Diavolul se hrănește din contradicții. Pentru că Dumnezeu, întruchipând armonia, alege uneori căi de neînțeles care blochează credința. Victoria binelui este o certitudine doar în filmele americane. În viața de zi cu zi răul câștigă multe dispute și provoacă dureroase dezertări.
O contradicție este cea dintre prestația absolut lamentabilă a președintelui Iohannis în primii cinci ani de mandat și faptul că acum, cu numai patru luni inainte de noile prezidențiale, are de departe prima șansă de a fi reales.
A doua contradicție este că el se va bate în turul doi nu cu reprezentantul partidului majoritar ci cu un finalist de retortă. Un specimen scos din eprubetă, pe care nimeni nu-l cunoaște, care n-a făcut pentru țară nimic memorabil în scurta lui carieră politică și pe care laboratoarele pline de aburi și bulbuci ale serviciilor secrete l-au plămădit din e-urile lor artificioase special ca să otrăvească, să abată atenția și să dea o identitate umană setei demente de putere a unor oculți ce se cred mesianici.
Ca și cu niște decenii în urmă, când diavolul a împins în ring doi candidați la fel de indezirabili, Ion Iliescu și Vadim Tudor, invitându-ne sardonic să alegem… „responsabil”, întru „binele țării”, să punem ștampila „pe cel mai destoinic dintre ei”, tot așa și acum vom avea parte de două personaje recrutate de conclavul împielițaților prin competiție de vulnerabilități, duhnind a zmoală și catran și care numai cu urechea aplecată la nevoile poporului nu au de gând să stea: Klaus Iohannis și Dan Barna.
PSD-ul a fost eliminat, în acest an, din lupta cu șanse pentru Cotroceni. Cum se observă recent, în epoca imediat post – Dragnea, densitatea de infiltrați în acest partid s-a dovedit a fi peste orice închipuire. Doamnei Dăncilă i se întreține încă iluzia de independență, de acceptare internă, de coagulator unic al partidului în vederea marii bătălii, dar prezența sforarilor și a sforilor care o zmucesc de mâini și de picioare este neîntrerupt trădată de fapte. Frontul rezistenței la abuzurile lui Iohannis a fost închis în condiții de capitulare, eliberarea justiției de binom și de inchizitorii ei interni nu mai preocupă pe nimeni; se așterne peste țară, cu fiecare zi ce trece, o somnolență pesedistă de urs căzut în hibernare.
Cum să alegi între Iohannis și Barna? Între Tândală și manechinul SRI? Cum să mai crezi în democrație, independență și patriotism cu aceste două caricaturi desprinse parcă din benzile colorate despre avataruri?
Părem o țară damnată. Alunecăm din rău în mai rău. După Iliescu, Băsescu! După Băsescu, Iohannis! După Iohannis, Dracu’ deghizat! Doar că i se văd de la o poștă și copitele și pleasna cozii.
Oare nu le e clar, chiar și celor cu IQ de două cifre, că pe Dan Barna scrie „Patria a priori”, adică făcătura stupid – gongorică și propagandistică aleasă ca motto de SRI, când corect ar fi fost, și pentru țară și pentru limba latină, „Patria ante omnia”? Și un candidat cu adevărat pentru țară?
Pe ei nu-i interesează însă binele și corectul. Pe ei îi interesează pulanul puterii. Căci asta trebuie să vedem în acest Dan Barna: un afrodit umflat artificial din spuma (de oase) a SRI, un pulan erectizat cu pompa pentru coitusul electoral ce va fi în decembrie 2019.
Triumful diavolului!
Nu ne rămâne decât să căutăm părțile bune din această farsă. Și invățăturile care să ne întărească pentru viitor.
Isus Hristos a intuit că în astfel de izbânzi ale răului vor fi unii mai slabi ce se vor lăsa ademeniți. Și s-a adresat acestora astfel: „Duceţi-vă de la Mine în iadul cel veşnic”!
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu