Economie

Simbolism în UE, noua ordine mondială şi Illuminati

“Însuşi cuvântul ‘secret’ este respingător într-o societate liberă şi deschisă; şi noi, ca popor, ne opunem, inerent şi istoric, societăţilor secrete, jurămintelor secrete şi procedurilor secrete. Am decis, cu multă vreme în urmă, că pericolul ascunderii excesive şi nejustificate a unor fapte pertinente surclasează, cu mult, pericolele dezvăluirii lor. […] Şi există pericolul grav, ca o necesitate anunţată pentru o securitate sporită să fie confiscată de cei nerăbdători să-i extindă sensul asupra cenzurii oficiale şi tăinuirii. Ceea ce nu am de gând să permit, în măsura în care lucrurile se vor afla sub controlul meu. […] Modul nostru de viaţă este în pericol. […] Şi, totuşi, nu s-a declarat nici un război, nici o frontieră nu a fost traversată de trupe aflate în marş, nici o rachetă nu a fost lansată…” (John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) – preşedinte al SUA)

Henrik Palgrem, care împreună cu fratele său Fredrik conduce Red Ice Creations, un website şi post de radio independent, totodată, a realizat acest interviu deosebit cu David Icke, în toamna lui 2009, pe care l-a sintetizat, însă, în forma acestui film, David Icke – Symbolism within the EU, NWO and Illuminati, abia în luna ianuarie a acestui an, în baza unui scenariu care abordează o problemă în care David este un expert declarat, simbolismul şi, implicit, planurile reale ale Uniunii Europene şi noii ordini mondiale, prin care Illuminati încearcă să-şi realizeze visul milenar – imperiul planetar.

Discuţia se poartă pe fundalul apropiatei intrări în vigoare, pe atunci, a tratatului de la Lisabona (pe care, de asemenea, refuz să-l scriu cu majuscule, cum am declarat cândva pe blog, legat de “instituţiile” globaliştilor) care amendează cele două tratate anterioare, de la Roma (1957) şi Maastricht (1992), ce formează “baza constituţională” a Uniunii Europene.

Negocierile pentru modificarea instituţiilor Uniunii Europene au început în 2001, conducând la un alt tratat semnat la Roma, în 2004, care, deşi fusese ratificat de majoritatea statelor, a fost abandonat după respingerea de către francezi şi olandezi, în 2005.

Din păcate, clarviziunea acestora a durat doar doi ani, fiindcă au înghiţit, de bunăvoie, găluşca oferită de sataniştii mondiali în 2007, la Lisabona şi numai încăpăţânarea de moment a irlandezilor – care au fost inteligenţi şi ei în 2008, respingând prin referendum tratatul, dar s-au prostit iremediabil în anul următor – a condus la amânarea momentului ratificării creaţiei sinistrei Angela Merkel, până în decembrie 2009.

M-am exprimat continuu împotriva acestui neo-colonialism, european deocamdată, fiindcă l-am simţit creaţie a Satanei, din primul moment, ştiind că aceşti nemernici, care ne-ar vinde până şi aerul pe care-l respirăm, pe bani grei, nu ne-ar oferi nimic pe gratis în domeniul economic, urmând să vină momentul de care m-am temut încă de la început, când năucii vor uita că am acceptat, de fapt, să intrăm într-o comunitate economică, în forma României – o ţară independentă şi suverană, în care orice “legislaţie” de la centru nu putea fi decât orientativă – şi vor accepta în bloc pretenţiile murdare ale Europei de a ne face să renunţăm la suveranitate, admiţând ca România să fie dezmembrată în “regiuni”, într-un final nu tocmai îndepărtat, în opinia mea.

Şi nu uitaţi că preşedinţii acestor regiuni se vor numi Attila sau Ştrul şi nu Ion sau Gheorghe, dacă va intra şi Israelul în uniune, ca ţară conducătoare, fireşte.

Mă va uimi mereu pasivitatea generaţiei tinere actuale, deşi ştiu că se datorează studierii în şcoli a unei “istorii” falsificată murdar, după 1990, care i-a făcut pe toţi să accepte ca cel mai înălţător sentiment posibil, cel naţional, să fie echivalat aberant cu şovinismul şi xenofobia şi chiar “terorismul”, conform vocabularului de lemn al stăpânilor lumii.

În acelaşi timp, însă, mă va indigna şi înfuria indolenţa şi chiar reaua voinţă a celor care au apucat să studieze, cândva, o istorie cât de cât reală, a acestei naţii şi, cu toate acestea, se pot exprima în favoarea globalismului şi, Doamne fereşte, chiar a monarhiei.

Nu cu multă vreme în urmă era publicat, în Jurnalul Naţional, un interviu al actorului Florin Zamfirescu, fostul rector al UNATC, în care acesta făcea apologia nostalgică a monarhiei, suspinând din rărunchi că nu i s-a permis regelui Mihai să-şi ia din nou moşia în primire, aceeaşi moşie pe care a predat-o generos cominterniştilor în 1947, când ne-a întors spatele şi s-a dus să trăiască din averile strânse “cu trudă”, în “îndelungata” sa carieră regală, în ţara bancherilor, Elveţia.

Pentru numele lui Dumnezeu, monarhie ?!

De ce nu sclavagism ?!

Fiindcă oricum ne vom întoarce acolo, prin actuala Uniune Europeană.

Dacă nu ar avea vârsta pe care o are, l-aş bănui pe “maestrul” Zamfirescu de simplă miopie politică, atunci când afirmă tupeist:

“Trebuie să se înţeleagă că monarhia nu face politică! Ea este deasupra şi veghează bunul mers al ţării unde există.”

Aş putea chiar şi să râd, dacă nu ar fi un subiect atât de grav, să ajungem să ducem dorul unui venetic prusac, strecurat pe furiş în ţară, cu un paşaport fals, adus de masonerie pentru a-l înlocui, peste noapte, efectiv, pe incomodul Alexandru Ioan Cuza.

Nu mai puţin de 12 din cei 19 miniştri ai săi au fost masoni, în anii “iluminatei sale domnii” având loc un eveniment de o importanţă “crucială” pentru instaurarea climatului de distrugere naţională, care îl dispera pe Mihai Eminescu: reunirea tuturor fracţiunilor lojilor masonice române în “Mare Lojă Naţională – Putere unică şi suverană”, prin aportul căpitanului Constantin Moroiu, nepot de francmason şi el, desigur.

Nu-i aşa că simţiţi un fior de mândrie ?

Eu nu !

Până la manifestarea tupeului acestor scursuri, slugile bine plătite ale demonicei familii Rothschild, în cele din urmă, aşa cum spune David Icke şi în acest film, am crezut, în naivitatea mea, că numai o ţară ca România ar putea fi “putere unică şi suverană” şi nu o adunătură de rozători nemernici, gata să trădeze şi să fure tot ce se mai poate fura din ţara asta obidită.

Cât de dus cu pluta poţi fi, ca să ignori ce a însemnat puterea nobiliară şi regală, în întreaga lume, cel puţin în ultimele două milenii, despre care avem oarecum ştiinţă: un şir nesfârşit de crime şi războaie, de cotropiri şi genociduri, pe toate continentele lumii.

Şi am să vă aduc aminte că sub “oblăduirea” gingaşei monarhii spaniole şi a inchiziţiei şi catolicismului s-a iluminat cerul, secole de-a rândul, în toată lumea, prin flăcările autodafeurilor, în timp ce suveranii iberici se împopoţonau cu bijuteriile furate de peste ocean, pentru care, numai în mina de la Potosi, din Bolivia, au murit 8 milioane de sclavi.

La noi, sub mâna de fier a Habsburgilor, s-a furat de pe un teritoriu cam de două ori mai mic decât cel căzut vreodată sub influenţă otomană, într-un interval de timp de două ori mai mic, decât cel în care am plâns de “bucurie” sub papucul sultanului, de trei ori mai mult aur şi argint decât a ajuns vreodată în haznalele imperiale constantinopolitane.

Şi noi blamăm islamul ?

Când “fraţii noştri întru credinţă”, Habsburgii catolici, s-au dovedit a fi nişte tâlhari de 12 ori mai eficienţi decât orice “şalvaragiu” născut sub flamura semilunii ?

Oare şi măria ta, “maestre” Zamfirescu, eşti un pic francmason ?

Nu m-ar mira.

Pittiş a fost şi nu am plâns de durere, fiindcă nu m-a entuziasmat niciodată prin disidenţa lui manifestată prin ignorarea frizerului şi a săpunului, Pintea a fost şi m-a durut niţel, fiindcă l-am admirat ca om şi actor şi pare-se că şi badea Tudor este, mai nou, aşa că am încetat să mai suspin, când îşi prezintă elegiile sub forma spectacolelor sezoniere, definind femeia ca pe un al cincilea anotimp.

Otto von Habsburg, amintit în film, a fost ultimul prinţ încoronat al Austro-Ungariei, sub numele de Arhiducele Otto de Austria şi veţi găsi pe net că a fost unul dintre promotorii cauzei “sfinte” a restaurării habsburgice, prin metoda “integrării europene”, în care scop a şi creat International Paneuropean Union, servind ca membru al parlamentului european din partea Christian Social Union of Bavaria, între 1979 şi 1999.

Începe să vă fie ceva mai clar ce înseamnă, de fapt, Uniunea Europeană ?

Nimic altceva decât nucleul unui nou imperiu, cu familiile Habsburg şi Rothschild şi un papă cu un mândru trecut de tânăr fascist – ca membru în Hitlerjugend – la conducere, restaurarea sfintei glorii a monarhiei, în care rolul nostru de sclavi buni de stârpit, prin toate metodele eugenice pe care le-am detaliat, deja, pe blog, a fost definit, în clar, încă de la începuturile “civilizaţiei” şi ceea ce este absolut trist, totul se va face fără nici un foc de armă, în baza complicităţii şi absenteismului nostru.

Otto s-a declarat scârbit de naţionalism şi nimic nu mi se pare mai normal, fiindcă numai sentimentul naţional este cel care a dus, în timp, la dezmembrarea tuturor imperiilor murdare care au asuprit această planetă.

Naţionalismul este duşmanul de moarte al monarhiilor şi francmasoneriei, fiindcă, pe de o parte, nu poţi dezmembra o naţiune care este conştientă de sine, încă, ci numai după spălarea intensivă pe creier, în baza “marilor valori” ale internaţionalismului sau globalismului şi vă reamintesc ce scriam cândva, în postarea dedicată ultimului film al seriei Zeitgeist:

“Spre deosebire de naţionalism, asociat eronat, dar cu intenţii peiorative, noţiunilor de xenofob sau şovin, şi care înseamnă, de fapt, vocaţia şi opţiunea de a fi ataşat, pe viaţă, cultului aproape religios al valorilor specifice, spirituale, ale unicei naţiuni căreia îi poţi aparţine, printr-un legământ moral şi spiritual, liber asumat, patriotismul este o ficţiune periculoasă, care nu putea fi impusă decât prin lege, fiind pasibil de pedepse draconice în cazul în care-i conştientizezi falsitatea şi refuzi să i te supui, pentru a servi drept carne de tun, pe câmpurile de luptă, unor interese monetar-politice, abjecte.”

Pe de altă parte, nu puţini lideri mondiali masonici, ca Nicolae Ceauşescu (membru al Propaganda Due ca şi Silvio Berlusconi sau Victor Emmanuel al Italiei) – care a fost ridicat în funcţie, surprinzător, în detrimentul unui cominternist vedetă, Chivu Stoica, prin aportul numărului 2 al masoneriei autohtone, Ion Gheorghe Maurer – au evadat din plasa păianjenului masonic, refugiindu-se în naţionalism, în speranţa blocării planurilor ocultei mondiale.

Cât de mult succes a avut, ştim cu toţii.

Otto von Habsburg a jucat un rol esenţial în “revoluţiile de la 1989″, din blocul socialist european, manifestându-se ulterior ca unul dintre “arhitecţii integrării europene”, împreună cu paiaţele Robert Schuman, Konrad Adenauer şi Alcide de Gasperi.

Vladimir Bukovsky, pe care l-aţi putut urmări în filmul postat pe blog, ce descrie circumstanţele asasinării preşedintelui polonez Lech Kaczynski, a avut acces la arhivele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Într-un discurs, rostit la Bruxelles, acesta susţinea că, încă din luna ianuarie a anului fatidic 1989, delegaţia Comisiei Trilaterale din care făcea parte – pe lângă cei trei amintiţi de David Icke în film, bancherul David Rockefeller, fostul secretar de stat american Henry Kissinger şi fostul preşedinte francez Valéry Giscard d’Estaing – şi ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov, pentru a-l convinge să se alăture corporaţiei globaliste – şi am senzaţia, din ce în ce mai mult, că acest cuvânt ar trebui să se scrie, de fapt, “coproraţie” – reprezentată de F.M.I. şi Banca Mondială.

Bukovsky îl cita pe d’Estaing:

“Domnule preşedinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla, probabil într-un interval de 15 ani, dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru aceasta.”,mirându-se de “profeţia” francezului, într-o vreme în care tratatul de la Maastricht din 1992, nu fusese schiţat, oficial fireşte.

În 2004, Rocco Buttiglione – candidatul nominalizat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertăţii şi Securităţii – era respins cu ferocitate de Parlamentul european, pe motiv că “este mult prea conservator”, fiindcă acesta se exprimase împotriva homosexualităţii.

După ce a afirmat că înlocuitorul său, Franco Frattini, avea o calitate esenţială – era mason – Buttiglione a mai susţinut, ulterior, în privinţa principiului în baza căruia funcţionează instituţiile europene, că:

“Uniunea Europeană se îndreaptă spre un totalitarism care doreşte să devină o religie de stat – o religie ateistă, nihilistă – o religie care va deveni obligatorie pentru toţi.”

Pentru toţi cei care nu reuşesc să vadă că ne mişcăm, de fapt, în cerc şi că, în urma experimentului masonic socialist, încheiat la ordin, după cum s-a văzut mai sus, s-a accelerat procesul integrării în imperiul masonic mondial, reamintesc că cel care i-a speriat pe artizanii liberei iniţiative şi ai capitalismului galopant, Karl Marx, era, de fapt, rudă prin alianţă cu Nathan Mayer (1777-1836), fondator al Rothschild Banking Family of England.

Se leagă toate, nu-i aşa ?

Tupeul masonilor este din ce în ce mai agresiv, fiindcă acum se bucură şi de sprijinul necondiţionat al mass media, după cum şi recunoştea David Rockefeller, referindu-se la prestaţia presei faţă de deciziile Bilderberg Group:

“Suntem recunoscători conducerilor publicaţiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii, ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi au respectat promisiunea lor de discreţie, pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul nostru global, dacă am fi devenit subiecţi ai luminilor presei, în toţi aceşti ani, dar lumea este mult mai sofisticată şi mai pregătită, acum, să înainteze spre o guvernare globală…”

Cu toate acestea, sunt perfect convins că scoaterea la lumină a tuturor acestor organizaţii masonice puternice, dar, în fapt, subordonate cuiva – şi mă refer la Bilderberg Group, Comisia Trilaterală, Council on Foreign Relations, Federal Reserve, Chatham House ş.a.m.d. – este tot o manevră de scenă, menită să asigure un paratrăsnet pentru oculta mondială, în eventualitatea unui eşec de ultimă oră, atât timp cât nu par să manifeste o siguranţă deplină şi continuă să nege, pe faţă, componenta luciferică a organizaţiei şi, mai ales, identitatea “păpuşarului suprem”, păianjenul din centrul pânzei, amintit de David Icke.””

Sursa: antiiluzii.blogspot.com

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Cred ca ar fi de bun simt ca numele individului care insulta si jigneste mizerabil oameni care au contribuit la progresul omenii sa fie scris cu majuscule pentru a putea fi blestemat azi si intotdeauna. Libertatea de a scrie nu inseamna si libertatea de a denigra. Dupa individul de mai sus doar gorilele si cimpazeii sunt demni de remarcat sau glorificat. Pacat ca multi din cei deprinsi cu scrisul au ramas tot oameni de grota.

Abonează-te la newsletter