupolă are acoperirea necesară să-și ducă la bun sfârșit misiunile ucigașe împotriva neamului nostru. Nu mai avem societate civilă care să ne reprezinte în stradă, dar ne avem unii pe alții și vom conlucra constructiv pentru a ne salva. Societatea civilă a fost confiscată de ong-urile soroșiște care au împânzit toate domeniile de activitate. Suntem atacați din toate părțile.

Cum a ajuns un institut fantomă, numit al holocaustului (Ellie Wiesel), format pe fundamentul unor dovezi mincinoase, să decidă politica statului în ceea ce privește manifestarea cultului pentru anumite personaje istorice? După judecata lor diabolică ar trebui să renunțăm să mai menținem vie memoria și moștenirea unora dintre personalitățile marcante ale istoriei – Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, pentru că aceștia și-au manifestat ostilitatea față de evreii infiltrați în structurile statului, care sabotau în mod perfid și continuu siguranța statală, acționând ca elemente parazitare dușmănoase. Cine este acest evreu, Ellie Wiesel, și lacheul lui credincios, Alexandru Florian? Primul pretinde că a fost surghiunit în lagărele naziste, ceea ce este o minciună ordinară dovedită, deoarece, ca un evreu ce este, nu s-a dat înapoi de la fabricarea de dosare mincinoase și furtul de indentitate. Cel din urmă este, așa cum era de așteptat, fiul unor comuniști din viță bolșevică, care pretinde drepturi și impune reguli de parcă maică-sa l-a născut cu vreo autoritate care să-l îndreptățească cu meritul de a dicta el legi după bunul plac. Doi escroci care urmăresc să ne șteargă de pe firmamentul statelor care încă își mai păstrează identitate națională.

Acești oameni diabolici și-au dus planurile într-un punct decisiv dar fără o finalitate propriu-zisă, pentru că, așa cum am mai scris în alte articole, din popor s-au ridicat „dacii” la luptă. Numele unui Cătălin Berenghi, Gabriel Apreutesei, Mihai Târnoveanu, Laurian Stănchescu și alți români cu stofă de viteji, au devenit nume care se află pe buzele și în inimile multora dintre noi. Cele mai curajoase acțiuni ale acestor bravi români se materializează în ciuda impedimentelor. Cătălin Berenghi cu tovarășii săi de luptă duc crucea neamului în spate așezând-o pe Golgota în care iudele neamului românesc vor să construiască mega-moschee acelor păgâni care ne-au cotropit și jefuit aproape un mileniu. O batjocură imensă la adresa unui popor creștin, o sfidare enormă adresată domnitorilor creștini care au lăsat în urma lor biserici ortodoxe clădite pentru credința și neamul lor. Nici pe timp de război cu turcii, aceștia n-au avut îndrăzneala de a impune ȚĂRILOR ROMÂNEȘTI să le înalțe moschei ca dovadă de supunere față de Înalta Poartă. Își primeau tributul în bani și daruri pământești și plecau pentru o perioadă… Dar acum, pe timp de pace, în numele unei așa zise toleranțe etnice, guvernanții proscriși au găsit de cuviință să aprobe ridicarea moscheii fără acordul poporului, creștin ortodox în marea lui majoritate.

Am urmărit de luni de zile activitatea de protest a scriitorului Laurian Stănchescu, cel care duce o luptă crâncenă cu sistemul pentru salvarea patrimoniului cultural românesc. A condamnat vehement dezinteresul guvernului de a salva de la degradare operele lui Brâncuși și pentru refuzul alocării de fonduri pentru a menține aceste opere de o valoare imensă în patrimoniu național. Scriitorul a inițiat și alte forme de protest. A început să sprijine minerii de pe Valea Jiului, voind să le apere interesele, știind că acești oameni care au trăit atâția ani de zile în spiritul tradiției mineritului, ocupație riscantă, merită să-și păstreze locurile de muncă la fel ca toți ceilalți români care sunt amenințați cu masive concedieri rămânând fără nici o sursă de venit. Câți scriitori sau simpli oameni din România au curajul să iasă în stradă, cu Drapelul în mână, îmbrăcați în costum popular, cu banderola tricoloră pe frunte pentru a protesta în numele tuturor românilor?

Peste Carpați, în inima Transilvaniei, un român numit Mihai Târnoveanu, alături de alți români care își au inima poleită cu cele mai frumoase virtuți, fac minuni pentru frații lor de neam care au nevoie de sprijin pentru a găsi puterea de a se împotrivi asupririi maghiarilor, care sunt majoritari în județele Harghita și Covasna. Acestor frați de neam le-a netezit calea luptei și le-a sporit sentimentul de mândrie națională. S-au donat bani, drapeluri românești care să fie arborate pe instituții, costume populare, cărți și tot ceea ce era necesar pentru a-i determina pe frații noștri să nu renunțe la identitatea lor de fii ai României.

Iată cum o mână de luptători cu sânge dacic le-a dat lecții, prin transpunerea în fapte a planurilor, formațiunilor politice așa-zis naționaliste, care bat pasul pe loc de ani de zile, fiindcă reprezentanții lor au fost racolați și cumpărați de serviciile secrete pentru a le face jocurile. Lupta celor drepți și îndreptățiți continuă fără temeri până când ne vom lua țara înapoi.

Autor: Andreea Arsene

Sursa: Ziarul Natiunea

Andreea Vasilica Arsene este scriitoare debutantă și jurnalistă. Debut jurnalistic în 2013.  A publicat articole de atitudine în ziarul Națiunea pe subiecte socio-politice și istorice, a fost redactor la grupul de presă Alcero-Națiunea 2014- 2015. Debut scriitoricesc-2014 în antologia colectivă de poezii ,,Vise Târzii’’ în cadrul evenimentului internațional de lansare de carte Bookfest.

Cărți de autor publicate: carte de poezii ,,Clipă Măiastră’’ publicată în toamna anului 2014 și lansată la evenimentul de carte național Gaudeamus ROMEXPO. Al doilea volum de poezii intitulat ,,Alter ego-uri’’ publicat în toamna acestui an și prezentat în cadrul evenimentului Gaudeamus București 2015.Alte lucrări scriitoricești în curs de publicare pentru anul viitor. ,,Tăcerea mieilor de gheață’’ carte de poezii și o carte de proză ce va cuprinde majoritatea articolelor scrise pentru diverse publicații.