străine şi pe meleaguri păgâne, se va spune, poate, la ceas de seară, copiilor din leagăn, un basm despre un tărâm de vis, de multă vreme uitat: „A fost odată ca niciodată, România…” România din vara anului de graţie 2014 se înfăţişează Europei ca o mahala răvăşită de scandal şi ţigăneală.
Ţara noastră se transformă încet, dar sigur, din colţul de rai udat de sânge de eroi şi sub a cărui lumină sfântă s-a născut Mioriţa, odă a jertfei creatoare, într-un ungher dubios unde s-a aciuit o şatră prosperă de interlopi şi unde bălteşte o hazna a laşităţii în ale cărei ape murdare politrucii şi baronii îşi aruncă faptele lor mizerabile – hoţia, minciuna, desfrânarea şi trădarea.
România noastră începe a fi un spaţiu al ratării şi pervertirii, un loc din care mai curând trebuie să pleci, decât să-ţi asumi încercarea de a rămâne şi de a trăi cu speranţa într-o viaţă prosperă şi normală. O Românie bolnavă, tuşind a ticăloşie şi zăcând în laşitate. O Românie care nu mai este România.
Venerabili ai marilor familii conducătoare ale mafiei politice îşi ţipă supărarea, miraţi că se află sub ameninţarea Justiţie. O Justiţie încă abulică, dar care reuşeşte, spre surpriza multora, „performanţa” de a-şi acoperi pe jumătate unul dintre cei doi ochi la care dintotdeauna a fost chemată să se lege. Sătui de poveşti mincinoase, ne lăsăm totuşi tulburaţi de întrebarea: se va face dreptate? Va fi Baba Cloanţa-Justiţia precum Făt-Frumos din poveste, retezând capetele balaurului pentru a o salva de la siluire pe Ileana Cosânzeana? Noi spunem că nu! Nu se va face dreptate, ci doar se va scrijeli un cap al hidrei şi alte trei vor răsări din rană, tot aşa de urâte, de lacome şi de ticăloase. Făt-Frumos a murit demult… am rămas cu balaurul. Cum de ne-am rătăcit în această fundătură de timp şi istorie? Cum de ajunse nevolnicul împărat, hoţul dregător şi tâlharul jude?
Păi, cum altfel, decât prin păcatele noastre? Păcate care au secătuit izvorul de trăire şi simţire din care se răcoreau, în vremuri mult mai bune, elitele creştine ale Naţiei Române. Astăzi ne lipsesc aceste elite şi locul lor cel de cinste a fost ocupat de venetici, de impostori şi ticăloşi. Cei chemaţi să fie miloşi, au uitat mila, cei rânduiţi să fie drepţi, au lepădat dreptatea, cei aşezaţi să mărturisească adevărul, slujesc minciuna. Elitele, câte s-au mai aflat pe pământ românesc, s-au înstrăinat pe meleaguri îndepărtate, slujind prosperitatea celor de alt neam. Românii rămaşi în ţară se lasă biruiţi de patimi şi de laşitate, ba chiar se învoiesc a sluji una sau alta dintre mafiile care ne jefuiesc avuţia şi viaţa.
Am renunţat să mărturisim şi să trăim spiritul naţional, crezând că vreun duh european ne va fi de mai mare folos. Ne-am înşelat şi am fost înşelaţi. Acum plătim preţul trădării Neamului Românesc şi suntem sclavii unor indivizi cu voinţă pervertită şi necinstiţi sufleteşte. Europa de la care am sperat necugetat atâta ajutor şi binecuvântare, se zbate în propria rătăcire, schingiuită sub povara coşmarului în care s-a transformat visul de unire sădit cândva în sufletul naţiunilor europene. Ruina unui nou Turn Babel prin care L-am sfidat pe Dumnezeu, se prăbuşeşte peste sufletele noastre, rătăciţii care am îndrăznit a-l construi. Mahalaua România se scufundă odată cu ruina numită Europa, în zgomot de manele şi vaiet de interlopi, sub rânjete de politruci. …şi peste ani, în limbi străine şi pe meleaguri păgâne, se va spune, poate, la ceas de seară, copiilor din leagăn, un basm despre un tărâm de vis, de multă vreme uitat: „A fost odată ca niciodată, România…”
Autor: Marcel Radut
Sursa: Adevarul
A fost odata ca niciodata Romania. Si cum a fost nu va mai fi in vecii vecilor, amin. Si nu va mai fi pentru ca nu mai este cine sa o refaca si nici dinafara nu sunt gesturi incurajatoare, ci dimpotriva. Cu barbati cu cercei in urechi, cu pirsinguri in limba si cine mai stie unde, cu barbati cu creasta de pasari ecuatoriale in cap, cu femei care inafara de a le gusta – la propriu – partenerilor de pat organele sexuale (cu exceptiile de rigoare, desigur), nu mai stiu face nici o omleta. Si care umbla prin targ nu cu un copil de mana, nu cu un catel de lesa ci cu un curcan si altele cu o gaina, cu din astia, zic, nu se mai reface Romania niciodata. Atata ne-a fost ! Ca sa aiba ce jefui democratii actuali poporul a muncit in conditii indescriptibile si in lipsuri incredibile zeci si zeci de ani, in unele locuri chiar sute de ani, (Resita, Hunedoara, Calan, Nadrag, Malaxa, etc) fara scule moderne, fara nimic din ceea ce se cere astazi. Pana prin anii 80 nu s-a auzit de motostivuitor, de ifron, de sudura sub protectie de argon, apoi pana dupa 90 nu a vazut nimeni flex, masini electrice de amestecat mortar, de motocostitori, de electrocositori, de pik-hamere electrice, de cate si mai cate care astazi sunt in firea lucrurilor. Zeci si sute de ani meseriasul roman si-a netezit cheresteaua manual cu scule de geluit numite gilae si-a facut manual orice scula din gospodaria proprie si a gaurit lemnul cu fier inrosit in foc, a pilit manual pana i-au amortit mainile, n-a iesit din munca cu bonfaier, cu ranga, cu barosul, a incarcat manual vagoane, masini, carute, a facut gratuit pe santierele nationale strabateri de munti, hidrocentrale, baraje, etc, etc. Azi se da totul pe doi lei si nimeni nu va mai putea reface ceea ce a fost. Asa ca inca o data : Pana aici ne-a fost !!!
Fiul Patriei care El si Patria una sunt, este un ciudat, un proscris, dispretuit de toata lumea, ca si Lazar plin de bube sau ca si cenusareasa. El a venit la ai sai dar ai sai nu l-au primit cu cinstea cuvenita. El a venit in lume dar lumea nu l-a cunoscut.
Ileana Cosanzeana se pare ca s-a atasat de balaur, iar preafrumoasa fata din povesti din rude mari imparatesti, o arde cu impostorul si surogatul de Catalin ala.
Deci, ce iti pasa tie chip de lut daca sunt eu sau altul?
Si totusi va fi Romania Mare de Sus! Caci un copil ni se va naste, un fiu ni se va da si domnia va fi pe umarul lui.