C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Trezeşte-te române! Banca te vrea deştept

Până acum câţiva ani, în epoca de aur a capitalismului nostru de cumetrie cu băncile , nimeni nu părea interesat de “ridicarea nivelului de cultură financiară a clienţilor” sau de “educarea populaţiei în sensul utilizării cât mai largi a mijloacelor electronice de plată”. Parcurgând campaniile cu pitici care îţi ofereau minunate “credite pentru orice” sau cele care te îndemnau să îl trimiţi în vacanţă pe “domnul dobândă” ai spune că, dimpotrivă, băncile mizau mai degrabă pe ignoranţa oamenilor.

Că doar nu explica nimeni în spoturile publicitare că “domnul dobândă” avea să se întoarcă destul de curând din vacanţă mai vioi şi mai dolofan decât şi-ar fi putut imagina fericitul posesor de credit.

Atunci, însă, în perioada de boom, banii curgeau gârlă dinspre centralele de la Viena, Atena sau Milano iar bancherii locali nu aveau altceva de făcut decât să-i redistribuie către românul care, după atâţia ani de privaţiuni, înghiţea cu nesaţ ofertele pentru vacanţe în străinătate, plasme, LCD-uri, frigidere sau automobile.

Cum îmi spunea cineva plecat recent dintr-o bancă extrem de vioaie pe vremuri: “Pe atunci nu îi băga nimeni în seamă pe colegii de la departamentul risc”.

Basmul s-a terminat însă prost pentru ambele părţi întrucât criza în care România şi aproape întreaga lume au intrat la finele lui 2008 a fost necruţătoare. Mulţi dintre cei care îşi luaseră credit pentru a-şi mobila apartamentul sau pentru a pleca în vacanţă sunt acum în imposibilitatea de a mai achita ratele(cifrele oficiale vorbesc de peste 750.000 de persoane care au restanţe de peste 30 de zile însă numărul celor care întârzie cel puţin o zi este cu mult mai mare).

Cei care mai au ceva de pe urma respectivelor împrumuturi returnează acum către bănci apartamentele sau automobilele.

Şi uite aşa, băncile din România s-au trezit cu portofolii întregi de garanţii pe care nu le pot vinde decât la preţuri ridicole faţă de sumele vehiculate până în 2009 dar şi cu nişte găuri substanţiale generate de explozia creditelor neperformante şi de limitarea drastică a împrumuturilor venite dinspre băncile mamă.

Primul lucru pe care au încercat să îl facă bancherii, adoptând tactica antrenorului începător care ,când vede că are probleme, introduce în teren 6 atacanţi, a fost să crească dobânzile la depozite pentru a acoperi necesarul de finanţare măcar pe termen scurt. Numai că aceste dobânzi trebuie şi ele plătite.
Singura sursă de venit constant pe care au identificat-o, lăsând la o parte împrumuturile date statului, au fost comisioanele.

Cum pe zona de credite ordonanţa 50 din 2010 a făcut ravagii din acest punct de vedere limitând numărul comisioanelor la două, a mai rămas partea de depozite şi zona serviciilor. De aici, şi nu din dorinţa băncilor de a-şi educa clienţii, vine puzderia de promoţii pentru plăţile cu cardul, direct debit sau internet banking. Am arătat într-un text din Capital că, în timp ce veniturile din dobânzi scad, cele din comisioane cresc constant şi, în unele cazuri, semnificativ, din 2010 încoace.

Să fim clar înţeleşi, nimeni nu spune că plăţile electronice nu au părţile lor bune şi încă destul de multe, nimeni nu afirmă că banii trebuie ţinuţi sub saltea sau la ciorap, realităţile din piaţă duc însă spre o concluzie destul de clară: înainte de a se plânge că au clienţi needucaţi sau că populaţia nu ştie să folosească un card de credit(un fapt real, dealtfel, în condiţiile în care 80% din tranzacţii se fac la ATM) băncile ar trebui să se gândească, poate, să mai scadă comisioanele şi să-şi înveţe măcar angajaţii să explice clar şi pe larg beneficiile şi costurile serviciilor pe care le vând(nu ca în cazul creditelor date cu toptanul în anii de glorie). Atât şi nimic mai mult. Altfel, orice campanie dusă de bănci miroase rău de tot a ipocrizie.

Autor: Serban Buscu
sursa: capital.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss