Politică

Adrian Majuru: “Totul se construieşte pentru atomizarea statului şi feudalizarea societăţii. Totul se distruge de prea mult bine în lipsă de scopuri.”

trioslaveMotto: „Nu-i suficient să fii în serviciul Patriei. Trebuie să continui a o servi chiar când e nerecunoscătoare sau nedreaptă cu tine” (Plutarh)

Lipsa scopurilor prefigurează anarhia. De prea mult bine, oamenii au atitudini bizare. De pildă, huliganilor englezi nu le lipseşte nimic. Însă ei se duc pe stadioane pentru partidele de bătaie. Nu pentru spectacolul fotbalului, ci pentru propriul lor meci de forţă. La altă scară, atentatul din Norvegia (Anders Breivik) a arătat unde poate duce alienarea confortului, toleranţei. Era ţara unde poliţia umbla neînarmată pe străzi pentru a dovedi simbolic siguranţa unei societăţi civilizate. Şi Sparta a fost un oraş care niciodată nu a fost înconjurat de ziduri iar locuitorii lui erau tare mândri de lucrul acesta. Însă toţi erau soldaţi profesionişti. Atentatele teroriste din ultimii zece ani – să zicem – dovedesc îndreptarea omenirii către direcţii agresive, care au anulat scopurile de viaţă ale generaţiilor trecute. Se trăieşte în imediat. Şi în România, îmbogăţirea cu orice preţ şi repede a determinat malformări legislative.

Nu peste multă vreme va fi modificat Codul civil, deşi îl avem din anul 1864, iar Codul de procedură civilă, din anul 1865. Nici comuniştii nu au reuşit să-l înlocuiască cu altceva cu toate că ideologia o impunea. Şi juriştii lui Napoleon Bonaparte au încercat în anul 1804 să schimbe „instituţia obligaţiei” prezentă din codul civil roman. Dar şi-au dat seama că se prăbuşeşte societatea sub ei. Codul civil roman nu putea fi înlocuit sau anulat. El consta din raporturile juridice de drept privat constituit pe lângă instituţia obligaţiei şi reglementând dreptul privat, creanţa, dreptul patrimonial, tot ceea ce ţine de societate şi proprietate. În dreptul roman, cu prelungire până în zilele noastre, patrimoniul în sens de moştenire nu se confundă cu elementele materiale. Nu însemna casă, teren şi un cont de milioane de denari. În interiorul său prevalează dreptul subiectiv ca spiritualitate, iar funcţia subiectivă ca virtualitate este gândită din perspectiva a două componente fundamentale: de libertate şi de persoana care este sub de drept. Cum în epoca romană „personna” însemna „mască”, şi astăzi, o persoană juridică presupune mai multe măşti în funcţie de raportul juridic în care se plasează.

Cum vor reuşi să schimbe acest mecanism milenar juriştii de partid în România de azi, jurişti a căror valoare internaţională de profil este nulă, reprezintă un motiv de îngrijorare. Decidenţii nu au scopuri; au dorinţe pentru putere şi influenţă. Totul se construieşte pentru atomizarea statului şi feudalizarea societăţii. Totul se distruge de prea mult bine în lipsă de scopuri.

Autor: Adrian Majuru

Sursa: Cotidianul

Abonează-te la newsletter