C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Scrisoare deschisă către Neamul Românesc

Toate structurile integrate în Sistem neo-colonial sunt acum afectate de criza profundă de încredere din partea poporului real. Statul de drept-curmeziș, Justiția de fațadă și toate structurile socio-culturale „acceptate“ de Sistem, prin vocea dominantă a purtătorilor de cuvânt stampilați conform cu agenda politică în desfășurare, se lovesc de același fenomen al lipsei de încredere.



Această criză a încrederii era deja foarte avansată, dar a ajuns la apogeu sub președinția lui Iohannis și sub guvernarea P.S.D. Din cauza acestui duet globalist neasumat, care mimează stări conflictuale când, de fapt, România este distrusă și jecmănită cu acordul tuturor părților implicate, în replică lucidă dar înceată conștiința maselor naționaliste a făcut progrese semnificative, căci înțelege necesitatea de a se reorganiza, împotriva evoluției regimului de ocupație și a „cetățenilor“ acestuia, românii de buletin.

De aceea, acțiunea necesară și urgentă a vocilor naționaliste începe să câștige teren în mințile maselor necontaminate, împotriva minciunilor acestui regim și a celor care colaborează cu el, reprezentanți oficiali ai Sistemului sau actorii de la „bază“ – opoziția controlată. Cea care a fost inventată și impusă pentru a tempera, submina și deturna revendicările reale emanate din sfera populară acum și în viitor.

S-a ajuns într-un stadiu fără de întoarcere și fără de iertare în istoria postdecembristă a României: indiferent cine ești sau cum te numești, colaborarea de orice natură cu regimul de ocupație, de departe cel mai mârșav și sumbru interval din istoria națiunii, antrenează automat și irevocabil dispariția întru eternitate din corpul istoric românesc!

Nu vorbim numai despre cei care compun tendințele și structurile puterii vizibile, ci de oricare „cetățean“  care, prin nepăsare, prostie, ignoranță, frică sau lașitate, legitimează Penitenciarul psihiatric România. Fractura este ireversibilă: după exemplul Spaniei Franchiste [1], suntem convinși că România se poate lipsi de cetățeni incurabili în favoarea poporului real, în respectul și apărarea valorilor fundamentale, singurele care mai pot garanta continuitatea Neamului Românesc pe aceste meleaguri.

Ceea ce intrigă și mai mult în acest naufragiu este impostura celor care se autodefinesc ca fiind de partea câștigătorilor. Ei spun că ar face parte din „lumea nouă“. Această falsă elită, îngrășată pe spinarea românilor pe care îi scuipă, profitând de tot ceea ce au produs prin sudoarea frunții, decenii de-a rândul, au pierdut războiul împotriva popoarelor. Sunt reprezentanții unei ideologii, ai unei lumi care aparține deja trecutului. Lumea și, în special, popoarele europene se află în plină fază de renaștere a conștiințelor. Am intrat în era post-globalistă și numai instrumentele de control ale lumii vechi, ocultând schimbarea paradigmei, mai mențin iluzia democrațiilor liberale mediatico-financiare, saturate până la asfixie de cosmopolitismul prădător.

Este o realizare practică majoră a dinamicii naționaliste, aflată abia la începuturile sale în spațiul socio-politic din România și, respectând regulile opoziției reale pe timp de ocupație, dinamica naționalistă nu trebuie să caute și nu are vocația să adere acum la nici o formă de structură oficială, de partid. Este o imposibilitate de fapt înființarea unui partid realmente  naționalist care să reprezinte și totodată să fie supus idealului popular – prin instaurarea democrației directe.

Pe lângă faptul că România, politic, este sub lacăt, neîncrederea și nebunia generalizată au pus stăpânire pe mase și ar legitima răstignirea oricărei inițiative de salvare. Orice om din interior, care ar fi într-adevăr opus acestui regim, odată ieșit în față cu soluțiile reale de slobozire din robie, va dezlănțui toate forțelor de ocupație, în frunte cu mass media, și va sfârși linșat de indiferența mulțimii reeducate, în drum spre gherlă.

Etapa actuală, caracterizată prin cenzură, defăimare, stigmatizare (cu fierul roșu) și represiune, impune de la sine un mod de organizare disimulat, bazat pe selecția naturală, în grupuri mici, fără subordonare verticală, structurate în jurul pertinenței și valorii reale a unor lideri de opinie care:

  • își asumă responsabilitatea unui limbaj-forță, fără ocolișuri, în slujba Adevărului,

— formulează, dezvoltă și difuzează elementele de înțelegere,

— nasc idei și dorințe de libertate,

— vin să consolideze constant nucleul de bază,

— cuceresc teritorii noi în mintea și sufletul românilor liberi.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Nu este suficient să ai milioane de persoane care îți împărtășesc viziunea ca să consolidezi o forță organică de reconstrucție.

Trei decenii de ocupație colonială alogenă nu au fost de ajuns să pornească o insurecție victorioasă.Spontaneitatea „populară“ este o iluzie copilărească periculoasă, imposibil de organizat. Începând cu primăvara arabă, trecând prin Siria, Maidan și, astăzi, în Venezuela, s-a observat cum mecanismele declanșatoare sunt viciate de interese oculte iar, acolo unde aparent reușesc, se parașutează regimuri cu programe antinaționale (cosmopolite),  în numele unor puteri coloniale – România, 1989-2019.

În fața eșecului unor mișcări naționaliste, eșec recunoscut sau nu ca atare de către „cetățeni”, un regim bine organizat, finanțat, informat și susținut din străinătate se poate descurca fără probleme, #REZISTă

Un anumit partid poate fi respins la următoarele alegeri, dar Sistemul financiar internaționalist are deja pregătite două, trei, patru sau cinci partide gata să preia conducerea pentru a realiza aceeași politică de lichidare, indiferent că sunt partide de stânga, de centru sau de dreapta. Vorbim despre stânga, centru sau dreapta ale aceluiași spectru politic controlat: spectrul pseudo-democrației reprezentative sub influență internaționalistă, a liberalismul violent cosmopolit. El sechestrează economia suverană subordonată suzeranității axei Tel-Aviv-Washington, impune filosemitismul prin legi scelerate, impune imigraționismul de masă Fenomenele derivate și metodele sunt cunoscute: cenzura vocilor nealiniate, Marea înlocuirehomo-sida-ismul pedagogic și stradal (LGBTQ) pentru copiii națiunii și toate „valorile“ derivate, care, precum o înfățișare fără tribunal sau o condamnare fără proces, parazitează rațiunea și conștiința omului de rând, îl desolidarizează de aproapele său,  fărâmițează corpul social și național în dauna idealului comun, națiunea.

Acest regim este finanțat și organizat din afară, se bazează pe incapacitatea democratică și politică a sistemului reprezentativ, care  neutralizează, prin trei stratageme, orice acțiune organic revoluționară venită de la bază:

  1. Atragerea elementelor revoluționare spre eternul reformism „constituțional“, alimentat concurențial de pseudo-politicieni și pseudo-conflicte regizate și  promovate intens de cvasitotalitatea mass media – aliatele principale ale tuturor forțelor de ocupație și dezagregare națională.
  2. Agresiunea directă prin intermediul aparatului represiv, în plină expansiune totalitară, al cărui exponent este Codul Penal – care, cum se vede, este mereu „amendat“ spre a fi cât mai inchizitorial. Bineînțeles, în acest caz organele mass media mercenare tac, iluziile deținuților trebuiesc întreținute.
  3. Instaurarea celei mai agresive politici de cenzură de pe întreg continentul. Toate sursele de informare/formatare main stream sunt controlate, orientate să împiedice pozițiile contestatare de fond. Discursul organic naționalist, inițiativele populare necontrolate, apărarea interesului național, a valorilor fundamentale și recunoașterea situației reale, sunt subiecte absolut interzise în România.

Iată unul din exemplele cele mai flagrante de control/ocultare major a realității de către mass media străine din RomâniaPhilippe de Villiers, scandal monstru: „U.E., totul este o minciună!”

Mișcarea de așa-zisă (#)rezistență prezentată în aproape toate mass media ca un întreg unificat sub termenul generic de „luptă împotriva corupției“ nu a dezvoltat o conștiință politică realmente uniformă, a creat doar o anarhie generală, pentru a legitima necesitatea reprezentativității anumitor facțiuni guvernante ale regimului.

Pe de altă parte, ceea ce s-a evidențiat din acțiunea „anti-corupție“ pentru o mare parte a poporului – aproape jumătate din cei cu drept de vot – este convingerea că alegerile în sistemul actual nu pot oferi soluții reale. S-a înțeles că Sistemul vizibil este strâns controlat de o coaliție de partide-pioni, uniuni, mass media, servicii secrete și lobby-uri transfrontaliere – cel financiar cosmopolit ocupând primul loc. El este finanțatorul tuturor forțelor de ocupație, împărțite în subdiviziuni și subgrupuri specializate în privatizarea națiunilor și înrobirea popoarelor. Procesul electiv devine o acțiune sterilă, o cacealma generalizată!

Votul nu mai contează nici la nivel european. Într-un interviu dat luni, 6 mai 2019,  presei poloneze, J.C. Juncker a respins ideea că o creștere a numărului de voturi în favoarea naționaliștilor la europarlamentare va încetini procesul de integrare al U.E.:  „În aceste alegeri, cei care promovează un naționalism nebunesc (n.a.- a se înțelege „suveran”), vor plăti pentru asta. Nimeni nu știe, dar ultima dată am respins candidaturile a șase comisari prezentați mie de guvernele naționale.”  Adăugând: „Amintiți-vă că guvernele doar propun comisarii. Președintele Comisiei este cel care îi acceptă și le dă responsabilități.”… Sau nu?!

Pentru aceste motive, care se pot înmulți în milioane de nemulțumiri și revendicări individuale, pentru a forma, într-o zi, o  comună forță revoluționară organică, este necesară crearea unei dinamici de schimbare. Prin conceptul de „revoluție națională organică“ nu trebuie să înțelegem doar metodologie, ci și  ideologie, difuzarea elementelor constitutive ale unei ideologii revoluționare comune. Nu poate exista nici un partid revoluționar fără concepție organică, o practică revoluționară, o gândire revoluționară.

Fără o idee revoluționară, nici o acțiune nu poate fi cu adevărat revoluționară.

Practică și idei. În acest interval, în România, naționaliștii civici (patrioții) sunt doar o masă de manevră identificată de regim ca fiind reacționară, în mod conștient sau nu, această iluzie întreținută de mica burghezie reformistă –  rebeli-televizor, jurnaliști-securiști, scriitori-comandă, filozofi-telenovelă, ortodocși-demagogi, intelectuali-transfer bancar și ale lor victime, cetățeni-buletin de vot –, care încearcă să compună cu regimul, nu ne poate aduce la nimic și nu sunt premisele unei revoluții organice reale.

Nu căutăm învoială cu acest regim, nu vrem să negociem cu el, ci dorim să-l răsturnăm, să-l distrugem și, în memoria milioanelor de vieți românești nenorocite, să-l ducem în fața judecății după noile legi. Sau, ca să ne arătăm omenia, cel puțin să-l aruncăm în Marea Neagră, pe 25 decembrie, așa cum au procedat islandezii, în ape ceva mai reci…

Sarcina noastră trebuie să fie aceea de a avea o practică revoluționară articulată în jurul unei idei revoluționare: revoluția naționalistă globală și, în consecință, crearea unei Europe naționalistă și socială, un continent al națiunilor suverane și a cooperării reale, liber consfințită. Acest curent de reîmproprietărire statală și de dezvoltare organică, contra-politicianistă și, mai ales, protecționistă, urmărește salvarea popoarele de origine europeană. Urmărește să le ofere state capabile să-i apere, să le deschidă viitorul către legitime, grandioase perspective de dezvoltare și prosperitate. Aceste două elemente – practică și idei – sunt articulate doar în cadrul unei organizații revoluționare.

Mulți vor spune: „Bine! Dar cum?“

Însă, mai întâi, a venit timpul să ne întrebăm: ce vrem noi cu adevărat, care anume este țelul nostru ca națiune, cum înțelegem să ne proiectăm în viitor ca popor, dacă noi, românii, mai avem vreun ideal pe lumea asta? Aceste întrebări îşi găsesc răspunsul în organizarea schimbului de idei și în acțiunea solidară.

Urmează întrebarea primordială: ce anume vom fi pregătiți să facem pentru realizarea acestor idealuri, cât de încrâncenată va fi lupta pe care o vom da, pentru a reînnoda cu destinul nostru?

Este de la sine înțeles că regimul de ocupație nu o să le permită revoluționarilor naționaliști să se organizeze sau chiar să se exprime în public. În această etapă post-decembristă, pedeapsa a devenit regula, cenzura a devenit legea și îndobitocirea populației a devenit economie.

Trebuie să ne organizăm în așa fel încât represiunea regimului să nu aibă un efect dăunător asupra dezvoltării ideologice. Ceea ce citiți chiar acum, nu uitați, o să fie în curând interzis de regim și este accesibil numai datorită tenacității unor reviste și publicații ai căror directori și-au păstrat angajamentele față de neamul și țara lor, fiind supuși constant la  cenzură, presiuni și amenințări. Clandestinitatea este deja normă atunci când vorbim despre opoziția naționalistă față de un regim cosmopolit. Va veni momentul în care circumstanțele obiective vor fi reunite pentru ca activitățile noastre organizate să se desfășoare fără frica nejustificată de represalii guvernamentale. Când? Când starea de descompunere a acestui regim o să fie de așa natură încât el nu va mai putea, chiar dacă dorește, să reacționeze împotriva destinului popular. Italia lui Salvini este un exemplu în acest sens.

Celulele naționaliste și funcția lor. Primul pas în dezvoltarea partidului revoluționar naționalist constă în unificarea ideologică neîntârziată a tuturor revoluționarilor naționaliști,  care trebuie să disemineze cât mai mult posibil ideile revoluționare naționaliste în rândul maselor. LINIA de diseminare nu este pur partizană, nu este de Dreapta sau de Stânga, ci transcende limitele impuse de regimul pseudo-democrației ELECTIVE, cuprinzând esența fundamentală a luptei politice organiceVOTUL (decizia suverană) [2], implicarea activă, neîntreruptă și directă a Neamului, pe deplin justificată în gospodărirea constantă a Arealului vital, Națiunea Română. Insistăm asupra acestui punct: nu este vorba despre diseminarea unei ideologii „patriotice“ cuprinsă de nostalgia trecutului, ci „naționaliste“ înfiptă în prezentul întunecat și orientată spre viitorul luminos. Să ne aducem aminte de sloganul PSD: „Patrioți europeni“ sau sloganul lui Macron: „Patriotism deschis”… Nu vrem! Îmbrățișarea naționalismului și diseminarea valorilor acestuia sunt condiții fundamentale pentru progresul conștiinței istorice și politice a poporului român. Oricine invocă altă cale ne minte!

În înțelegerea noastră a lumii și a istoriei, politica este fundamental o extensie a empirismului rasial. Este determinată de potențialul genetic al unui neam influențat de luptele sale de-a lungul veacurilor și al cărui mod de a gândi și de a acționa, întru prezervare și continuitatea sa, este rezultatul unei evoluții istorice unice. Însă, așa cum potențialul nu este totul, nici politica necultivată nu poate produce nimic bun. Este o lucrare de conștiință care dezvăluie oamenilor ponderea dificultăților și a provocărilor. Un naționalist va avea întotdeauna, prin definiție, o comunitate națională de apartenență. Din motivul evident că o comunitate națională din Europa nu este decât o extindere biologică deosebită a rasei albe, înmulțită în neamuri. Orice naționalist aparține, prin urmare, unei națiuni implicite, așa cum aparține unei familii implicite.

Din această cauză, singurul referent „patriotic“, poluat și diluat de atâtea atacuri semantice, nu mai oferă nici o garanție cu privire la integritatea comunității naționale în sine. Am văzut cum, în numele „ideii patriotice“, națiunea reală, realitatea concretă, biologică a fost slăbită treptat prin intoxicare de către forțele cosmopolite, până la a ajunge ceva imposibil de definit. Nu mai găsim un singur inamic al națiunii care să nu se fi pretins patriot înainte să comită o crimă împotriva națiunii.

Dacă aveți posibilitatea, cereți unui englez, francez sau german să formuleze ce înțeleg ei prin națiune, neam, patriotism?! Astfel veți înțelege, la modul cel mai brutal, încotro ne îndreptăm și noi dacă nu intervenim la timp.

Vrem nu vrem, a venit timpul să vorbim despre noi și realitatea noastră: naționalismul este singura valoare protectoare a umanității albe, adică un principiu unificator. Și, ca rezultat, este și un socialism pe scara rasei albe. Această rasă albă este astăzi victima celor mai violente atacuri interne și externe și este amenințată cu dispariția în Occident. Biserica, fie Occidentală sau Răsăriteană, nu arată nici un fel de opoziție la acest genocid programat, Vaticanul devenind principalul promotor al acestei înlocuirii începută oficial în 1965. Prin urmare, naționalismul explicit sau implicit anti-rasist sau anti-xenofob nu este doar contra-revoluționar, ci și trădarea în sine.

Inhibarea generalizată în acest domeniu este rezultatul teoriei liberale și nu are rost să mai dezvoltăm subiectul –  „căutați și veți afla”! Prin urmare, cei care încearcă să reconcilieze rasismul de convingere (protecționist/vital) și anti-rasismul pur formal, jucând pe cuvintele care alcătuiesc conturul din ce în ce mai confuz al „țărilor integrate“ în satul global – ca să-l cităm pe Marchall McLuhan –, nu vor reuși niciodată să schimbe tendințele, fiindcă nu o fac dintr-o poziție de forță, ci sub presiunile taberei adverse, rasiștii anti-rasiști, deci forțele de ocupație politică! Când Iohannis invocă toleranță „față de celălalt“ înseamnă că presiunile externe se accentuează, comanda a fost dată și imigranții urmează să ne bată la ușă… Cu securea!

Să fie înființate – ori de câte ori este posibil, prin proximitatea geografică sau sectorul de activitate – celule naționaliste, unde frații și surorile noastre de luptă să se întâlnească, să se cunoască, să analizeze situația actuală în concretul ei, să facă schimb idei, de literatură naționalistă, să discute în jurul soluțiilor naționaliste, fie teoretice sau aplicate pe analiza/decodificarea știrilor, a stării națiunii și a viitorului dezirabil. Celulele naționaliste nu au vocația să caute răspunsuri, alianțe sau justificări pe lângă reprezentanții Bisericii oficiale. Nu credem în  tăcerea  nevinovată, preoții știu prea bine că Iisus Hristos nu a poruncit nimănui să tacă în fața fariseilor, să conspire cu ei sau să li se supună, ci a arătat că fiii Satanei trebuiesc combătuți cu forță și determinare! Calea arătată de Sf. Iustin Pârvu este calea Adevărului în ambele lumi: izvor nesecat de inspirație Pământească și de mântuire Cerească. Cât despre toleranță, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „cine duce război cu Satana ține pacea cu Dumnezeu!” – Alegeți tabăra camarade!

Funcția acestor agore moderne – pe lângă faptul că facilitează și întăresc relațiile de prietenie sinceră și de unitate în folosul comunității –, este să atragă persoanele cele mai conștiente, astfel încât acestea să participe la rândul lor la progresul conștiinței naționale și să pregătească înlocuirea stadiului defensiv reacționar în care ne zbatem (fără sorți de izbândă!) în favoarea revoluției naționaliste organice.

Scopul: construirea unui model de societate organică bazată pe tradiție, unitate, suveranitate, protecție  și inovație; eradicarea structurii actuale, Judecata națiunii, emanciparea și clădirea viitorului propriu.

Eforturile și speranțele minorității active în sânul majorității pasive, nu duc spre amăgire ci propun un apel la realism, recunoaștere, asumare, Adevăr și strategie programată. O astfel de revoluție naționalistă organică nu este lucrarea unei zile și nici unei generații. Patologia fals progresistă a globalismului este mult prea avansată. Eșecul referendumului pentru familie reprezintă cel mai bine începutul apostaziei și afaziei oficiale.

Fundația acestei viitoare izbânzi este riscul. Copiii națiunii, victime ale represiunii, riscă să îmbrace zeghea. Cei mai buni dintre noi vor cunoaște iadul pe pământ, prigoana, persecuțiile semenilor și tăvălugul societății de sinteză.  Dar, așa cum am reținut din pilda meșterului Manole, dacă vrem să clădim ceva care să dăinuie, fără jertfă nimic solid nu poate fi clădit. Dacă ne-am înșelat în privința perioadei de gestație, libertatea nefiind o știință exactă, deznodământul rămâne stabilit. Ajută-te singur și Domnul te va ajuta. Dacă ni se mai cuvine salvarea, o vom avea, însă nu pe vorbe și acte sterile! Doamne ajută!

/Julius Evola, Nae Ionescu, Mircea Eliade.

[1] „După al Doilea Război Mondial, Pax Americana înlocuise Pax Romana! Influențele care au debarcat în Europa odată cu Aliații s-au tradus foarte repede prin accelerarea decadenței în societate, sexualizarea raportului uman, dezvoltarea ateismului, exaltarea plăcerilor individuale și consumatorismul exacerbat ca nou obiectiv de viață, devenind, astfel, o societate în întregime dependentă și supusă hegemoniei bancare. Noua stare de fapt a adus, de asemenea, începutul sfârșitului pentru morala și starea sufletească a oamenilor, iar acest lucru a dus la îmbolnăvirea psihică gravă a populaților din Vest. Singura țară care a făcut excepție a fost Spania, care, datorită marelui vizionar Francisco Franco Bahamonde, alături de un popor determinat să lupte pentru independență și libertate, a reușit să țină piept internaționalei comuniste și celei capitaliste, disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în  1977 (…)” (extras din lucrarea, Manifest. Cartea Neagră a României)

  [2] „A alege un reprezentant nu înseamnă a vota. Votul este putere (kratos) decizională directă, constantă  și suverană asupra unor proiecte precise, dorite sau respinse de către popor (demos). Alegerea unui reprezentat nesupus democrației constante (directă), reprezintă un act fundamental nedemocratic, o renunțare dramatică care legitimează și întărește pozițiile oligarhiei din spatele puterii vizibile. Alegerile sunt forma palpabilă a iluziei democratice, în timp ce reprezentativitatea acesteia este fondul  de comerț  al Puterii profunde, mâna invizibilă. Alegerile stabilite la termen fix o dată la fiecare cinci ani, în detrimentul votului direct și constant asupra proiectelor de țară, este perpetuarea Sistemului radical antipopular și antinațional din care, în mod paradoxal, masele își hrănesc iluziile, sorbind ecranele, în drum spre abator!” (idem)

Autor: Mihai ȘERBAN

Sursa: Justițiarul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss