Am putea sa recunoastem dictatura, daca am privi-o in ochi?
Se intampla uneori ca o intrebare sa iti ramana intiparita in memorie. Revii obsesiv asupra ei, incercand sa gasesti acel raspuns, care pare sa iti scape de fiecare data printre degete. Una dintre aceste intrebari, care ma framanta, este, daca suntem capabili sa recunoastem dictatura inainte ca ea sa ne distruga pe noi?
Sunt atatea documentare in care jurnalistii ii intrebau pe supravietuitorii germani ai celui de-al doilea razboi mondial, cum de nu si-au dat seama ca sunt intr-un sistem totalitar. Cum de nu au stiut de ce se intampla in tara?
Priveam poze de la inceputul regimului stalinist, in care Stalin aparea inconjurat de tovarasi. Incet, incet, acestia erau indepartati din poze, decupati, de parca nici nu ar fi existat. Oare acei oameni, care traiau in acea perioada in Uniunea Sovietica erau inca de la inceput constienti de dictatura, sau si-au dat seama numai dupa ce au aparut lagarele?
Sunt convins ca nu exist aun raspuns clar si ferm in acest sens. Sunt argumente egale ca pertinenta, in favoarea ambelor variante. Sincer, nici nu ma ingrijoreaza atat de mult raspunsul la acele intrebari.
Mult mai relevant mi se pare, daca suntem noi in stare sa recunoastem instaurarea unui regim totalitar, sau daca trebuie sa ne trezim mai intai in lagar. Recunoastem semnele dictaturii?
“Valul” – Die Welle (2008)
In cadrul unei saptamani a proiectelor in liceele germane, autocratia devine iar subiect de studiu, privit cu plictis si dezinteres de liceeni, dar si de profesor. Toti cred sa fi inteles ce si cum a fost, de fapt, nazismul. Profesorul Rainer Wegner initiaza atunci in cadrul lectiilor sale un proiect numit ”Valul” care va relua premisele ideologice si psihologice ale autocratiei germane.
Depasind astfel limitele unui proiect de stiinte sociale, ”Valul” se va extinde gradual si va demonstra ca forta latenta pe care nazismul s-a bazat este inca prezenta, iar limita ce separa confortabila realitate cotidiana de tragedie este una foarte difuza.
sursa: agonia-natiunii.info // roncea.ro
Adauga comentariu