C O N T R A P R O P A G A N D Ă

TFL-eu, anti-TFL-eu. Care sunt eu?

#rezist a pierdut. Sunt bucuros că au pierdut Chirilă și Bot, Bogdan și Esca, Koveși și Iohannis, dar trist pentru ăia care, fără a fi extremiști, au crezut în cauza lor. Îi înțeleg. Dacă îl detestai pe Dragnea, n-aveai o altă variantă de inregimentare într-o armată.


E drept, armata aia a făcut greșeli cât China. Prin înghițirea pe nemestecate a unor clișee au strigat lucruri care nu trebuiau strigate vreodată. Sloganurile fasciste le vor fi tatuate pe piele, pentru mulți ani.

Sunt fasciști? Păi, ce așteptați să spun, avand în vedere că eu le-am pus primul ștampila asta, unora dintre ei? Am și obosit sa spun că atunci am scris despre 80 de inși și nu despre o generație…

Mă rog…

Câțiva sunt, dar doar câțiva. Restul – mulți de tot – au fost luați de val.

Tot valul ăla i-a făcut să comită pacatul fatal: au devenit aroganți. N-au înțeles că nu poți jigni oamenii în vârstă, biserica ori pe cei care gândesc altfel fără să-ți rupi gâtul.

N-au înțeles că mințeau când se făceau că nu văd și fricile celorlalți. N-au înțeles că și ceilalți au dreptul la opinie și la viață și că îi sperie “arienii”.

Rezultatul?

Cel mai prost posibil.

Avem o generație de tineri de care o întreagă țară va face mișto, absolut nejustificat, punându-le etichete de naziști, sorosisti, proști și anarhiști, desincronizându-i complet.

Nu vor mai ieși în stradă, vor deveni blazați, inerți, dezamăģiți de profesie.

Și nu sunt proști, nu sunt anarhiști, nu lovesc bătrâni și nici nu cred că ne vor morți, pe toți ceilalți.

Florin Matei m-a întrebat de unde atâta înțelegere, în ultimile zile.

Din amintiri care mă dor, i-am raspuns.

Acum aproape treizeci de ani strigam la ușa unui securist, fiind proaspăt întors acasă din iadul de la București – în noaptea de 22 Decembrie – “Moarte securiștilor și dictatorului! Moarte comuniștilor”. Puține ore mai târziu, în ziua de Crăciun, Ceaușescu a fost judecat sumar și executat, impreună cu soția lui. O barbarie. M-am bucurat.

Aveam 19 ani și voiam moarte, sânge, condamnam largi categorii sociale, judecam oameni și îmi puțeau comuniștii bătrâni. Peste puțin timp urma sa ocup, alaturi de alții, Piața Universitații. Neautorizat, normal. Ce de imbecili ocupau tribunele și pe vremea aia…

Ei bine, astăzi vreau reguli, lipsă de excese, limbaj moderat și pace.

Tfl-eu – anti tfl-eu.

Care sunt eu?

Edit:

Vreti să va spun una tare?

Eu cred ca batrânii comuniști s-au mobilizat masiv la votul din 90′ și pentru că noi ne manifestam foarte energic.

Mulți au votat cu Iliescu pentru că le garanta un mod de viață pe care îl știau, în vreme ce noi promiteam că darâmăm tot.

E o temă de meditație…

Autor: Catalin Beciu

Sursa: Catalin Beciu

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss