Activarea retardului mental

Ungaria a devenit pentru toate ţările din jur o problemă. Unii iau în serios aberaţiile pe care le permite formula “ungurilor de pretutindeni”, riscând să facă involuntar propagandă unor activişti retardaţi. Implicarea diplomatică pe care mulţi o văd prea puţin vizibilă e normal să rămână aşa. Suntem într-o Europă, iată, unde în celălalt capăt marina spaniolă este în stare de alertă contra celei engleze, la porţile Gibraltarului. Conflicte majore, de natură militară, în interiorul actualei UE nu sunt chiar imposibile, în timp. La porţile Vienei, cum ştim de secole, Budapesta are permanente nemulţumiri, agitând cu pasiune nebună securea războiului. Rafinarea produsă în cadrul fostului imperiu pare să constituie pentru Ungaria o accentuare a barbariei lingvistice, ceea ce are explicaţii meta-istorice, de natura complexelor nesublimate.

Nu trece an fără un eveniment mediatic scandalos promovat de Ungaria împotriva României, în contrast cu o politică externă stabilă, de calitate, a celor două ţări. O politică având o direcţie de la care nu se poate abate nimeni, deocamdată. Reacţiile României au fost continuu temperate, argumentul istoric şi naţional fiind copleşitor, fără fisură. Transilvania este inima românismului, acel palier moral-spiritual la care este raliată întreaga suflare românească. Cultura naţională are în Transilvania punţile ei eterne, unde românii şi maghiarii sunt departe de-a avea revendicările pe care le agită partizanii politici. Dacă Ungaria va merge cu o politică asemenea celei din ultimii ani, în cel mult un deceniu va rămâne mult în urma României, astăzi polul ei economic negativ.

Responsabilii politici ai României mai mult încurcă iţele acestor provocări. Tăcerea lor ar putea fi mai benefică. De tot prostul gust este şi susţinerea electorală a unor inşi din Ungaria certaţi cu legile civilizaţiei, în numele prieteniei dintre cele două ţări. Aşa ceva nu se poate! Aceste personaje din România sunt corespondentul din Ungaria, dacă îi vom analiza cu atenţie. Cu scandal se poate prelua, menţine o vreme puterea, însă nota de plată este teribil de mare. Glorificarea horthysmului de către Guvernul maghiar, instigarea contra evreilor, politica inspiratoare de anarhie, şi chiar terorism, contra României, în linii mari, nu pot fi decât traseul catastrofal al ţării vecine. Deşi naţiunea ungară are alte priorităţi, teme şi, sper, soluţii, totuşi permite acestor ipochimeni să activeze retardul mental la scară publică deloc de neglijat. Românii n-au avut, nici în momente contradictorii, asemenea manifestări faţă de Ungaria. Cert, suntem două naţiuni cu abordări diferite, multe dintre ele, fără dubiu, în favoarea României.

Din păcate, nici culturile maghiară şi română nu dau tonul atitudinilor politice. În fruntea acestor facţiuni apar permanent oameni de conjunctură, în esenţa lor anti-culturali, reuşind să dezbine inclusiv mediul aparent infailibil al culturii. Poate ar trebui înţeles că această sporovăială a unor retardaţi contra României şi a dramei ungurilor din România nu se va termina niciodată. Reprezintă un segment electoral fără soluţii, însă eficient. Când maghiarii au o grupare politică în Parlamentul României, când se perindă prin cancelariile ţării, invectivele nu pot duce decât spre tribunal.

Diplomaţia românească ar fi bine să-şi păstreze calmul, urmându-şi graficele de promovare a intereselor ţării, cu prioritate. Societatea, cultura, politicienii vor trebui să facă un salt, poate dificil în modernitate, de consolidare a chestiunii naţionale care nu este o temă dogmatică, demagogică, naţionalistă, nici securistă. Aceste provocări marginale arată vulnerabilitatea sistemului de educaţie, a politicii interne şi externe. Europa nu poate gestiona aceste probleme, ele aparţin exclusiv românilor. Fără a ne reîntoarce într-o istorie deplorabilă, există o cauză românească de la care ne revendicăm mai mult sau mai puţin, esenţială în viaţa noastră. Ea ar trebui să fie baza oricărui trăitor pe aceste meleaguri, pentru a înţelege lucrurile şi a putea evolua aici, în condiţii corecte.

Românii au în Ungaria un aliat, însă această zgură aruncată mereu între cele două ţări a dus deja la o neîncredere care face loc reactualizării spontane a unor evenimente triste ale istoriei. Lumea trecutului se apropie ameninţător de cea prezentă, abătându-ne atenţia de la un prezent cu tot mai multe pericole. Inflamarea xenofobă, revizionistă, nu naşte patriotism, dimpotrivă, poate fi calea spre grote. Apusele vremuri vor o revanşă imposibilă. Dintr-un fost imperiu, Ungaria, o mică regiune, se visează centrul lumii. Maghiarii din România dezaprobă mai punctual decât etnicii români o asemenea politică, transformându-i în cobai electorali, amplificându-le şi mai intens blocajul economic.

Sub nicio formă nu mi-aş dori să fiu ambasador la Budapesta, cu toată enorma simpatie pe care o am pentru cultura maghiară. Oare cât timp grila electorală, pe fondul crizei care se accentuează, nu va permite ascensiunea totală a acestor gunoaie politice? Pericolul există. România, ia aminte!

Ioan Vieru – cotidianul.ro