Increderea intr-o entitate reprezinta un sentiment pe care omul il capata treptat, ca urmare a unor actiuni desfasurate de aceasta in sprijinul sutinerii activitatii lui.
Acest sentiment al increderii este, poate, cel mai important intr-o scocietate care de 20 de ani se afla in cautarea unui model politic stabil si credibil. Traim de 21 de ani intr-o tara libera, intr-un stat de drept condus dupa principiul separatiei puterilor in stat. Cel putin, asa graieste Constitutia tarii.
Evenimentele cotidiene contrazic insa, flagrant, toate aceste deziderate spre care societatea romaneasca tinde de peste 20 de ani.
In cine merita sa mai avem incredere, din moment ce toate institutiile statului par ca nu-si mai respecta atributiile constitutionale? Deciziile executive sunt luate de presedinte, iar cele legislative sunt asumate de Guvern. Un guvern caruia nu-i pasa, nici cat negru sub unghie, de ceea ce sustine ultima instanta de drept din tara, Curtea Constitutionala.
Cum sa crezi in independenta acestei Curti Constitutionale, cand un judecator, care formulase o decizie cu cateva zile in urma, se intoarce din drum facandu-se ca n-a auzit aluziile lui Traian Basescu despre penibilitate. Semnalul transmis de distinsul domn este ca a inteles ce vrea politicul de la el si, nu intamplator, a ajuns sa ocupe un fotoliu la Curtea Constitutionala.
De ce ar trebui sa mai credem in puterea justitiei, vazand ca statul nu se sinchiseste sa puna in executare deciziile care-i sunt nefavorabile. Profesori care stau cu decizii definitive in buzunar, bugetari care castiga procese cu statul, toti sunt ignorati constant de puterea executiva a tarii. Justitia pare ca nici nu mai conteaza pentru Emil Boc, cel care isi da cu presupusul despre cum ar trebui sa se ia deciziile judecatoresti in Romania. Bineinteles, tinand cont de capacitatea Executivului de a tine piept crizei de finante a tarii.
Sa ne punem sperantele intr-un presedinte care nu arata ca este capabil sa duca Romania catre normalitate? Avem pretentia ca un asemenea om sa aduca normalitatea in viata noastra, din moment ce insusi el nu se comporta ca o persoana echilibrata, ci mai degraba ca hopa-mitica pus permanent pe scandal.
Astazi iti numesti propria majoritate, toxica, iar maine vii si acuzi, ca un nestiutor, mogulii de manipulare. Vorbesti despre maimutica, despre politicieni care s-au facut pres, despre nesimtitii tupeisti, iar la un moment dat te trezesti ca vrei un moratoriu, un pact de neagresiune intre partide. Vrei pace, dar, musai cu hotul langa tine. Invitatia la discutii adresata de partea adversa nu e valabila ca, doar, trebuie sa raspunzi si tu cu aceeasi moneda.
Daca cineva si-a pus sperantele in Comisia Europeana, acest guvern al Europei Unite, se inseala amarnic. Barroso il numeste pe al nostru presedinte “prietenul meu, Basescu”, de parca ar fi facut armata impreuna, facandu-se ca nu observa mizeria si derizoriul in care se afunda societatea roamaneasca.
Uniunea ne priveste ca pe fratii bolnavi de inanitie, care trebuie hraniti cu 2 pungi de paste si doua sticle de ulei. Sau ca pe debitorii vesnici care iau credite cu dobanda, pentru ca banii nerambursabili sunt inca un vis frumos pentru Romania.
A mai ramas cineva de incredere daca ascultam indicatiile lui Vasilescu de la BNR: Dumnezeu.
sursa: ziare.com
Da, Dumnezeu si cu mine ! Dumnezeu e sus dar eu sunt aici ! Aveti incredere in mine si in altii ca mine !Maine plec in Canada…..definitiv !
Bravo Andrei! Bafta! Vreau si eu…; dar stii care este tragedia? te va ajunge prostia si acolo; este doar o problema de timp; rata prostiei este atat de mare si-ntr-o continua crestere incat este imposibil sa nu depaseasca granitele actuale.
…..de incredere ? depinde la ce nivel te referi. In politica poti sa mai incredere in cineva ? Toti au gusa si falci ….. :) Pleaca tata cat mai poti si nu te uita in urma :)
De incredere nu a mai rams nimeni!