Politică

“Dreptul” de a sfida Romania

sfidarea-romanieiIntram in linie dreapta in privinta scrutinului din 7 iunie. Liderii politici, candidatii, isi intensifica discursurile. Acestea devin tot mai agresive, tot mai obraznice, tot mai mincinoase. Geoana cheama pensionarii la vot si le promite acestora ca PSD este singurul partid care le va apara interesele. Antonescu si liberalii din jurul sau vorbesc de necesitatea intreruperii guvernarii iresponsabile din ultimele sase luni. Se cere schimbarea, stoparea minciunilor Puterii. La randul lor, democrat-liberalii cer si ei, cu un tupeu fantastic, votul milioanelor de romani. Someri, studenti, pensionari, familii care traiesc dintr-un venit de mizerie, profesori amagiti cu o iluzorie crestere a salariilor sunt agresati de valul de declaratii demagogice ale alesilor.
Romania este traversata, in toate cele patru puncte cardinale, de candidati, insotiti de cohorte de aplaudaci si viitori profitori care ofera acum doar cu conditia sa primeasca inzecit dupa alegeri. PSD acuza PD-L si PNL, liberalii critica vehement actuala guvernare, facandu-se a uita ca, pana in urma cu sase luni, ei au fost cei care au adus haosul in Romania, prin cheltuieli publice inconstiente. Si, nu in ultimul rand, democrat-liberalii incearca in stilul arhicunoscut sa arunce responsabilitatea esecului guvernarii in spatele celorlalti, fie ei parteneri de Coalitie sau partide de Opozitie.
Nimeni nu accepta sa isi asume vreun dramulet de vina in acest an electoral. Presedintele vrea un nou mandat. In ciuda declaratiilor sale care simuleaza ingrijorarea fata de viitorul Romaniei, lucrurile sunt clare: Basescu nu concepe sa nu stea la Cotroceni pana in 2014. Sustinut de vasalii din Modrogan, seful statului incearca sa puncteze cat mai mult la capitolul incredere publica. Rade cu alegatorii, le povesteste acestora cat de greu este sa fii la Putere, sa te lupti cu oligarhii astia fara scrupule, cu un Parlament corupt si plin de interese. Dar domnia-sa continua sa afiseze aceeasi masca jalnica a avocatului celor multi, neajutorati, trimisi in somaj tocmai in urma unei guvernari aflate sub influenta Palatului Cotroceni. La fel si Mircea Geoana, numarul doi in stat ca presedinte al Senatului, se comporta ca si cum ar fi in Opozitie de 20 de ani. Este jalnic sa joci rolul unui lider care doreste stabilitatea economiei si recastigarea increderii populatiei in institutiile statului, in sistemul juridic, in clasa politica, cat timp tu esti presedintele unui partid aflat la Putere. Cine este vinovat de coruptia din Justitie, de politizarea excesiva cu rezultate dramatice in administratia publica, de reformele esuate din Educatie, de starea deplorabila din sistemul de Sanatate, de incapacitatea absorbtiei fondurilor europene, de fiscalitatea excesiva si politicile economice rupte de realitatea unei Romanii afectate de criza?
Puterea si Opozitia au versiuni diferite asupra celui care se face vinovat de situatia actuala. Milioane de romani privesc ingroziti spre ziua de maine, mii de cetateni ingroasa randurile somajului in fiecare saptamana, firmele isi inchid portile cu o ritmicitate ingrijoratoare, institutiile statului se decredibilizeaza accentuat, indicatorii economici o iau pe tobogan, in timp ce decidentii zilei ne prostesc in fata, vorbind cu nonsalanta de faptul ca perspectivele economice sunt optimiste. Cu toate acestea, alesii se afla in campanie. Din nou. Cu toate fortele. Cu un discurs care isi mareste cota de obraznicie pe zi ce trece. Alegatorii sunt priviti in fata si mintiti cu nerusinare.
Viitorul suna bine in promisiunile candidatilor. Importanti sunt romanii, sustine PSD. La bine si la greu, adauga democrat-liberalii. Liberalii sunt singurii care apara interesele Romaniei in Europa, intra in peisajul electoral si PNL. Scrutinul din
7 iunie nu va schimba prea multe. In contextul unui absenteism masiv si din pacate justificat, la vot se va prezenta doar nucleul dur al partidelor. In cel mai fericit caz, prezenta va fi de 20-22 la suta. PD-L si PSD vor fi in continuare, cap la cap, urmati de liberali. Lupta pentru cele trei-patru milioane de votanti, din cei aproape 17 milioane, va fi una disperata. Atunci cand situatia o impune, politicul poate mima in gradul cel mai inalt strangerea randurilor. Adoptarea Codurilor prin asumarea raspunderii reprezinta o dovada in acest sens. Tentatia de a impresiona Comisia Europeana cu trecerea acestora in regim din urgenta prin Parlament nu va pacali pe nimeni la Bruxelles. Asumarea raspunderii pe Coduri nu inseamna si asumarea responsabilitatii unui act de Justitie credibil, european, ancorat in mileniul III. Este nevoie de mult mai mult, iar politicul ar trebui sa stie ca vremea jumatatilor de masura a trecut. Cel putin acum, in 2009, este nevoie de altceva…

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Abonează-te la newsletter