Politică

10 lucruri care se schimbă în economia mondială. Adio produse ieftine “made in China”

„Made in China nu va mai însemna mult şi ieftin. Se poate spune că, în cazul multor ţări ale lumii, o parte din profiturile companiilor mari au avut de-a face cu nivelul redus al costurilor de producţie China. Companiile străine au profitat un timp de mâna de lucru ieftină pentru a produce bunuri acum larg răspândite la nivel internaţional: iPad-uri Apple, pantaloni Gap, adidaşi Nike

Preţurile accesibile de pe pieţele externe au fost strâns legate de orele suplimentare neplătite, salariile mici şi condiţiile de muncă inumane din fabricile din China, unde oamenii munceau departe de familiile lor şi cu sacrificii mari numai pentru a-şi păstra locurile de muncă.

Acum însă, societatea chineză a intrat într-un proces de schimbări profunde, care vor afecta întreaga lume, scrie Forbes. Chinezii sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să-şi sacrifice viaţa de familie, să accepte condiţii de muncă inadecvate ori salarii mici, acum că ţara lor a devenit o superputere economică la nivel mondial.

În Statele Unite, aceste efecte se simt deja în cifra inflaţiei, dar statele lumii trebuie să accepte ideea că piaţa chineză trebuie privita în următorii ani ca o piaţă de desfacere şi nu ca o sursă de produse ieftine.

1. China, consumatoare de ceai în mod tradiţional, a ajuns să fie cea mai mare piaţă Starbucks din afara Statelor Unite, compania intenţionând să deschidă aici 1.000 de cafenele până în 2015. Cererea tot mai mare de cafea a clasei de mijloc a determinat creşterea preţurilor materiilor prime – în 2011, preţurile de boabe Arabica au atins punctul maxim din ultimele 3 decenii, datorită cererii de pe piaţa chineză şi braziliană.

2. Cum consumul de carne este un indiciu al nivelului economic al unei ţări, creşterea calităţii vieţii a însemnat creşterea consumului de carne a clasei de mijloc din China. Totuşi, preocupările chinezilor în privinţa condiţiilor de producere a alimentelor de consum ​vor conduce la o creştere progresivă a costurilor de producţie la nivel mondial.  Preţurile pe animale vii din SUA au atins un nivel record în 2011,când au crescut exporturile de carne de vită şi de porc către China.

3. Modificarea costurilor de producţie din China înseamnă, pe pieţele externe,promoţii mai puţine şi mai nesemnificative. Anul trecut, costul importurilor din China a crescut cu 3,6%, potrivit Biroului de Statistică din SUA – înregistrând cel mai mare nivel din ultimii 8 ani .

4. Interesul Chinei pentru resursele naturale şi investiţii în companiile miniere din lume a ajuns să provoace inflaţie în ţări precum Canada şi Australia. Cinci oraşe din lista celor mai scumpe 25 de oraşe din lume se află în Australia, în mare, din cauza unui aflux de investiţii chineze.

5. Companiile care fac tranzacţii pe bursele din China se pot dovedi investiţii riscante, cu o contabilitate netransparentă şi procedee financiare discutabile. În schimb, brandurile mari dau un randament din ce în ce mai bun, odată cu creşterea nivelului de trai din China.  KFC şi şi-a ridicat preţul de vânzare cu peste 30% în ultimele patru luni fără să întâmpine nici o pierdere în cifra vânzărilor.

6. Companiile internaţionale ar face bine să considere China ca o piaţă de desfacerepentru următorii ani şi să aloce timp şi resurse pentru a-i înţelege specificul. GE Health şi-a mutat sediul central în Beijing în 2011, tocmai pentru a-şi concentra atenţia către piaţa dispozitivelor medicale, care înregistrează aici cea mai rapidă creştere din lume.

7. Având în vedere că moneda chineză s-a reechilibrat şi salariile au început să crească, sute de fabrici producătoare de bunuri ieftine din provincia Guangdong s-au închis, iar producţia de mobilier şi textile s-a mutat în Vietnam şi Indonezia. China se concentrează acum pe o mai bună infrastructură, o mai mare eficienţă a producţiei şi un acces mai uşor pe pieţele locale în dezvoltare.

8. Dacă nu s-a auzit încă în această parte a lumii de companiile chineze, aceasta nu înseamnă că ele nu ştiu cum se construieşte un brand. De altfel, în ultimii ani s-au dezvoltat branduri puternice în China, care au ajuns să devanseze jucători de talie internaţională. În 2011, companiile Danone si Nestle şi-au închis fabricile de iaurt şi îngheţată din Shanghai şi şi-au redus operaţiunile de retail în China, în faţa concurenţei dure a unui trio local: Mengniu, Yili şi Bright.

9. Deşi percepţia comună în privinţa chinezilor este aceea că sunt sensibili la preţ şi au tendinţa să economisească, statisticile arată că sunt cei mai mari consumatori de produse premium din lume. Veniturile populaţiei urbane sunt în creştere rapidă, iar clasa de mijloc caută să îşi sublinieze noul statut prin asocierea cu branduri solide. Apple şi-a crescut de patru ori vânzările în China în 2011, ajungând, de la 3 miliarde de dolari, la 12 miliarde profit. China este acum al doilea cel mai mare cumpărător de bunuri de lux, şi se pregăteşte să devină numărul unu în următorii 3 ani.

10. Creşterea continuă a economiei chineze pe fundalul crizei financiare mondiale a atras atenţia întregii lumi asupra fenomenului chinez. În încercarea de a valorifica acest statut privilegiat, guvernul investeşte acum în promovarea brandului de ţară la nivel internaţional şi în dezvoltarea unor programe tv sponsorizate, cu ştiri în limba engleză.

sursA: financiarul.ro

Despre autor

contribuitor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu