Timpul meu de ieri este mort, cum mort o să fie mâine cel de azi. Mai mult, cel de acum 10 minute e mort față de clipa scrierii. Și clipa o să fie moartă peste câteva minute. Ne cărăm în spate (prin amintiri, până intervine uitarea) leșurile anilor morți, până la moartea biologică, unde ne desprindem de timp, rămânând eventual în timpul prietenilor și rudelor, prin prezența lângă cel decedat și prin amintiri. De fapt, zilnic, în afara clipei, care e cea a scrierii, trăim o viață a morții, până la moartea-moarte.
Logica oricărei pușcării are în esența ei privarea de timp. Carantinarea populației în pandemia cu Covid-19 e parte din aceeași gândire. Ca să-l deții plenar, timpul e de zidit cu textura acțiunilor, altfel clipa, singura care ne aparține, e furată, de stat – în închisori, ca și în carantină, libertatea fără timp fiind ca o monedă fără valoare.
Prin măsurile dictaturii medicale, statele au rechiziționat timpul cetățenilor din rațiunea luptei cu boala. Sechestrarea sau suspendarea timpului a fost pe post de armă de apărare, de cordon sanitar pentru evitarea intruziunilor comunitare. Clipa fiind singura viață, și aceea furată, politicienii ne-au condamnat irațional la starea de zombi. Ieșirile pe balcoanele blocurilor, cântând arii din opere și imnuri naționale, sunt identice în semnificație cu bătăile cu gamela în zăbrele ale deținuților. Prin carantinarea din stările de urgență, oficialitățile ne-au omorât clipele, ca să nu murim ipotetic de-o gripă mai severă. Am exersat absența trăitului: clipa când nu e și este, iar timpul este fără să ne fie. E o experiență pe care nu o doresc reeditată.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria Facebook
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, apărut la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, tot la Alexandria Publishing House, la finalul lui 2018. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.
Adauga comentariu