Alexandru Petria: “Necropolitica și alegerile locale”

Guvernarea prin lagăr, concept pe care l-am făcut public nu demult a prins și este folosit deopotrivă de politicieni, ziariști și publicul larg. Gesticulația socială prin situații la limită, guvernarea societății prin stări de urgență, excepționale ori sub incidența unor legi pandemice, este prinsă închegat sub cupola necropoliticii. Guvernarea prin lagăr și necropolitica sunt în simbioză.

Termenul de necropolitică a fost lansat de filosoful Achille Mbembe, în articolul “Necropolitics”. Public Culture. 15 (1): 11–40, 2003, apoi prin cartea Necropolitics, Duke University Press, apărută în 2019. Necropolitica este folosirea puterii sociale și politice pentru a dicta cum pot trăi unii oameni și cum trebuie să moară. Mbembe și-a exemplificat teoria cu situații din apartheid, sclavie și colonizarea Palestinei, nu i-a trecut prin minte că necropolitica este o mănușă conceptuală pe situația unei molime planetare, unde cei de la putere au ocazia să folosească frica de moarte ca instrument de guvernare. Dar cine s-ar fi gândit intens și cu seriozitate că un virus ne-ar schimba modul de viață, alții decât scriitorii, producătorii de filme sf și epidemiologii? Terorismul psihologic aplicat de guvernarea din România cetățenilor, programatic sau din cruntă prostie, are toate datele să ilustreze didactic maladia politicii, care este necropolitica.

Prin inducerea isterică a fricii de moarte, prin media, zilnic, în absolut fiecare fibră a societății, n-ai cum să mai vorbești de reacții lucide, de oameni liberi, la nivelul guvernaților. Iar o problemă acută e că se intenționează organizarea de alegeri locale pe 27 septembrie. O să încerc să expun câteva lucruri, neluate în seamă de către politicieni, obișnuiți cu heirupismul și rezolvarea problemelor doar când dau cu capul de zid. Ce se întâmplă cu cei care n-o să meargă la vot de frica contaminării, ei având dreptul de-a vota și nefiind vinovați că au fost căptușiți cu frică? Se va lua temperatura la secțiile de votare? Cum vor vota cei care o să fie depistați cu temperatură? Ori n-o să fie lăsați să voteze, febra nefiind un motiv constituțional de eliminare a dreptului de vot, cu riscul infectării existent? Dacă vor cere urnă mobilă unii care spun că au diferite boli, cum o să intre delegații cu urna la ei dacă n-au certitudinea că nu suferă de Covid-19? Cum vor vota bolnavii cu Covid-19 din spitale? Cine va număra voturile celor cu covid, medicii sau cei din comisiile de votare? Buletinele de vot o să fie considerate material contaminat sau posibil contaminat, de distrus urgent, făcând imposibilă renumărarea, la o adică? Cum se va derula campania electorală, dacă oficial se recomandă distanțarea socială, practică nespecificată în legislația electorală? Cum vor vota cei izolați? Cum se va vota în localitățile posibil carantinate?

În legea așa-zisă a pandemiei, votată recent, s-a gândit careva cum să se procedeze când sunt alegeri pe vreme de molimă?

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria Facebook

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.