După anunțarea primelor rezultate date de “exit poll”-uri, care confirmă victoria PSD la nivelul Bucureștiului, Președintele USB Nicușor Dan a declarat că Uniunea Salvați Bucureștiul se va transforma în Uniunea Salvați România, partid care va candida la alegerile din toamnă.
Pe un ton de om supărat și amărât, Nicușor Dan a făcut declarațiile care se mai pot face de un politician care cu puțină vreme în urmă se credea deja învingător, cităm:
“Vreau să îi asigur pe bucureștenii care ne-au votat că nu vom face niciun compromis. (…) USB este formată din oameni care nu au mai făcut politică până acum. Sunt oameni care sunt competenți în meseria lor, care fac un sacrificiu față de cariera lor. (…) Nu facem asta pentru bani, facem ceea ce facem pentru binele comun, pentru că actuala clasă politică ne-a dezamăgit de atât de multe ori încât realmente nu se mai putea. (…) Clasa politică a dezamăgit la nivel național. USB devine Uniunea Salvați România și va lupta pentru locuri în Parlament la alegerile parlamentare din toamna acestui an.”
Aparent, în aceste cuvinte se poate identifica una din cauzele înfrângerii pe care o suferă Nicușor Dan, anume incapacitatea, refuzul acestuia de a negocia, de a-și asuma compromisul politic. Probabil că situația politică la nivelul administrației publice a Capitalei României ar fi fost alta, dacă forțele de dreapta ar fi reușit să negocieze susținerea unui candidat unic, demers pe care Nicușor Dan l-a refuzat, să nu zic, sabotat, convins fiind că șansele de victorie îi sunt favorabile.
Totuși, dincolo de aparențe, mesajul lui Nicușor Dan pare a fi scris “după dictare” și se constituie în primul gest public al următoarei etape de dezvoltare a unui partid politic globalist, secularist, internaționalist, vector al intereselor corporatiste și promotor al culturii de inspirație neomarxistă care bântuie Europa. De aici, refuzul imediat anunțat de Nicușor Dan – nici măcar nu a așteptat primele rezultate parțiale comunicate de BEC la miezul nopții – privind colaborarea cu alte partide politice, precum și repetarea mecanică, într-un stil care amintește de propaganda proletcultistă, a celor câteva “setări” pe care le-a primit, probabil, de la Stăpâni: “nu am mai făcut politică până acum”, “nu facem asta pentru bani, ci pentru binele public”, “actuala clasă politică a dezamăgit” etc.
Nicușor Dan și asociații au reușit să execute, deși cu rezultate cu mult sub așteptările și estimările întemeiate pe analizele “de laborator”, prima sarcină: să oficializeze transformarea “Revoluției Colectiv” în partid politic. Se naște, cu forcepsul, un nou mutant pe scena politică românească, partidul “Uniunea Salvați România”.
Undeva, cineva a decis ca Frontul Salvării Naționale (exprimat în prezent prin cioburile sale PSD, PNL, PMP, ALDE, UNPR etc.) – care multă vreme a fost folositor pentru Stăpâni la distrugerea economiei naționale, la transferul resurselor din mâinile Națiunii Române în proprietatea marilor corporații, la degradarea gravă a identității naționale și transformarea ei într-o falsă identitate europeană – să fie înlocuit treptat, tocmai pentru că a dat dovadă de o rezistență neașteptată la toate asediile gen DNA, campanii negative în presa mainstream, cumpărarea unora dintre lideri, fărâmițare etc., să fie clonat cu acest nou mutant numit “Uniunea Salvați România”, forță politică destinată probabil să accelereze procesul de globalizare, uniformizare, standardizare și secularizare a societății românești. Observăm lipsa de imaginație (indiferența cinică?) a “arhitecților” sistemului, nici măcar nu se obosesc să renunțe la sintagma “salvării” și să confecționeze ceva diferit…
Deși “experimentul Colectiv” își urmează cursul firesc – transformarea mișcării de stradă în partid politic, utilizarea protestului pentru a conferi legitimitate noului partid politic etc. – se poate totuși spune că “Revoluția Colectiv” s-a sfârșit și și-a demonstrat artificialitatea, faptul că protestul sincer al tinerilor a fost doar pretext pentru executarea, cu sânge rece și cinism, a unei agende politice ascunse, care acum se dezvăluie parțial sub chipul anunțatului partid politic “Uniunea Salvați România”. “Arhitecții” acestui nou partid se află, deocamdată, sub șocul faptului că tinerii nu au acceptat să mai fie manipulați, căci participarea lor la votare, în București (fieful “Revoluției Colectiv”), a fost cu mult sub estimări. Probabil că vom asista, până în toamnă, la o multitudine de acțiuni de “guerilă politică” – manipulări, scandaluri artificial provocate, atacuri permanente la adresa administrației PSD etc. – prin care Nicușor Dan & Comp. vor încerca să recupereze electoratul format din tineri.
Alegerile locale 2016 prezintă – alături de mutațiile care au loc în interiorul ruinelor “Revoluției Colectiv” – un alt fenomen asupra căruia merită meditat, anume participarea foarte scăzută la vot.
La o primă vedere, s-ar putea spune (cel puțin, eu așa gândeam în noaptea de după alegeri) că prezența foarte scăzută la vot reprezintă un semnal puternic de protest pe care cetățenii îl dau clasei politice românești. Democrația românească pare să funcționeze precar, afectată de mari probleme de formă și mai ales, de fond, iar în context, reprezentativitatea celor aleși este grav afectată. Românii cred tot mai puțin în democrație și refuză să participe la acest simulacru, protestul lor fiind exprimat prin neparticiparea la votare.
Da, s-ar zice că românii s-au săturat de clasa politică, ei nu mai doresc să se agite inutil la urne, când sunt chemați de sistem la această cinică “simulare virtuală” de democrație.
Totuși, la o privire mai în detaliu, descoperim o situație extrem de gravă, cu mult mai nocivă decât renunțarea la exercitarea dreptului la vot. Românii au fost lăsați în această stare de otrăvire, de dezangajare civică, tocmai pentru că efectele sunt benefice forțelor care doresc să continue experimentele de “inginerie socială” asupra societății românești. Observăm că dezangajarea civică este însoțită de o puternică propagandă împotriva a orice este național, românesc și mai ales, creștin. Au fost atacați vehement de presa mainstream – în majoritatea ei dependentă de banii “stăpânilor” – lideri de opinie care și-au asumat un mesaj național-creștin, au fost lovite cu toată puterea de manipulare a mercenarilor sistemului inițiativele creștine, precum inițiativa de apărare a familiei naturale sau proiectul Catedralei din București, permanent este instrumentat un asediu asupra valorilor tradiționale românești.
Românilor li se spune, la o ureche, că politicienii lor sunt corupți, că nu mai există vreo șansă de reformare a clasei politice “clasice, că singura soluție sunt lideri “curați”, gen Nicușor Dan, susținuți din așa-zisa “societate civilă”, iar la cealaltă ureche, românilor li se țipă că Biserica este retrogradă, medievală și decăzută, că valorile tradiționale sunt inutile, că familia naturală este o aberație învechită, că singura soluție pentru binele personal este asumarea culturii europene, a “libertății” multiculturaliste, a confortului pe care l-ar oferi apartenența României la “Noua Ordine”.
În acest context, lipsa de angajare civică a românilor, inclusiv neparticiparea lor la votare, este utilă “arhitecților” sistemului. Marele pericol pentru “stăpâni” ar fi apariția unei forțe politice deopotrivă naționale și creștine. Deja există o mare tulburare în rândul activiștilor sistemului, provocată de mobilizarea fără precedent a creștinilor români pentru apărarea familiei naturale, în campania de revizuire a Constituției realizată de Coaliția pentru Familie.
Prin urmare, lupta politică între PSD, PNL, USB etc. este doar o aparență, căci toate aceste forțe politice sunt, în fapt, variante de “software”, mai vechi sau mai noi, pe care sistemul le-a folosit/le folosește pentru remodelarea societății românești.
În acest haos controlat de sistem, devine necesară mobilizarea creștinilor români pentru înființarea unui partid cu adevărat național-creștin, care să-și asume promovarea în viața politică, a valorilor creștine. De fapt, aceasta este marea lipsă și totodată, principala lecție a alegerilor locale 2016, faptul că mesajul creștin nu a fost promovat de o forță politică creștină.
Prin urmare, implicarea creștinilor în politică este absolut necesară și reprezintă, în esență, chiar mai mult decât asumarea unui simplu demers politic, căci pentru noi, creștinii, “lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh.” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel VI, 12)
Rămâne de văzut dacă în puținul timp rămas până la alegerile parlamentare, o forță politică național-creștină va reuși să se formeze și să se pregătească de luptă. Până atunci rămânem cu întrebarea: Quo vadis, Romania?
Autor:
Sursa: Active News
Adauga comentariu