Andreea Arsene: „Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor” (2)

„Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor”, spunea Mareșalul de oțel. A avut dreptate sau nu Antonescu, cu toate greșelile lui? De ce am insistat în mai multe articole asupra perioadei istorice de sub conducerea Mareșalului Antonescu? Pentru că este esențial de cunoscut faptul că această perioadă a constituit un moment de mare cotitură în istoria zbuciumată a neamului nostru, care a culminat cu sfârșitul libertății poporului român.

tumblr_mxph248NPU1qfvq9bo3_1280

Pentru bieții manipulați cu mințile încețoșate, care apleacă urechea la propaganda sionistă, afirm: în realitate, Antonescu nu a fost ucis pentru așa zisele crime de război, ci fiindcă reprezenta pentru sovietici o piedică serioasă în calea instalării comunismului în România încă din timpul primului război mondial când bolșevicii și-au trimis agenții în România ca să agite spiritele în rândul populației prin propagandă și prin amenințarea armei; atunci, bravul locotenent Ion Antonescu a contracarat acțiunea bolșevicilor prin întocmirea unui plan de luptă defensiv care, pus în practică, s-a finalizat cu expedierea permanentă a inamicilor în patria lor de origine.

Și, ca un alt argument puternic, Ion Antonescu nu a fost condamnat la moarte imediat ce a fost arestat, deși s-ar fi putut întâmpla. Sovieticii l-au ținut aproape doi ani ostatec în arest în U.R.S.S, plimbându-l cu schimbare de domiliciliu de la o locație luxoasă la altele mai modeste, fiind momit cu diverse promisiuni tentante ca să fie convins să trădeze România. Cum nu a convenit să-și trădeze țara și princiipile onoarei militare, a ales moartea. Dispariția fizică l-a înălțat în Pantheonul iluștrilor eroi ai neamului. Sovieticii care au hotărât executarea Mareșalului pe baza rechizitoriului care-l încrimina pentru fapte antisemite abominabile, au dispus ei înșiși, la ordinul lui Stalin în 1949, ca toți evreii din Uniunea Sovietică să fie arestați, anchetați, torturați, închiși în lagăre și uciși. Dar cine i-a mai tras la răspundere pe aceștia? Comunitatea Intenațională a închis ochii și s-a prefăcut că nu are cunoștință despre ororile dezlănțuite din dispozițiie date de Stalin. Dacă este să facem o comparație între Stalin și Hitler în ceea ce privește dimensiunea atrocităților umane produse în timpul conducerii lor, Stalin îl depășește categoric cu un scor foarte mare pe Hitler. Stalin, fiara roșie, a comandat crime în masă de ordinul zecilor de milioane împotriva propriului său popor, pe când Hitler s-a mulțumit să-i nimicească doar pe dușmanii declarați ai națiunii sale.

Istoria Universală fabricată de străinii declarați ostili românității, în disprețul lor părtinitor au minimalizat meritele românilor emblematici care au condus Țările Române în vremurile istorice de demult. Au auzit europenii și mai ales cei din Apus, de numele domnitorilor români Ștefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea Cel Bătrân, Ioan Corvin? Apologeți creștini, care au fost considerați la acea vreme unii dintre cei mai mari apărători ai civilizației creștine europene. În schimb, au auzit despre sângerosul ,,Dracula” și mult mai puțin despre Vlad Țepeș, căruia i s-a distorsionat imaginea reală fiind transformat într-un vampir diabolic, deoarece avea un crud simț al dreptății care îi cerea să aplice legile fără tocmeală, acolo unde incoruptibila și demna sa conduită morală îi cereau să o facă în mod just. Politica de cruciadă a voievozilor români a avut ecou în toată Europa la acea vreme. Însă acel ecou s-a stins în timp, înăbușit fiind de interesele meschine ale puterilor străine care ne-au folosit și aruncat la groapa de gunoi a istoriei lor mincinoase.

Ce s-ar fi făcut acești europeni aroganți cu puternice resentimente anti-românești, dacă, un român cum a fost Iancu Corvin, care, prin marele său talent strategic militar, n-ar fi reușit să stopeze înaintarea trupelor otomane conduse de Sultanul Mohamed al II-lea în drumul către cucerirea Belgradului? Ioan Corvin a fost cel dintâi comandant de oști din Europa, care a reușit să-l înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, Mehmed II, în luna Iulie a anului 1456. Această victorie a decis soarta lumii creștine făcând ca expansiunea otomană să se oprească din avânt pentru o perioadă lungă de timp. Istoricii maghiari îl revendică pe Ioan Corvin ca fiind un principe ungur, numindu-l Janos Huniady, dar adevărul este că acesta era român la origine, născut la Cluj. Familia lui Iancu Corvin a fost foarte detestată de către nobilimea maghiară, pentru că, români fiind, ajunseseră să aibă mare influență atât în Transilvania cât și la Budapesta. Unul dintre fiii lui Ioan Corvin, Matei, român și el, a fost singurul rege strălucit pe care l-a avut Ungaria. Matei și-a recunoscut descendența latină; însuși numele de Corvin (Corvus) provine din latină: corbul cu inel în cioc a reprezentat blazonul familiei Corvineștilor.

O dinastie sclipitoare de principi cu descendență românească ai cărei membri s-au stins rând pe rând în condiții suspecte, dar cei mai mulți dintre ei au fost otrăviți. Desigur că nobilimea maghiară n-a avut nici un interes să-i păstreze pe tronul Ungariei pe urmașii cu origini românești ai lui Ioan Corvin. Istoricul Neagu Djuvara, un „cumanofil” înrăit, alături de alții falsificatori ai istoriei noastre, s-a chinuit să dovedească originea cumano-maghiară a lui Ioan Corvin prin încercarea de a schimonosi numele descendenților săi. Iată aici ce aberații: Şerb, bunicul lui Iancu, devine Sorb sau Csorba (Ciorba ?); Voicu devine Vajk (să nu uităm că şi pe primul rege al Ungariei l-a chemat iniţial tot Voicu, datorită mamei lui Sarolta); Elisabeta Muşină, soţia lui Iancu de Hundoara, devine Erzsebet Morzsinai; Radu, unchiul lui Iancu, devine Rados; Mare, unchiul lui Iancu, devine Magos (de fapt în limba maghiară magos înseamnă tot „mare”); imaginația autorului se va bloca însă la numele mătuşii lui Iancu, Candachia, vechi nume românesc pe care nu l-a putut maghiariza, din păcate; toate numele fraţilor şi surorilor lui Iancu sunt maghiarizate şi chiar slavonizate (Ivan); inclusiv copiii lui au numele maghiarizate, Laszlo (Vasile, Ladislău) şi Matias (Matei).

Primul strămoş cunoscut a lui Iancu de Hunedoara este Cneazul Costea care este pomenit în documentele timpului, în anul 1360, împreuna cu nepoţii săi: Şerb, Bălata, Nan şi Radu, ca fiind proprietari în Ţara Haţegului a localităţilor Răchitova şi Lunca. Tatăl lui Iancu, Voicu a fost cneaz la rândul lui şi a luat în căsătorie pe Elisabeta Muşină, descendentă a celebrei familii de cnezi din Hateg, Muşină de Rac. (Fragment din sursa „Istoria Furată”).

Există multe capitole ale istoriei românești care au fost intenționat măsluite. Cum am menționat anterior, capitolele de istorie universală, dedicată românității, scrise de către autori străini sau de către istorici români detractori, fac o imensă deturnare de la realitate. Acești istorici, în disprețul lor pentru românitate, în relatările lor cu privire la istoria românilor, din rea voință, superficialitate, ignoranță și denaturare intenționată a surselor veridice, schimonosesc adevărul istoric. Pentru că în lupta lor furibundă de a desființa și răpune poporul român, n-au avut sorți de izbândă, le-a rămas doar să ne nedreptățească, minimalizându-ne frapant rolul pe scena istoriei.

La ce redresare ne putem aștepta, când profesorii de istorie din școlile generale, licee și facultăți, urmăresc directivele impuse de către ministerul educației subordonat, desigur, altor ierahii piramidale care, la rândul lor, fac jocul Ocultei? Câți dintre acești profesori de istorie au interesul să le insufle elevilor și studenților sentimentul de patriotism sau mândrie națională? Nu cumva orele lor de istorie predată se rezumă doar la interesul de a-și primi lunar leafa amărâtă? De ceva timp s-au ridicat voci care au scos la suprafață falsurile istorice, iar ticăloșiții vânduți ai neamului, de teama de a nu fi puși în situația de a permite să se facă prea cunsocută istoria reală, vor merge până în acel punct paroxistic încât o vor interzice total în școli, ca și religia. Deja, de ani de zile, se operează sinistru pentru ștergerea identității naționale în mod treptat, pentru ca, actualmente, să se ajungă la faza absurd de interzicere a simbolurilor naționale, iar mâine vom fi puși la zidul infamiei și bătuți fiindcă ne-am născut români… (sfârșit)

Autor: Andreea Arsene

Andreea Vasilica Arsene este scriitoare debutantă și jurnalistă. Debut jurnalistic în 2013. A publicat articole de atitudine în ziarul Națiunea pe subiecte socio-politice și istorice, a fost redactor la grupul de presă Alcero-Națiunea 2014- 2015. Debut scriitoricesc-2014 în antologia colectivă de poezii ,,Vise Târzii’’ în cadrul evenimentului internațional de lansare de carte Bookfest.

Cărți de autor publicate: carte de poezii ,,Clipă Măiastră’’ publicată în toamna anului 2014 și lansată la evenimentul de carte național Gaudeamus ROMEXPO. Al doilea volum de poezii intitulat ,,Alter ego-uri’’ publicat în toamna acestui an și prezentat în cadrul evenimentului Gaudeamus București 2015.Alte lucrări scriitoricești în curs de publicare pentru anul viitor. ,,Tăcerea mieilor de gheață’’ carte de poezii și o carte de proză ce va cuprinde majoritatea articolelor scrise pentru diverse publicații.

Sursa: Ziarul Natiunea