Economie

Clisee ale globalizarii

Libertatea am legat-o întotdeauna de posibilitatea de a lasa gândurile  slobode, de a nu trebui sa le interzic un drum sau altul, de a le lasa sa alerge în livada spiritului, fara a întâmpina vreo opreliste, cu atât mai putin o reprimare. Este ultimul refugiu al spiritului, chiar atunci când cuiva nu i se îngaduie fatis libera sa exprimare! Se pare însa ca primejdiile pândesc si aceasta ultima citadela a spiritului uman, evolutiile tehnice  punând-o în viitor în primejdie. Vom ajunge sa fim „în bataia tunului“, nu numai prin ceea ce scriem sau spunem, ci si prin ceea ce gândim. Lumea lui Orwell se va instala pe pamânt si oamenii vor sfârsi prin a fi neoameni, simple masini la dispozitia celor puternici, roboti ai unui sistem  de asa-zisa civilizatie superioara!

Cu un sfert de veac în urma, supusi unui regim care ni se parea fara iesire, uitând ca orice lucru pe lume aceasta are un sfârsit, puteam fi ascultati în convorbirile noastre telefonice câteva milioane de oameni, astazi întreaga omenire este supusa acestei „indiscretii“! Dar nu numai posibilitatea ca oamenii sa fie supravegheati în orice manifestare a lor reprezinta o primejdie pentru umanitate, ci si mentalitatile care se instaleaza în cotidianul existentei noastre, patrunzând în intimitatea noastra, paralizându-ne treptat existenta si afectându-ne libertatea.

Globalizarea nu va însemna doar însumarea unor eforturi si cresterea fortei  umanitatii, ci ascunde si primejdia uniformizarii, a impunerii unor modele unice, obligatorii, venite din afara comunitatilor omenesti, pentru ca se interzice manifestarea comportamentelor firesti ale fiecareia si ni se impune un comportament unic, generalizat pe toate planurile. Este fara îndoiala ca omenirea, de la aparitia ei, a trecut prin transformari decisive. Atâtea popoare au disparut înghitite de procesele istorice, atâtea altele s-au transformat, s-au contopit si amestecat, dar totul a avut loc în procese succesive, ducând la aparitia altor popoare, care  au pastrat din trasaturile initiale ale componentelor lor, au primit caracteristici ale biruitorilor lor ori  au exprimat noi însusiri. A forta procese firesti, a dirija artificial mersul omenirii, a încerca a o pune în corsete, întrerupând evolutii firesti, înseamna a savârsi adevarate crime.
Oamenii trebuie sa reactioneze împotriva oricarei forme de îngradire a libertatii si mai ales a libertatii spiritului. Dincolo de libertate, omul nu va mai fi acelasi, nu va fi decât un prizonier  neîmplinit si nefericit. Ar fi o mare lovitura data umanitatii în ansamblul ei daca i se va impune un fel unic de a gândi si de a se exprima, daca se vor pune piedici libertatii  spiritului uman, daca acesta va fi asezat în tipare constrângatore. Nu poate fi acceptata impunerea  unui singur fel de a simti si a gândi. Ar fi nu numai un grav atentat la identitatea noastra, ci si o actiune potrivnica unor evolutii naturale, firesti, ale personalitatii umane, o limitare a dezvoltarii spiritului uman.

Respingerea unor libere aprecieri în numele unei „corectitudini politice“  reprezinta, de asemenea,  o lezare a cauzei libertatii de exprimare. Cuvântul nu se cuvine a fi îngradit. Nimic si nici un argument nu poate fi invocat pentru ca acest lucru sa fie savârsit. Într-o societate democratica, nu se pot impune granite libertatii de expresie, decât daca se renunta la  democratie. O apreciere poate fi combatuta, poate fi criticata, dar nu se cuvine a se reduce un  dialog la un discurs unilateral. Societatii trebuie sa i se ofere cunoasterea integrala, necenzurata  a informatilor si sa fie lasata a judeca si decide singura.

Din pacate, în lumea globalizata tind a fi instaurae un sir de teze si imagini care nu corespund totdeauna realitatii si despre care se pretinde sa fie acceptate fara discutie ca adevaruri absolute. Sunt clisee cu o mare putere ofensiva  prin care realitatea este denaturata si deformata.  Cliseul  tinde a fi prezentat ca adevarul absolut si imuabil, desi realitatea este deseori grav lezata. Se ajunge uneori la situatii paradoxale, în care cliseul este legitimat si adevarul este izgonit, respingându-se chiar punerea în discutie a cliseului, caruia i se confera o legimitate sacra!

Mersul înainte al omenirii este conditionat, mai ales când ea trebuie sa faca fata unor încercari si unor provocari din ce în ce mai mari, de mentinerea libera a judecatii ei, pentru ca realitatea sa se impuna si pentru ca adevarul sa nu fie alterat, ducându-ne în regretabile erori. Mai mult ca oricând, oamenii au nevoie de puterea mintii, care i-a ajutat sa fie stapânii planetei. Numai libera si necenzurata folosire a puterii spiritului lor poate sa ajute umanitatea sa fie mai departe marea biruitoare. Dar pentru aceasta, sa aparam libertatea deplina a gândirii si a expresiei, sa respingem cliseele, judecatile „definitive“ si interdictia de a se lua în dezbatere unele teme. Raul trebuie combatut prin argumente, prin lupta libera de idei si nu prin dictarea unor rezultante care, la un moment dat, s-ar putea dovedi întemeiate pe constructii subrede si „dirijate“. Refuzul de a se accepta evidente si încercarea de a se înlocui adevarul prin clisee nu poate servi nimanui, nici oamenilor si cu atât mai putin omenirii în ansamblu si viitorului ei.

Autor: DAN BERINDEI

Sursa: Revista Cultura